ROMÂNIA
DOSAR NR. 7268/3/2011
TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A VI A COMERCIALA
SENTINTA COMERCIALA NR. 1327
Sedinta publica de la 7.02.2011
Tribunalul compus din:
PRESEDINTE –MATEESCU ANA MARIA
GREFIER – MIJA MARILENA DANIELA
Pe rol soluţionarea cauzei comerciale formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale de reclamanta SC E H GmbH în contradictoriu cu pârâta SC E B C SA.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au raspuns reclamanta prin avocat I B si parata prin avocat I. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care: reprezentantul reclamantei depune taxe judiciare, iar reprezentanta pârâtei depune întâmpinare şi un set de înscrisuri.
Instanţa pune în discuţie competenţa în soluţionarea cauzei.
Ambele părţi prin reprezentanţi arată că instanţa este competentă să soluţioneze cauza.
Tribunalul, verificându-şi propria competenţă, în conformitate cu art. 1591 alin. 4 cod de procedură civilă se reţine competent să soluţioneze cauza în raport de art. 133, 132 din legea nr. 31/1990R, art. 581 alin. 2 cod de procedură civilă.
Reprezentantii părtilor arata ca nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat si solicita cuvantul pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicita admiterea cererii aşa cum a fost formulata, fără cheltuieli. Arata ca majorarea capitalului social îi poate aduce grave prejudicii, întrucât nu este de acord cu această modificare. Nu se prejudecă fondul şi măsura are caracter vremelnic, până la soluţionarea cererii în anulare. Fără cheltuieli.
Parata prin avocat solicita respingerea actiunii şi arata ca, pentru a-si desfăşura activitatea, pârâta a contractat un credit, iar acţionarii în unanimitate au hotărât majorarea capitalului social, la 31.03.2010. Majorarea capitalului social nu a fost condiţionată de evaluarea făcută de un audit. SCA C nu putea să o reprezinte în mod valabil pe reclamantă şi nici nu putea vota pentru aceasta. În opinia pârâtei, nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale cererii. Nu există decât un prejudiciu eventual, iar acţiunea are caracter şicanatoriu. Cu cheltuieli, pe cale separată.
Reprezentantul reclamantei, în replică, arată că auditul nu a fost realizat.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin cererea formulată la data de 31.01.2011, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI –a comercială sub nr. 7268/3/2011, reclamanta SC E H GmbH a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC E B C SA, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor pârâtei adoptată în 25.11.2010, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anularea hotărârii.
În considerentele acţiunii, reclamanta a arătat că este persoana juridică austriacă aflată în procedura falimentului, iar dreptul său de administrare este transferat, în exclusivitate practicianului în insolvenţă R prin lichidator U R. Astfel, patrimoniul său este evaluat şi valorificat în scopul stingerii pasivului, iar acţiunile deţinute în cadrul pârâtei reprezintă dreptul de proprietate al părţii majoritare.
Dată fiind situaţia dificilă prin care trece, acţionarul minoritar VTC încearcă cu rea credinţă să diminueze nejustificat participaţia reclamantei la capitalul social prin majorarea de capital dispusă. Un prim demers ilegal este concretizat de adoptarea hotărârii din 9.07.2010 prin care a majorat capitalul social profitând de absenţa reprezentanţilor reclamantei.
Demersurile acţionarului minoritar contravin dispoziţiilor art. 136 ind. 1 din legea nr. 31/1990, conform cărora acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari.
Urgenţa este justificată de reclamantă prin prisma preîntâmpinării oricărui abuz al acţionarului minoritar, în scopul protejării intereselor societare.
Prejudiciul adus reclamantei prin adoptarea acestei hotărâri vizează majorarea de capital fără auditarea prealabilă, astfel încât majorarea să fie unanim acceptată de acţionari.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 133 din legea nr. 31/1990R.
Pârâta a depus întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea cererii întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii.
Reclamanta are o participaţie minoră la capitalul social, astfel încât, pretinsa urgenţă în protejarea dreptului de proprietate nu există, ambii acţionari având dreptul să subscrie. Suspendarea hotărârii va avea caracter definitiv prin blocarea activităţii societăţii.
Nici condiţia pagubei iminente nu este îndeplinită câtă vreme petenta nu a făcut dovada că aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate ar duce la un prejudiciu iremediabil.
