Cod operator de date cu caracter personal 3161
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ORADEA
SECŢIA PENALĂ
Dosar nr. 4159/271/2011
SENTINŢA PENALĂ NR. 693/2011
Şedinţa publică de la 13 Mai 2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE : I M R
GREFIER : I N C
MINISTERUL PUBLIC este reprezentat de procuror, P O, din cadrul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ORADEA.
Înregistrarea dezbaterii cauzei s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 304 Cod procedură penală.
Pe rol soluţionarea cauzei penale privind pe inculpaţii:B.F.., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a , i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal,K.N.A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i Cod penal, D. B., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap.la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i Cod penal .
La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanţei, la data de 12.05.2011, de către av. ales al părţii civile V.I., av. Simona Sere, copia chitanţei nr. 6/07.04.2011 reprezentând dovada onorariului avocaţial.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în şedinţa publică din 06.05.2011 când părţile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când în vederea deliberării s-a amânat pronunţarea pentru 13.05.2011, dată la care s-a pronunţat hotărârea.
J U D E C Ă T O R I A
DELIBERÂND :
Constată că prin rechizitoriul nr.404/P/2011 din 03.03.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la instanţă la data de 04.03.2011 au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii:B.F.., sub acuzaţia comiterii infracţiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit.a,i C.p. cu aplic. art.37 lit.b) C.p.;K.N.A. şi D.B., ambii sub acuzaţia comiterii infracţiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art.208 al.1-209 al.1 lit.a,i C.p.
În fapt, s-a reţinut că în data de 18.01.2011, între orele 17,30-20,00, în perioada în care familia părţii vătămate V.I., din com. Borş, sat Sâtion, se afla la biserică în Oradea, în timp ce inculpatul K.N.A. asigura paza, inculpatulB.F.. a pătruns, prin forţarea uşii de acces dinspre curtea interioară, în locuinţa părţii vătămate, de unde a sustras aproximativ 120 grame bijuterii din aur (inele, verighete, brăţări, lănţişoare, cercei-14 piese din aur), două PC laptop marca „ DELL “, un aparat foto marca „ FUJIFILM ” şi trei telefoane mobile mărcile „ SONY ERICSSON W395 ” „ SONY ERICSSON K320I ” şi „ ALCATEL OT708 “, cauzând un prejudiciu în valoare de peste 20.000 lei. S-a mai reţinut că cei trei inculpaţi s-au deplasat la locuinţa din S., în urma unei înţelegeri prealabile, la solicitarea inculpatului K., care ştia situaţia familiei părţii vătămate, întrucât lucrase acolo cu ceva timp în urmă, că au venit din Satu Mare cu un autoturism condus de inculpatulD.B., care i-a aşteptat în autoturism pe ceilalţi doi inculpaţi şi că apoi s-au reîntors în Satu Mare cu bunurile sustrase.
Prin încheierea nr.7/M/10.02.2011 a Judecătoriei Oradea s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor pe o durată de 29 de zile, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 8/M/2011, 9/M/2011, 10/M/2011, măsura fiind menţinută ulterior de instanţă, conform art. 300/1 Cod procedură penală.
În cursul judecăţii, prin încheierea de şedinţă din 08.04.2011, definitivă prin dec.pen. nr. 184/R/12.04.2011 a Tribunalului Bihor, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilorK.N.A. şiD.B., cu măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea Judecătoriei Oradea.
InculpaţiiK.N.A. şiD.B. au recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu şi au solicitat să fie judecaţi, conform art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunosc şi pe care şi le însuşesc. Prin urmare, faţă de aceşti inculpaţi, instanţa a aplicat procedura specială a recunoaşterii vinovăţiei, cercetarea judecătorească vizându-l doar pe inculpatul B.
Audiat fiind potrivit procedurii de drept comun, în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatulB.F.. nu a recunoscut săvârşirea faptei, acesta menţinându-şi practic poziţia de nerecunoaştere rezultată din declaraţiile date în cursul urmăririi penale. A confirmat că s-a deplasat cu ceilalţi inculpaţi şi cu martorul B.Z., cu autoturismul condus de inc.D.B., în loc. S., însă el ştia că se duc pentru ca inc. K. să recupereze o datorie pe care ar fi avut-o la o familie din localitate, a susţinut că a dormit pe tot parcursul traseului şi că, odată ajunşi la destinaţie, el nu ar fi participat la comiterea faptei, lăsându-l pe inc. K. să meargă singur ,, să-şi rezolve problemele,, iar în timp ce-l aştepta pe inculpatul K., el a alergat în jurul stadionului din localitate.
Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele din cursul cercetării judecătoreşti ( în ce priveşte pe inculpatul B), instanţa reţine în fapt următoarele:
Inculpatul K.N.A., dom. în com. L., sat P., jud. Satu Mare, a lucrat în cursul anului 2009, circa 9 luni, la familia V., din S., com. B., jud. Bihor.
La începutul lunii ianuarie 2011, inculpatul B.F.., care are domiciliul în mun. Satu Mare, s-a întâlnit, prin intermediul inculpatului D.B., pe care îl cunoştea dinainte, cu inculpatului K. N-A., care i-a povestit că nu mai are de bani după sărbătorile de iarnă, dar ştie o casă în S., Judeţul Bihor, unde lucrase în cursul anului 2009, iar proprietarii sunt oameni înstăriţi. Inculpatul K. le-a spus celor doi coinculpaţi că nu ar fi fost plătit pentru toată munca prestată la familia V., astfel că le-a propus celor doi coinculpaţi să meargă cu el ,,să-şi recupereze datoria,, şi că are nevoie de o maşină în acest sens. Inculpatul B a fost de acord să-l însoţească şi să-i împrumute maşina, cu condiţia să o conducă inculpatulD.B., întrucât el avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat. De asemenea, inculpatulB.F.. s-a arătat interesat să se deplaseze în loc. S., judeţul Bihor, să sustragă bunuri din respectiva locuinţă, cerându-i informaţii inculpatului K. despre programul zilnic al familiei V. şi încurajându-l pe acesta, spunându-i să nu-i fie frică. La rândul său inculpatulD.B. a fost de acord să conducă autoturismul inculpatului B până în loc. S., ştiind, din discuţiile cu cei doi coinculpaţi, că urmează să se deplaseze la familia respectivă pentru a sustrage bunuri.
Astfel, conform înţelegerii, la data de 18. 01.2010, în jurul orelor 15,00, cei trei inculpaţi, împreună cu martorul BZ (fratele martorei BAM, prietena inculpatului B.F..), au plecat din Satu Mare înspre Oradea, iar în jurul orelor 17,30, au ajuns în localitatea S., unde s-au plimbat cu maşina prin localitate pentru recunoaşterea zonei. În acest sens, inculpatul K. N. – A., i-a condus pe o stradă din imediata apropiere a D.N.1(E-60), unde le-a arătat imobilul cu nr. 50, care avea luminile stinse, iar autoturismele familiei lipseau din faţa porţii, aspecte care i-au confirmat inculpatului K.N.A. ca proprietarii sunt plecaţi la biserică, întrucât le cunoştea programul din perioada în care locuise si lucrase la casa acestora. Pentru a fi siguri că nu este nimeni acasă, inculpatulD.B. a claxonat, când a fost cu autoturismul în apropierea casei, însă nu a răspuns nimeni.
În aceste condiţii inculpatul D.B. ( ce conducea autoturismul AUDI A6 de culoare albă şi cu numere de Italia, aparţinând inc.B.F.. ), a revenit cu autoturismul în intersecţia cu D.N-1(E-60), oprindu-se lângă reprezentanţa auto PEUGEOT şi rămânând in autovehicul cu martorul B.Z. Între timp, inculpaţiiB.F.. şi K. N., au coborât din autoturism şi pe jos s-au deplasat la casa familiei V..
Ajunşi la locuinţa părţii vătămate, inculpaţii B.F.. şi K. N-A, au verificat din nou dacă maşinile familiei nu sunt parcate în faţa porţii, apoi, pe uşa de la stradă închisă dar neasigurată, au pătruns în curte, unde inc.B.F.., cu două şurubelniţe a forţat sistemul de închidere de la uşa de acces în locuinţă, iar în timp ce inc. K. N. îi asigura paza, inc.B.F.., a pătruns în interior, de unde a sustras mai multe bunuri, cum ar fi 2 bucăţi laptop marca Dell, bijuterii din aur, un aparat foto şi 3 telefoane mobile, pe care le-a pus într-o plasă şi la scurt timp, amândoi au părăsit imobilul, revenind la autoturismul unde îi aştepta inc.D. cu martorul B. şi plecând cu toţii spre Satu Mare.
Conform declaraţiilor inculpatului K.N.A., coroborate cu declaraţiile partii vătămate V.I., într-una din camerele locuinţei, imobilizată într-un pat, se afla o persoană în vârstă, bolnavă, mama părţii vătămate. Desi inculpatul B.F.. a sesizat prezenta acestei persoane în locuinţa nu a înţeles sa se desesizeze si si-a continuat activitatea infracţională.
