Recunoasterea perioadelor lucrate în grupa I de munca. Regim probator. Calitate procesuala
Prin clauzele inserate în contractul de vânzare-cumparare societatea ce a devenit ulterior asociat la SC “DC” SRL, s-a obligat sa preia, sa pastreze si sa gestioneze arhiva societatii dizolvate si radiate, precum si sa achite toate obligatiile nascute cu privire la patrimoniul societatii. Asa fiind, intimatii-reclamanti sunt îndreptatiti sa beneficieze de protectia drepturilor lor decurgând din munca, potrivit art.169 din Codul muncii, întrucât transferarea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile, date fiind clauzele contractului de vânzare-cumparare mentionat mai sus, echivaleaza cu un transfer al unei parti a societatii. La cererea salariatului, angajatorul este obligat sa completeze mentiunile din carnetul de munca al salariatului, chiar si cu privire la perioade anterioare angajarii salariatului în acea unitate, pe baza înscrisurilor prezentate de salariat. Recurenta a fost convocata de catre expertul desemnat sa întocmeasca raportul de expertiza, astfel încât nimic nu împiedica recurenta sa formuleze obiectiuni la raportul de expertiza întocmit în cauza în ipoteza în care acestea ar fi existat.
Decizia civila nr. 4820R din 26 Iunie 2009
Prin sentinta civila nr.2918 din data de 03.12.2008, pronuntata de Tribunalul Teleorman – Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal, astfel cum a fost îndreptata prin încheierea din data de 18.03.2009, data în Camera de Consiliu, au fost respinse, ca nefondate, exceptiile privind lipsa calitatii procesuale pasive a pârâtei SC DC SRL si I.T.M. T, a fost admisa actiunea formulata de reclamantii CL, s.a. în contradictoriu cu pârâta SC DC SRL si Inspectoratul Teritorial de Munca si s-a constatat ca activitatea desfasurata de reclamanti pe perioadele mai jos mentionate, pentru fiecare în parte, în cadrul pârâtei, îndeplineste conditii de încadrare în gupa a I-a de munca.
Prin aceeasi sentinta a fost obligata pârâta sa efectueze mentiunea dispusa în carnetele de munca ale fiecarui reclamant si a fost obligata pârâta sa plateasca reclamantilor contravaloarea onorariului expert.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca, potrivit prevederilor art.137 C.pr.civ., sunt neîntemeiate exceptiile privind lipsa calitatii procesuale pasive a pârâtelor invocate prin întâmpinare.S-a apreciat ca, reclamantii si-au desfasurat activitatea la fostul SC T SA, conform adeverintelor si cartilor de munca, societate supusa procedurii lichidarii judiciare si al carui patrimoniu a fost preluat prin asociatul unic SC V SA, de catre pârâta SC DC SRL, care detine si arhiva fostei societatii unde reclamantii au desfasurat activitate.
S-a mai retinut si faptul ca în cauza pârâta I.T.M., nu a depus la dosar nici un act care ar atesta faptul ca pârâta SC DC SRL, ar fi autorizata, conform dispozitiilor art.3 alin.1 din Legea nr.130/1999, de a pastra si completa carnetele de munca ale angajatilor sai si ca atare, pentru aceste considerente si având în vedere si cele susmentionate, instanta în baza art.137 C.pr.civ., a constatat neîntemeiate exceptiile invocate de pârâti privind lipsa calitatii procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, s-a constatat ca în conformitate cu mentiunile inserate în adeverintele eliberate reclamantilor si cele din carnetele de munca, pâna la 01.04.1992, acestia au beneficiat de grupa a I-a de munca avându-se în vedere prevederile Ordinului nr.50/1990, ulterior au fost trecuti în grupa a Il-a de munca invocându-se dispozitiile art.3 din Ordinul nr.1566/03.07.1995 al M.M.P.S.
Potrivit mentiunilor învederate în raportul de expertiza întocmit în cauza, activitatea desfasurata de reclamanti priveste aceleasi conditii ca si personalul de la îngrasaminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric, astfel ca trecerea la grupa a Il-a de munca nu se justifica legal. S-a retinut ca în carnetele de munca ale reclamantilor este evidentiata nici o modificare referitoare la încadrarile salariale si a locului de munca începând cu luna iunie 1992, în carnetele de munca de asemenea nu este nici o mentiune referitoare la schimbarea locului de munca sau a grupei de munca, expertul constatând ca nu exista nici o recorelare între adeverintele emise reclamantilor în vederea pensionarii si statele de plata a salariilor.
