Titlu: cheltuieli de executare silită. Achitare debit ulterior începerii executării silite. Legalitatea stabilirii cheltuielilor în raport de activitatea efectiv desfăşurată de executor .
Tip speţă: sentinţă civilă
Număr speţă: 2794
Data speţă: 27.02.2014
Domeniu asociat: contestaţie la executare.
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 06.08.2013, contestatoarea COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR COMUNA P. a chemat in judecată pe intimatul M. V. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să anuleze in parte actele de executare silită efectuate in cadrul dosarului de executare al BEJ, in sensul diminuării cheltuielilor de executare la suma de 50 lei plus TVA.
In motivarea cererii, contestatoarea a arătat ca dosarul de executare al BEJ priveşte urmărirea silită începuta in baza titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă pronunţata de Tribunalul Dolj prin care a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentat onorariu de avocat redus.
Contestatoarea a mai arătat ca in data de 24.05.2013 a fost încuviinţată cererea de executare silită formulată de creditorul M. V. prin încheierea pronunţata de Jud. Craiova, iar in data de 22.07.2013 a primit de la BEJ o somaţie emisa in data de 17.07.2013 in cadrul dosarului de executare prin care i s-a adus la cunoştinţa ca are de achitat suma de 706 lei reprezentând cheltuieli de executare conform titlului executoriu, respectiv decizia civila pronunţata de Tribunalul Dolj.
Contestatoarea a mai precizat că a procedat la achitarea sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, prin mandat poştal in data de 19.06.2013 către creditorul M. V., fără a fi somată de către BEJ, ci din proprie iniţiativă. In acest sens, încă de la data de 19.06.2013, a fost îndeplinită obligaţia de plată, astfel încât nu a mai fost necesara emiterea nici unui fel de acte de executare in cadrul dosarului invocând disp. art. 39 din Legea 188/2000.
In consecinţă, atâta timp cat BEJ nu a îndeplinit nici un act de executare, contestatoarea arată ca este obligată doar la achitarea onorariului de executor, in cuantum de 50 lei, cf. încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.
In drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe disp. art. 711 si art. 719 NCPC, art. 39 alin. 4 din Legea 188/2000.
Contestaţia la executare a fost legal timbrată.
In dovedirea acţiunii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei împuternicire avocaţială, încheiere privind cheltuielile de executare silită, înştiinţare de plata si somaţie de executare, toate întocmite la data de 17.07.2013 de către BEJ, Decizia Civilă pronunţata de Tribunalul Dolj factura din 19.06.2013 emisa de Poşta Română prin care face dovada că a achitat cheltuielile de executare cf. Deciziei civile.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare.
In motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că o hotărâre judecătorească irevocabila se execută imediat, ori contestatoarea s-a gândit 6 luni daca o execută sau nu, timp in care a apelat la tot felul de interpretări personale, şicanând actul de justiţie prin întârzierea executării silite si chiar daca in mod voluntar au făcut o plata parţiala, atitudinea sa, tot rea credinţa se numeşte.
Intimatul a mai învederat că, cererea de chemare în judecată nu este corect motivată, prevederile art. 711 si 719 NCPC, conţin alte dispoziţii (anexa nr. 1), si de asemenea, excede prevederilor legale, in sensul ca nu respectă disp. NCPC, invocând astfel art. 660 ind. 4 pct. 2, art. 693 ind. 5 alin. 1 pct. 1.
De asemenea, intimatul a mai precizat ca a primit cu suficienta întârziere prin mandat poştal suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată in baza Deciziei Tribunalului Dolj, dar nu a primit si suma de 100 lei compusă din 50 lei avans executor judecătoresc achitat prin chitanţa nr. 140/15.05.2013 si 50 lei c/v taxe poştale – chitanţa nr. 63/15.05.2013.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 200 NCPC.
Ataşat întâmpinării, intimatul a depus textul NCPC referitor la art. 200, art. 660 ind. 4, art. 693 ind. 5, art. 711 si art. 719, mandat poştal din data de 19.06.2013, chitanţa privind achitarea onorariului executor judecătoresc si alte înscrisuri, în fotocopii.