În municipiul Satu Mare, la locuinţa sa, inc.B.F.. a înşirat
pe un pat toate bunurile sustrase din locuinţa din S., respectiv: 2 PC
laptop marca Dell, 14 piese din aur ( un lanţ gros bărbătesc, cercei, brăţări şi inel),un aparat foto şi 3 telefoane mobile, de faţă fiind inculpaţii K. Norbert, D.B. şi martorul B.Z.
Pentru ajutorul dat, inculpaţii K. şi D.B. au primit de la inculpatul B.F., câte un telefon mobil şi suma de câte 50 lei ( dosar u.p. -filele nr.97-105, 110-118), restul bunurilor rămânând la inc.B.F.., pentru a le vinde. În zilele următoare, inculpatul K. a mai primit de la inculpatul B suma de 500 lei, din care primul inculpat i-a dat inculpatuluiD.B. suma de 200 lei. Acesta din urmă confirmă că a mai primit ulterior de la inculpatul K. cei 200 lei.
De precizat că martorul B.Z., nu a primit nimic din bunurile sustrase, iar despre intenţia celor trei inculpaţi de a comite furtul a aflat de la aceştia, abia când erau în autoturismul condus deD.B., în drum spre Oradea, comunicându-le ca îi însoţeşte, însa nu vrea sa aibă nimic de-a face cu fapta.
Ulterior, inculpatulB.F.., a dus cele două PC laptop marca DELL, spre decodare martorului G.R. ( dosar u.p. fila nr. 36 precum si procesele verbale de redare a convorbirilor dintre cei doi interceptate in baza autorizaţiei emisa in prezentul dosar, convorbiri purtate in datele de 26.01.2011 orele 10:50:06, orele 18:43:40 si 27.01.2011 orele 18:12:34), după care le-a dat în schimbul unor ferestre termopan martorului AMS, din municipiul Satu Mare ( dosar u.p. filele nr.37-39), care le-a predat de bunăvoie lucrătorilor de poliţie, în baza dovezilor de ridicare din 09. 02.2011 şi respectiv 18. 02. 2011 ( dosar u.p. filele nr.46-47).
AMS se constituie ca parte civilă în cauză cu suma de 4500 lei, faţă de inculpatulB.F.. ( dosar filele nr.39).
Telefonul mobil marca „ ALCATEL,, sustras de la locuinţa din S., a fost dat de inculpatulB.F.., spre folosinţă concubinei sale, martora BAM ( dosar u.p. filele nr.43-44), acesta fiind ridicat de la martoră tot pe bază de dovadă ( dosar u.p. fila nr.48). În cursul judecăţii martora BAM a confirmat că, anul acesta, pe la mijlocul lunii ianuarie, a primit telefonul mobil Alcatel de la inculpatul B, care i-a spus că l-a cumpărat.
Un lănţişor din aur de 14 k, sustras de la locuinţa din S., având greutatea de 31 grame, a fost amanetat de inculpatulB.F.., conform contractului de împrumut şi garanţie nr. 546/05. 02. 2011, la BIOSTAR GROUP – SC BERTUS SRL, din municipiul Satu Mare, în schimbul sumei de 2000 lei (dosar u.p. fila nr. 49). Lănţişorul în cauză a fost ridicat de organele de poliţie, pe bază de dovadă de la BIOSTAR GROUP – SC BERTUS SRL Satu Mare (dosar fila nr.45 ) şi restituit părţii vătămate V.I. din S., tot pe bază de dovadă ( dosar fila nr.51).
Partea vătămată V.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 13.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor nerecuperate, menţinându-şi pretenţiile civile şi în cursul judecăţii. În plus, părţile civile V.I., V.I., în nume propriu şi în calitate de V.I., au solicitat acordarea de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma faptei inculpaţilor- fila 56-58 dos. inst.