În considerarea celor susmentionate expertul a concluzionat faptul ca activitate desfasurata de reclamanti privind perioadele în care au lucrat fiecare, îndeplineste conditii privind încadrarea în grupa I-a de munca.
Împotriva acestei hotarâri, a formulat recurs, în termenul legal, pârâta SC DC SRL, criticând sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta a aratat ca expertiza nu a fost efectuata la sediul S.C. DC S.R.L., astfel ca expertul nu a consultat documentele din arhiva S.C.T S.A. societate unde au fost angajati reclamantii.
De asemenea expertiza nu a fost comunicata pârâtei care avea dreptul de a formula obiectiuni la raportul de expertiza întocmit de expert.
S-a mai aratat ca expertul trebuia sa constate ca locurile de munca de la S.C.T S.A. au fost încadrate unele în grupa I, altele în grupa a II a conform prevederilor Ordinului 50/1990, HG.559/1990, Ordinul 969/1990, Ordinul 1566/1995, iar afirmatia expertului ca “activitatea desfasurata de reclamanti priveste aceleasi conditii ca si personalul de la îngrasaminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric, nu este reala, întrucât reclamantii nu au lucrat la aceste instalatii asa cum rezulta din înscrisurile în carnetele de munca si nu se regasesc în statele de plata a salariilor de la aceste instalatii.
Conditiile de munca difera de la o instalatie de acid sulfuric, de exemplu, fata de o instalatie de producere utilitati sau un birou din cadrul unui serviciu.
Expertiza trebuia sa analizeze fiecare caz în parte, sa precizeze locul de munca al fiecaruia si prevederile legale care erau incidente pentru a beneficia de grupa I de munca.
Reclamantii aveau posibilitatea sa conteste, inclusiv în instanta încadrarea în grupa a II a de munca înscrisa în carnetele de munca sau adeverinte, în timpul cat S.C.T S.A. functiona ca societate comerciala, lucru pe care nu l-au facut.
Examinând sentinta atacata, prin prisma criticilor invocate si tinând seama de dispozitiile art.304/1 C.pr.civ., Curtea constata urmatoarele:
Prin clauzele inserate în contractul de vânzare-cumparare încheiat între SC T SA si SC V SA, aceasta din urma societate, ce a devenit ulterior asociat la SC “DC” SRL, s-a obligat sa preia, sa pastreze si sa gestioneze arhiva societatii dizolvate si radiate SC T SA, precum si sa achite toate obligatiile nascute cu privire la patrimoniul societatii.
Asa fiind, intimatii-reclamanti sunt îndreptatiti sa beneficieze de protectia drepturilor lor decurgând din munca, potrivit art.169 din Codul muncii, întrucât transferarea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile, date fiind clauzele contractului de vânzare-cumparare mentionat mai sus, echivaleaza cu un transfer al unei parti a societatii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât din dispozitiile Decretului nr.92/1976, rezulta obligatia angajatorului de a efectua toate mentiunile în carnetul de munca al salariatului, chiar si acele mentiuni care, din omisiunea altor angajatori, nu au fost efectuate. Deci, la cererea salariatului, angajatorul este obligat sa completeze mentiunile din carnetul de munca al salariatului, chiar si cu privire la perioade anterioare angajarii salariatului în acea unitate, pe baza înscrisurilor prezentate de salariat.
Obiectiunile recurentei cu privire la raportul de expertiza urmeaza a fi înlaturate, deoarece chiar daca recurenta nu a fost prezenta la termenul de judecata din data de 13.08.2008, când s-a încuviintat efectuarea expertizei tehnice de specialitate pentru stabilirea grupei de munca a reclamantilor, instanta de judecata avea posibilitatea încuviintarii acestui mijloc de proba, deoarece potrivit dispozitiilor art.129 C.pr.civ., judecatorii vor putea ordona administrarea probelor pe cale le considera necesare chiar daca partile se împotrivesc.
Recurenta a fost convocata de catre expertul desemnat sa întocmeasca raportul de expertiza, astfel cum rezulta din înscrisul aflat la fila 43 din dosarul de fond, astfel încât nimic nu împiedica recurenta sa formuleze obiectiuni la raportul de expertiza întocmit în cauza în ipoteza în care acestea ar fi existat.
Drept consecinta, vazând si dispozitiile art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