Contestatoarea nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluţiei preşedintelui de complet din data de 06.12.2013, s-a dispus efectuarea unei adrese către BEJ pentru a se comunica, în copie certificată, dosarul de executare, ce a fost înaintat la data de 11.02.2014, dar fără a fi ataşat şi documentul care să ateste cuantumul cheltuielilor ocazionate cu fotocopierea.
În scop probator, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 711, alin. 1 şi 3 NCPC, împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, putându-se solicita, după începerea executării, şi anularea încheierii prin care a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
Potrivit dispoziţiilor art. 666 alin. 1 NCPC, în afara de cazurile în care legea prevede altfel, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condiţiile art. 665, împreună cu o copie, certificată pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu şi o somaţie.
Astfel, instanţa constată că, în cauză, executarea a fost declansata impotriva instituţiei-debitoare, cu respectarea dispozitiilor legale incidente, respectiv art. 632 si urmat. NCPC privind existenţa titlului executoriu, încuviinţarea executării silite, somaţia de executare, cât şi art. 669 NCPC privind cheltuielile de executare.
Din obsevarea inscrisurilor comunicate de către BEJ instanţa constată că din punct de vedere formal, prevederile legale invocate anterior au fost respectate întocmai, fiindu-i comunicate contestatoarei atât somaţia de executare silită, cât şi încheierea privind cheltuielile de executare stabilite conform art. 669 NCPC, ambele emise în data de 17.07.2013, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, însoţite de titlul executoriu şi de încheierea de încuviinţare a executării silite.
Cât priveşte obiectul executării silite declanşate împotriva contestatoarei, instanţa reţine că acesta este reprezentat de suma de 500 lei cheltuieli de judecată conform deciziei civile irevocabile nr. 2373/11.12.2012, precum şi suma de 706 lei cheltuieli de executare, prezentate în mod detaliat în cuprinsul încheierii executorului judecătoresc din data de 17.07.2013.
Potrivit art. 632 alin. 2 NCPC, constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Astfel, în mod legal, prin încheierea din 24.05.2013 pronunţată de Judecătoria Craiova instanţa a încuviinţat executarea silită a deciziei civile irevocabile pronunţate de Tribunalul Dolj, aceasta constituind titlu executoriu valabil.
Aşa cum rezultă din cuprinsul dosarului de executare silită comunicat de executorul judecătoresc în copie certificată, la momentul formulării cererii de executare silită adresate biroului executorului – 20.05.2013 – precum şi la data încuviinţării executării silite de către instanţa de executare – 24.05.2013 – contestatoarea datora intimatului M. V. suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat redus, conform titlului executoriu mai sus amintit.
Cum debitoarea nu a achitat benevol suma stabilită de instanţa de recurs cu titlu de cheltuieli de judecată, instanţa de executare reţine că, în mod corect a fost declanşată la data de 24.05.2013 procedura execuţională silită împotriva acesteia, prin încheierea de încuviinţare pronunţată de Judecătoria Craiova.
În aceste condiţii, la data de 19.06.2013, potrivit mandatului poştal, debitoarea a achitat, în cursul executării silite, dar anterior emiterii somaţiei şi încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, ambele din 17.07.2013, debitul executat silit în cuantum de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată .
Astfel, prin încheierea din data de 17.07.2013, executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor ocazionate de executarea silită a titlului executoriu, în sumă de 706 lei, compusă din: taxe timbru – 24 lei, c/val taxe poştale -100 lei, consultanţă întocmire forme executare – 200 lei, acte şi operaţiuni aferente urmăririi silite – 200 lei, onorariu executor – 50 lei, TVA -132 lei.
Pentru recuperarea acestei sume – 706 lei – tot la data de 17.07.2013, a fost emisă somaţia de executare şi înştiinţarea cu acelaşi număr, comunicate debitoarei Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar com. P., acte de executare silită contestate în cauză.
Astfel, cum obligaţia stabilita prin titlul executoriu mai sus precizat a fost pusa in executare prin intermediul executorului judecatoresc, in faza executarii silite a procesului civil, instanţa reţine, aşa cum deja a arătat anterior, că, din punct de vedere formal, atat încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, cât şi somaţia de executare şi înştiinţarea, toate din data de 17.07.2013, au fost întocmite de BEJ, cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile, prevăzute de art. 666 şi următ. NCPC.