Starea de fapt mai sus reţinută rezultă din coroborarea următoarelor probe: plângerea părţii vătămate V.I. proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă, declaraţia părţii vătămate V.I., copii de pe facturile de achiziţie a celor două PC laptop marca „ DELL ” procesul verbal din 18. 01. 2011, din care rezultă că în zilele premergătoare furtului, respectiv în perioada 10-18.01.2011, au fost văzute în apropierea locuinţei părţii vătămate două autoturisme, un Ford Mondeo cu nr. SM- …. şi un Audi de culoare albă, cu numere de Italia ( s-a stabilit ulterior că sunt autoturismele folosite de inculpatul B), proces verbal de sesizare din oficiu, declaraţiile martorilor B.Z., BAM, G.R., declaraţiile martorilor asistenţi B.A., R.G.A, C.S., S.V., declaraţiile părţii civile AMS, dovezile de ridicare şi restituire, contractul de împrumut şi garanţie nr. 545/05. 02. 2011, adresele de evaluare, procesele verbale de reconstituire, planşele foto şi declaraţiile martorilor asistenţi, declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor K. N-A şi D.B., copia suportului (CD) care contine înregistrarea convorbirilor interceptate in baza Autorizaţiei nr. 6 / T / 2011 emisa in baza încheierii nr. 7/T / 2011, procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate si înregistrate care privesc fapta ce formează obiectul prezentului dosar ( redate de lucrătorii de politie delegati de procurorul de caz în baza Ordonanţei din data de 21.01.2011 si certificate pentru autenticitate ( 22 pagini), procesul verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare,
În raport de această stare de fapt, instanţa va înlătura ca nesincere declaraţiile de nerecunoaştere a faptei date de inculpatulB.F.. atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti. Este adevărat că inculpatul nu este ţinut să spună adevărul iar declaraţia acestuia poate fi dată pro causa însă susţinerile sale, pentru a putea servi la aflarea adevărului şi pentru a fi avute în vedere la soluţionarea cauzei trebuie să se coroboreze cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. În speţă, varianta acreditată de acest inculpat în legătură cu împrejurările în care s-a comis furtul, în sensul că furtul ar fi fost comis doar de inc. K., nu este susţinută de probe. Pe de altă parte, în mod constant, inculpatul K. N. a declarat că, în timp ce inculpatul D. şi martorul B.Z. i-a aşteptat la maşină, el s-a deplasat împreună cu inculpatul B la locuinţa părţii vătămate, unde inculpatul B a pătruns în locuinţă iar el i-a asigurat paza stând lângă un geam. InculpatulD.B. a declarat şi el, în cursul urmăririi penale, că, potrivit înţelegerii anterioare, el cu martorul B. au rămas la maşină iar inculpaţii B şi K. au plecat spre casa părţii vătămate, iar după 30-40 min. cei doi s-au întors la maşină, inculpatul B având asupra sa o sacoşă în care se aflau bunurile sustrase, cerându-i să pornească repede maşina. Inculpaţii K. şi D. au confirmat şi în faţa instanţei, această stare de fapt, uzând de procedura specială a recunoaşterii vinovăţiei.
Cât priveşte declaraţia martorului B.Z., care în cursul cercetării judecătoreşti ( efectuată faţă de inculpatul B) a revenit asupra celor declarate în cursul urmăririi penale, susţinând că nu-şi menţine declaraţiile respective care ,,i-au fost dictate,, şi încercând să indice o altă stare de fapt, cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei, pentru a-l favoriza pe inculpatul B, instanţa va înlătura declaraţia martorului, dată în cursul judecăţii, urmând să ia în considerare declaraţia dată în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu celelalte probe de la dosar. Revenirea martorului asupra declaraţiilor iniţiale se poate explica prin aceea că este fratele martorei BAM , prietena inculpatului B, iar în perioada comiterii faptei, martorul B. îl ajuta în gospodărie pe inculpat şi i-a renovat casa.
Inculpaţii K. şi D. au uzat de procedura specială a recunoaşterii vinovăţiei, prev. de art. 320/1 Cod procedură penală.
Cu toate acestea, inculpatul D. a solicitat, în principal, achitarea sa, în esenţă pe motivul că fapta sa nu are conotaţie penală, în subsidiar că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, iar recunoaşterea sa a vizat fapta ca atare şi nu încadrarea juridică dată prin rechizitoriu.
Instanţa apreciază că în cadrul acestei proceduri speciale nu se poate pronunţa soluţia achitării, indiferent de temeiul de drept invocat pentru achitare, astfel cum a cerut inculpatul, singura soluţie permisă de lege, conform art. 320/1 al. 7 Cod procedură penală, care prevede că ,,instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului…,, respectiv art. 320/1 al. 4 Cod procedură penală, care face referire la „stabilirea unei pedepse”, este condamnarea. În măsura în care un inculpat apreciază că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni, sau că ar exista alte temeiuri de drept pentru achitare, acesta poate opta pentru judecata potrivit procedurii de drept comun, context în care poate formula o asemenea apărare. Câtă vreme inculpatul a optat pentru procedura specială prev. de art. 320/1 C.p.p. singura soluţie care se poate pronunţa în cauză este condamnarea, evident cu reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
În altă ordine de idei, inculpatul D. a solicitat şi schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la furt calificat, în încadrarea din rechizitoriu, în tăinuire, în esenţă, cu motivarea că acest inculpat a contribuit doar la deplasarea la locul faptei în calitate de şofer, fără să ştie scopul real al deplasării în loc. S., el fiind convins că inc. K. se deplasează acolo pentru a-şi recupera o datorie de la familia părţii vătămate şi că doar după ce inculpaţii B şi K. s-au întors la maşină cu bunurile sustrase, şi-a dat seama că a fost vorba de un furt.