În opinia pârâtei, acţiunea are caracter şicanatoriu.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Verificând materialul probator administrat, tribunalul reţine:
prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor pârâtei din data de 25 noiembrie 2010 a fost aprobată majorarea capitalului social al societăţii prin emiterea unui număr de 20.000 noi acţiuni, având valoarea nominală şi de emisiune de 100, 04 lei fiecare şi o valoare totală de 2.000.800 ron, în acest scop acordându-se drept de a subscrie noile acţiunii, acţionarilor existenţi, proporţional cu participaţiile deţinute la capitalul social al societăţii. Totodată, a fost schimbat domeniul şi obiectul principal de activitate şi s-a aprobat înfiinţarea a 10 filiale. Hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 135/14.01.2011.
Reclamanta, acţionar al pârâtei, a învestit instanţa cu o acţiune pe o procedură specială, solicitând suspendarea executării hotărârilor sus menţionate în temeiul art. 133 din legea nr. 31/1990 R şi art. 581 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea pierderilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din textul de lege menţionat rezultă două condiţii de admisibilitate şi anume: urgenţa şi caracterul vremelnic. Din această ultimă condiţie rezultă şi o a treia condiţie, şi anume ca, prin măsura luată, să nu se prejudece fondul.
Pentru a se putea dispune măsuri vremelnice in situaţii de urgenţă în condiţiile art.133 din legea nr. 31/1990 R, in cazul suspendării executării hotărârii adoptate, reclamanta avea obligaţia de a învedera împrejurări de fapt din care să rezulte că prin executarea hotărârilor este pusă în pericol integritatea unui drept al său sau a unor interese legitime sau există pericolul actual al producerii unei pagube.
Tribunalul apreciază că ar putea fi îndeplinită condiţia urgenţei dacă neluarea dispoziţiei de suspendare a executării hotărârii ar putea conduce la imposibilitatea reparării, intr-un termen rezonabil, a eventualului prejudiciu ce ar putea fi cauzat prin executarea hotărârii.
În cauză, însă nu se întrevede un asemenea prejudiciu, reclamanta putând să-şi menţină participaţia la capitalul social prin subscrierea de acţiuni emise. Deşi se invocă abuzul acţionarului minoritar al pârâtei nu se produc dovezi relevante sub acest aspect. În considerentele acţiunii, reclamanta califică drept ilegal demersul acţionarului V.T.C. concretizat în hotărârea din 9.07.2010. Totuşi, prin sentinţa comercială nr. 11547/25.11.2010 a Tribunalului Bucureşti – secţia a VI –a comercială a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii adoptate la 9.07.2010.
Măsura suspendării executării unei hotărâri a adunării acţionarilor trebuie să fie o măsură excepţională deoarece echivalează cu o imixtiune a instanţei în viaţa societăţii. Prin urmare, incumba reclamantei să probeze necesitatea suspendării executării hotărârilor atacate şi caracterul ireparabil/greu de reparat al prejudiciului.
De asemenea, verificând aparenţa dreptului, se constată că aceasta este în favoarea pârâtei. Astfel, conform evidenţelor informatizate ale registrului comerţului, reclamanta nu este acţionar majoritar, ci are o participaţie la capitalul social de 20, 4 %, iar prin sentinţele comerciale nr. 7359/2010 şi 11547/25.11.2010 ale Tribunalului Bucureşti – secţia a VI –a comercială au fost respinse cererile de suspendare a executării hotărârilor prin care s-a decis majorarea capitalului social. Astfel, nu se confirmă, măcar la nivelul aparenţei, existenţa unei încălcări a dispoziţiilor art. 136 ind. 1 din Legea nr. 31/1990R. Binenţeles că, acest aspect urmează să fie cercetat şi stabilit cu precizie de către instanţa învestită cu judecarea fondului cauzei.
Prin urmare, deşi sunt îndeplinite condiţiile vremelniciei şi neprejudecării fondului, nu este îndeplinită condiţia urgenţei, iar aparenţa de drept este în favoarea pârâtei.
Drept consecinţă, instanţa va respinge cererea ca nefondată, prevalându-se de dispoziţiile legale precitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta SC E H GmbH persoana juridică austriacă aflată în procedura falimentului, prin lichidator R reprezentată legal de dr. U R, cu sediul în Austria, convenţional reprezentată de SCA C B şi A cu sediul ales la sediul SCA C B şi A în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC E B C SA , cu sediul în Bucureşti, cu sediul ales la sediul SCA V & M, în Bucureşti, ca nefondată.
Cu recurs in 5 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7.02.2011.
PRESEDINTE GREFIER
Red. AMM/ 8.02.2011
Com……………..
Ex…………….