În ceea ce priveşte cuantumului cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecătoresc, instanţa reţine că împrejurările invocate de contestatoare sunt doar în parte întemeiate.
În lumina dispoziţiilor legale (art. 669 NCPC), instanţa constată că sumele stabilite prin încheierea din 17.07.2013 pentru taxe judiciare de timbru (24 lei), înregistrare şi formare dosar (1 leu+10 lei), cheltuieli de transmitere prin poştă (50 lei achitată de creditor conf. chitanţei nr. 63/15.05.2013), emitere somaţie (10 lei), arhivare dosar (20 lei, maximul fiind de 30 lei) sunt prevăzute expres în alin. 3 al art. 669 NCPC şi Anexa 1 la Statutului UNEJ, pct. 1, 2, 6, 7 şi 19, şi probate efectiv prin demersurile concrete efectuate de executor conform actelor din dosarul de executare silită ataşat în copie certificată.
De asemenea, legal stabilită este şi suma cu titlu de onorariu executare 50 lei -achitată de creditor conf. chitanţei nr. 140/15.05.2013 – raportat la criteriile legale prevăzute în cuprinsul art. 37 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 modificată şi Ord.Min.Just. nr. 2550/2006. Cât priveşte TVA-ul aplicat, instanţa reţine că taxa pe valoare adăugată reprezintă tot o cheltuială de executare silită ce ţine strict de calitatea de plătitor sau neplătitor de TVA a executorului judecătoresc, fiind datorată bugetului statului în virtutea legislaţiei fiscale (Codul Fiscal-legea nr. 571/2003 modif.), iar faptul că această taxă nu a fost avută în vedere de legea nr. 188/2000 (publicată anterior intrării în vigoare a Codului Fiscal) nu este de natură să îl exonereze pe debitor de suportarea în totalitate a cheltuielilor avansate de creditor, câtă vreme subzistă şi în această fază a litigiului culpa sa procesuală. În acest context, reţine instanţa că justificat este şi un onorariu de 30 lei cu titlu de consultanţă întocmire forme executare, minimul fiind de 20 lei iar maximul 200 lei, conform pct. 14 din Anexa la Ord.Min.Just. nr. 2550/2006, iar suma de 30 lei apreciază instanţa că este corespunzătoare dată fiind lipsa de complexitate a procedurii de executare silită declanşate în speţă.
Nejustificate însă, raportat la activitatea efectiv desfăşurată de executorul judecătoresc, sunt cheltuielile în cuantum total de 379 lei din care suma de 50 lei diferenţă taxe poştale, suma de 170 lei – diferenţă consultanţă întocmire forme executare şi 159 lei – diferenţă acte şi operaţiuni aferente urmăririi silite, în condiţiile în care executarea a vizat de la început strict debitul de 500 lei cheltuieli de judecată, achitat benevol la data de 19.06.2013, anterior emiterii actelor de executare silită contestate – încheiere de stabilire cheltuieli, somaţie de executare şi înştiinţare, toate din data de 17.07.2013.
Mai retine instanţa că, exceptând criticile asupra cuantumului cheltuielilor de executare, analizate anterior, contestatoarea nu a precizat în mod concret vreun alt motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate, raportat la dispoziţiile art. 665 şi următoarele NCPC.
Faţă de cele reţinute, instanţa constată că actele de executare emise în dosarul de executare înregistrat la BEJ, sunt nelegal întocmite, în ceea ce priveşte suma de 489 lei cheltuieli de executare (inclusiv TVA).
Pentru considerentele expuse, instanţa urmează să admită în parte contestaţia la executare şi să anuleze parţial actele de executare emise, în privinţa sumei de 489 lei (inclusiv TVA), urmând ca acestea să fie menţinute pentru suma de 217 lei (inclusiv TVA).
În temeiul art. 453 NCPC, va obliga intimatul la plata către contestatoare a sumei de 39 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea COMISIA LOCALA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR COMUNA P., in contradictoriu cu intimatul M. V.
Anulează în parte actele de executare contestate, în ceea ce priveşte suma de 489 lei cheltuieli de executare.
Menţine actele de executare întocmite pentru suma de 217 lei cheltuieli de executare, inclusiv TVA.
Obligă intimatul la plata către contestatoare a sumei de 39 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Craiova şi se soluţionează de Tribunalul Dolj.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27/02/2014.