Instanţa apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul solicitat de inculpat, urmând a fi menţinută încadrarea juridică dată prin rechizitoriu. Din probele administrate în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul a susţinut că le cunoaşte şi pe care şi le-a însuşit, rezultă că inculpatulD.B. a fost de acord să conducă autoturismul inculpatului B până în loc. S., ştiind, din discuţiile cu cei doi coinculpaţi, că urmează să se deplaseze la familia respectivă pentru a sustrage bunuri, discuţii în acest sens fiind şi în autoturism, pe drumul până la S.. Nu poate fi primită susţinerea inculpatului D., în sensul că era convins că se deplasează la familia părţii vătămate pentru ca inc. K. să recupereze o datorie, câtă vreme, iniţial inculpatul B a cerut informaţii de la inc. K. despre programul familiei părţii vătămate, pe maşină s-a discutat că urmează să ,,spargă,, casa părţii vătămate, lucru confirmat şi de martorul B.Z., apoi s-au dus cu maşina în recunoaştere în zonă, au claxonat să vadă dacă răspunde cineva din casa părţii vătămate, după care au părăsit zona parcând la o distanţă apreciabilă de casa respectivă. Asemenea mod de acţiune nu era necesar dacă, într-adevăr, inculpatul K. avea de recuperat o datorie bănească de la fam. V., ceea ce ar fi impus o întâlnire cu membrii familiei.
În drept, fapta inculpatuluiB.F.., astfel cum a fost descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a) şi i) C.pen , cu aplic. art. 37 lit. b) c.pen., primul termen al recidivei postexecutorii fiind pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată de o instanţă maghiară şi recunoscută prin S.p.nr.73/2004 a Curţii de Apel Bucureşti- Secţia I- Penală, pentru infracţiunea corespondentă în legea română- art. 71 alin. 1,2 din OUG 105/2001 cu art. 41 al. 2 Cod penal. Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiţionat la 20.04.2005 cu un rest de 602 zile.
Constatând vinovăţia inculpatuluiB.F.., instanţa, în baza art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a), i) C.pen , cu aplic. art. 37 lit. b) c.pen. îl va condamna pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, la o pedeapsă de4 ani închisoare.
În baza art.71 C.pen. instanţa va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a) teza a II-a şi lit. b) C.pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art.71 C.pen. instanţa va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a) teza a II-a şi lit. b) C.pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art.71 C.pen. instanţa va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a) teza a II-a şi lit. b) C.pen., ca pedeapsă accesorie.
Apreciind că subzistă în continuare temeiurile care au sta la baza luării măsurii arestării preventive, temeiuri expuse cu ocazia menţinerii acestei măsuri, în baza art.350 Cod procedură penală, instanţa va menţine măsura arestării preventive a inculpatuluiB.F.., măsură luată prin încheierea de arestare preventivă nr. 7/M/10.02.2011 a Judecătoriei Oradea (mandat de arestare preventivă nr.8/M/10.02.2011).
În baza art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv de la 09.02.2011 până la zi.
La individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, fapta comisă de inculpat, pericolul social concret al acesteia, împrejurările în care a fost comisă, după o minuţioasă pregătire, cuantumul ridicat al prejudiciului, nerecuperat decât parţial până în prezent şi nu prin contribuţia inculpatului, contribuţia efectivă a acestui inculpat în cadrul activităţii infracţionale, el fiind cel care a pătruns în locuinţa părţii vătămate, a sustras bunurile şi apoi le-a valorificat în interes personal, coinculpaţilor dându-le doar sume mici de bani şi câte un telefon mobil. S-a mai avut în vedere, atitudinea vădit nesinceră a inculpatului, care a încercat prin orice mijloace să zădărnicească aflarea adevărului, urmărind să acrediteze ideea că inculpatul K. ar fi sustras singur bunurile, starea de recidivă postexecutorie, stăruinţa infracţională a inculpatului care, după ce a fost liberat condiţionat de sub efectul unei pedepse de 5 ani închisoare, comite infracţiunea din prezenta cauză, fiind astfel aplicată o pedeapsă într-un cuantum care reflectă pericolul social concret al infracţiunii comise.
În drept, fapta inculpatului K.N.A., astfel cum a fost descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art.208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a) şi i) C.pen .
Constatând vinovăţia inculpatului K.N.A., instanţa, în baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), i) Cod penal, cu aplic. art. 320/1 al. 7 Cod procedură penală, îl va condamna pentru comiterea infracţiunii de complicitate la furt calificat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei, instanţa a ţinut seama de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, fapta comisă de inculpat, pericolul social concret al acesteia, împrejurările în care a fost comisă, contribuţia efectivă a inculpatului la comitere furtului, el fiind cel care le-a dat celorlalţi doi inculpaţi ,,pontul,, privind locuinţa părţii vătămate, unde lucrase anterior, le-a relatat programul de zi cu zi al familiei părţii vătămate, faptul că l-a însoţit pe coinculpat în curtea părţii vătămate, i-a indicat pe unde să intre în casă, a asigurat paza în timp ce inc. B pătrundea în casă. Pe de altă parte, s-a ţinut seama de persoana inculpatului, cunoscut fără antecedente penale, afirmativ încadrat în muncă şi având un copil minor. S-a făcut de asemenea aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă fiind reduse cu o treime. Cu toate că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând de altfel aplicarea procedurii speciale a recunoaşterii vinovăţiei, instanţa apreciază că nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, aşa cum a solicitat apărarea, respectiv art. 74 lit. a), c) Cod penal, faţă de modul concret de operare, cuantumul ridicat al prejudiciului şi faţă de împrejurările concrete ale comiterii faptei, pregătirea minuţioasă a faptei şi perseverenţa de care au dat dovadă inculpaţii, deplasându-se din Satu Mare până în S., jud. Bihor, fiind anulată valoarea atenuantă a recunoaşterii. De asemenea, nu poate fi avută în vedere ca circumstanţă atenuantă, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, aceasta fiind o situaţie firească pentru orice cetăţean iar buna conduită a inculpatului dinaintea comiterii infracţiunii trebuie probată, neputând fii prezumată.
Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului K.N.A., acesta fiind la primul contact cu legea penală, cunoscut fără antecedente penale, încadrat în muncă şi în acelaşi timp întreţinător de familie, deci cu posibilităţi reale de îndreptare şi reintegrare în societate, pedeapsa în sine fiind un avertisment pentru el, instanţa, în baza art.86/1 C.pen., art.71 alin. 5 C.pen. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală va atrage atenţia inculpatului K.N.A., asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art.86/3 alin. 1 lit. a) Cod penal, instanţa va obliga inculpatul K.N.A. ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin.1 lit. b)-d) Cod penal, măsuri pe care le impune inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal, va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv de la 09.02.2011 până la 12.04.2011.
În baza art. 88 Cod penal, va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv de la 09.02.2011 până la 12.04.2011.
În drept, fapta inculpatului D.B., astfel cum a fost descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art.208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a) şi i) C.pen .
Constatând vinovăţia inculpatului D.B., instanţa, în baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), i) Cod penal, cu aplic. art. 320/1 al. 7 Cod procedură penală, îl va condamna pentru comiterea infracţiunii de complicitate la furt calificat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
La operaţiunea de individualizare a pedepsei, instanţa a ţinut seama de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, fapta comisă de inculpat, pericolul social concret al acesteia, contribuţia concretă şi efectivă a inculpatului D. la comitere furtului, el fiind cel care a asigurat transportul coinculpaţilor la şi de la locul infracţiunii, fiind singurul cu permis de conducere valid dintre ocupanţii autoturismului, ulterior primind drept răsplată o mică parte din bunurile sustrase. Pe de altă parte, s-a ţinut seama de persoana inculpatului, cunoscut fără antecedente penale, cu intenţia de a se reîncadra în muncă, după eliberarea din arest preventiv. Şi în acest caz s-a făcut aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă fiind reduse cu o treime. La fel ca şi în cazul inculpatului K., cu toate că inculpatul D. a recunoscut comiterea faptei, solicitând aplicarea procedurii speciale a recunoaşterii vinovăţiei, instanţa apreciază că nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea sa, aşa cum a solicitat apărarea, pentru aceleaşi argumente ca şi în cazul inculpatului K.. Oricum, s-a avut în vedere contribuţia concretă a acestui inculpat la comiterea faptei, ceea ce s-a reflectat într-o pedeapsă la minimul special prevăzut de lege, pedeapsă mai redusă în raport de cea aplicată celuilalt complice.
Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului D.B., acesta fiind la primul contact cu legea penală, cunoscut fără antecedente penale, încadrat în muncă, deci cu posibilităţi reale de îndreptare şi reintegrare în societate, pedeapsa în sine fiind un avertisment pentru el, instanţa, în baza art.86/1 C.pen., art.71 alin. 5 C.pen. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală va atrage atenţia inculpatului D.B. asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art.86/3 alin. 1 lit. a) Cod penal, instanţa va obliga inculpatul D.B. ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin.1 lit. b)-d) Cod penal, măsuri pe care le impune inculpatului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa, în baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 şi 1003 C.civ. va obliga inculpaţii B.F..,K.N.A. şi D.B., în solidar, să plătească părţii civile V.I. suma de 13.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi va constata că restul prejudiciului a fost recuperat. Astfel au fost recuperate de organele de poliţie şi restituite părţii civile următoarele bunuri: un lanţ de aur de 14 k., în greutate de 31 g., cele două laptopuri marca Dell, telefonul mobil Alcatel. Au rămas nerecuperate: 89 g. diferite bijuterii din aur-inele, verighete, lănţişoare, cercei, două telefoane mobile Sony Ericsson, aparatul foto Fujifilm, acestea fiind evaluate la 13.000 lei.
Instanţa va respinge restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile V.I., V.IR., în nume propriu şi în calitate de reprezentanţi legali ai minorelor V.P. şi V.PE. respectiv de N.I., privind acordarea de daune morale, în cuantum de câte 5.000 lei respectiv de câte 25.000 lei ( pentru cele două minore) apreciind că furtul în sine nu a putut produce un prejudiciu de natură nepatrimonială care să impună compensarea sa prin acordarea unor sume de bani. Cu toate că martorii audiaţi sub acest aspect au relatat că după comiterea furtului există o anumită stare de teamă în rândul familiei, în special al soţiei şi fiicelor părţii civile, fişa de observaţie emisă de psihologul şcolar concluzionează că starea afectivă a celor două eleve s-a îmbunătăţit şi nu prezintă probleme severe în momentul actual. Instanţa consideră că arestarea preventivă a inculpaţilor şi apoi condamnarea acestora au fost evenimente de natură să înlăture eventualul şoc psihic produs membrilor familiei în urma descoperirii furtului.
În baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 C.civ. instanţa va obliga inculpatulB.F.. să plătească părţii civile AMS bună-credinţă a celor două laptopuri marca Dell, care ulterior au fost ridicate de către organele de poliţie.
În baza art. 118 al. 1 lit. e) rap. la art. 118 al. 3 Cod penal instanţa va confisca de la inculpatulB.F.. suma de 2.000 lei, dobândită de acesta în urma depunerii ca garanţie la casa de amanet a lanţului de aur de 14 k.- conform contractului de împrumut şi garanţie de la fila 49 dos. u.p.- astfel că va obliga inculpatul la plata sumei de 2.000 lei în favoarea statului, cu titlu de confiscare specială. Confiscare sumei respective se justifică, fiind dobândită în urma şi în legătură cu săvârşirea furtului iar suma obţinută de inculpat nu se restituie casei de amanet întrucât nu există o solicitare în acest sens prin constituire de parte civilă. Astfel, în cursul urmăririi penale, organele de cercetare penală au trimis către Biostar Group – SC Bertus SRL Baia Mare, deţinătoarea casei de amanet, o adresă- fila 52 dos. u.p.- prin care s-a solicitat predarea lanţului de aur de 14 k. pe bază de dovadă şi s-a adus la cunoştinţa societăţii că pentru recuperarea creanţei se poate constitui parte civilă în cauză. La dosarul cauzei nu există nici o constituire de parte civilă în acest sens, provenită de la Biostar Group – SC Bertus SRL Baia Mare.
În aceste condiţii, instanţa constată că Biostar Group – SC Bertus SRL Baia Mare nu s-a constituit parte civilă în cauză, nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul judecăţii până la citirea actului de sesizare, astfel că menţinerea constituirii de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale, trimisă la dosar prin fax şi apoi prin poştă, este fără obiect.
În baza art. 193 Cod procedură penală, instanţa va obliga inculpaţii B.F..,K.N.A. şi D.B., în solidar, să plătească părţii civile V.I. 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat conform chitanţei depusă la dosar.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatulB.F.. să plătească statului 3.000 lei cheltuieli judiciare, pe inculpatulK.N.A. îl va obliga să plătească statului 1.000 lei cheltuieli judiciare iar pe inculpatulD.B. îl va obliga să plătească statului 800 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariile avocaţilor din oficiu Simuţ Maria şi Popovici Cristian, în cuantum de câte 600 lei, vor fi plătite din fondurile Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Bihor, conform deleg. nr. 1486/2011 şi 1485/2011.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariile avocaţilor din oficiu Simuţ Maria şi Popovici Cristian, în cuantum de câte 600 lei, vor fi plătite din fondurile Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Bihor, conform deleg. nr. 1486/2011 şi 1485/2011.
În baza art. 6 din Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R. stabileşte la suma de 200 lei onorariul parţial cuvenit av. Toiescu Anca pentru asistenţa juridică a inculpatuluiD.B., până la prezentarea avocatului ales, onorariu care va fi plătit din fondurile Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Bihor, conform deleg. nr. 1487/2011.
În baza art. 6 din Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R. stabileşte la suma de 200 lei onorariul parţial cuvenit av. Toiescu Anca pentru asistenţa juridică a inculpatuluiD.B., până la prezentarea avocatului ales, onorariu care va fi plătit din fondurile Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Bihor, conform deleg. nr. 1487/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
I.În baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), i) Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal, condamnă pe inculpatul B.F. pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, la o pedeapsă de :
4 (patru) ani închisoare
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.350 Cod procedură penală menţine măsura arestării preventive a inculpatului B.F.., măsură luată prin încheierea de arestare preventivă nr. 7/M/10.02.2011 a Judecătoriei Oradea (mandat de arestare preventivă nr.8/M/10.02.2011).
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv de la 09.02.2011 până la zi.
II.În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), i) Cod penal, cu aplic. art. 320/1 al. 7 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul K.N.A., pentru comiterea infracţiunii de complicitate la furt calificat, la o pedeapsă de:
3 ani închisoare
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.86/1 C.pen., art.71 alin. 5 C.pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenţia inculpatuluiK.N.A., asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art.86/3 alin. 1 lit. a) Cod penal obligă inculpatulK.N.A. ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin.1 lit. b)-d) Cod penal, măsuri pe care le impune inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv de la 09.02.2011 până la 12.04.2011.
III. Respinge cererea inculpatuluiD.B. privind schimbarea încadrării juridice a faptei.
În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), i) Cod penal, cu aplic. art. 320/1 al. 7 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul D.B . pentru comiterea infracţiunii de complicitate la furt calificat, la o pedeapsă de:
2 ani închisoare
În baza art. 71 alin. 2 c.pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.86/1 C.pen., art.71 alin. 5 C.pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art.86/3 alin. 1 lit. a)Cod penal obligă inculpatulD.B. ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin.1 lit. b)-d) Cod penal, măsuri pe care le impune inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv de la 09.02.2011 până la 12.04.2011.
Constată că faţă de inculpaţiiK.N.A. şiD.B. s-a dispus în cursul judecăţii, prin încheierea de şedinţă din 08.04.2011, definitivă prin dec.pen. nr. 184/R/12.04.2011, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea Judecătoriei Oradea.
În baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 şi 1003 C.civ. obligă inculpaţiiB.F..,K.N.A. şiD.B., în solidar, să plătească părţii civile V.I. suma de 13.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi constată că restul prejudiciului a fost recuperat.
Respinge restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile V.I., V .I. în nume propriu şi în calitate de reprezentanţi legali ai minorelor V. P. şi V. P., respectiv de N.I., privind acordarea de daune morale.
În baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 C.civ. obligă inculpatulB.F.. să plătească părţii civile AMS suma de 4.500 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 118 al. 1 lit. e) rap. la art. 118 al. 3 Cod penal confiscă de la inculpatulB.F.. suma de 2.000 lei, astfel că obligă inculpatul la plata sumei de 2.000 lei în favoarea statului, cu titlu de confiscare specială.
Constată că Biostar Group – SC Bertus SRL Baia Mare nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că menţinerea constituirii de parte civilă este fără obiect.
În baza art. 193 Cod procedură penală, obligă inculpaţiiB.F..,K.N.A. şiD.B., în solidar, să plătească părţii civile V.I. 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatulB.F.. să plătească statului 3.000 lei cheltuieli judiciare, pe inculpatul K.N.A. îl obligă să plătească statului 1.000 lei cheltuieli judiciare iar pe inculpatul D.B. îl obligă să plătească statului 800 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs la curtea de apel în 10 zile de la pronunţare cu procurorul, cu părţile civile V.I., V. I., în nume propriu şi în calitate de reprezentanţi legali ai minorelor V. P. şi V. P., cu partea civilă N.I. şi cu inculpaţii K.N.A. şiD.B. şi de la comunicare cu inculpatulB.F.., cu partea civilă AMS şi cu Biostar Group – SC Bertus SRL Baia Mare.
Pronunţată în şedinţa publică din 13.05.2011.
