SOMATIA DE PLATĂ – CONDIŢII DE ADMISIBILITATE
În urma deliberării în secret în Camera de Consiliu, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I.PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de 22.11.2010 sub nr. 6057/324/2010, creditoarea S.C. C R S S.A. a solicitat instanţei să dispună emiterea unei ordonanţe, care să cuprindă somarea debitoarei S.C. A S.R.L. la plata sumei de 1.977,52 lei reprezentând sevicii prestate debitoarei, penalităţi de întârziere calculate conform clauzelor contractuale, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru în cunatum de 39,00 lei, timbru judiciar în cuantum de 5,15 lei şi onorariu avocat.
În motivarea în fapt cererii, creditoarea a arătat că la data de 18.10.2005 a încheiat cu debitoarea contractul de prestări servicii nr. 117 având ca obiect colectarea, transportul şi depozitarea reziduurilor menajere. Creditoarea a arătat că a prestat servicii debitoarei pentru care a emis facturi fiscale, iar debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a acestora. Creditoarea a arătat că debitoarea datorează penalităţi de întârziere conform art. 9.2 din contract. A precizat creditoarea că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
În drept, creditoarea a invocat dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi art. 5 O.G. nr.119/2007.
În temeiul art. 242 alin.2 C.proc.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu suma în cuantum de 39 lei, achitată cu ordinul de plată nr.3759 din data de 22.10.2010 (fila 6), conform prevederilor art. 3 lit. o¹ din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi s-au aplicat timbre judiciare în cuantum de 5,15 lei, potrivit dispoziţiilor art.3 alin.2 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
B. Apărările formulate
Debitoarea nu a formulat întâmpinare la cererea de emitere a somaţiei de plată şi nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a invoca excepţii procesuale a arăta probele şi mijloacele de apărare.
D.Probe
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, depunând în acest sens la dosar în fotocopie certificată pentru conformitatea cu originalul următoarele înscrisuri: situaţie calcul penalităţi de întârziere (fila 7), situaţie facturi (fila 8), facturi fiscale (filele9-10), contract de prestări servicii nr. 117 din data de 18.10.2005 (filele 11-15), notificare (fila 16).
La termenul din data de 13.01.2011 instanţa în temeiul art.167 alin.1 din C. proc. civ. a încuviinţat pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciind, ca fiind concludentă, pertinentă şi utilă soluţionării cauzei.
II. ÎN FAPT
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
La data de 18.10.2005, între creditoarea S.C. C R S S.R.L. şi debitoarea S.C. A S.R.L. s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 117 având ca obiect colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor solide la Rampa Ecologică , săptămânal. Contractul este semnat de către debitoare. În temeiul contractului emis următoarele facturi : factura fiscală nr. 30270101348060 din data de 31.03.2010 (fila 9), factura fiscală 30270101354363 din data de 30.04.2010 (fila 9), factura fiscală 30270101359676 din data de 31.05.2010 (fila 9), factura fiscală nr. 30270101364990 din data de 30.06.2010 (fila 10), factura fiscală nr. 30270101370322 din data de 31.07.2010 (fila 10), factura fiscală nr. 30270101375673 din data de 31.08.2010 (fila 10).
Debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale, acumulând un debit total în cuantum de 1977,52 lei.
Pentru neachitarea la termen a facturilor fiscale creditoarea a calculat penalităţi de întârziere în cuantum de 123,17 lei -aşa cum rezultă din desfăşurătorul de calcul al penalităţilor de la fila 7.
III. ÎN DREPT
A.Reglementări incidente
Art. 2 din O.U.G.119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.
Articolul 10 din acelaşi act normativ stabileşte că în cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanţa emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.
Articolul 7 alin. 5 din acelaşi act normativ precizează că în citaţie se va preciza că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare, debitorul este obligat să depună întâmpinare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică. În cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului.
Creanţa este certă în sensul dispoziţiilor art. 379 alin.3 din Codul de procedură civilă, când existenţa sa nu este discutabilă din punct de vedere juridic, când rezultă din însuşi actul de creanţă sau din alte acte, chiar neautentice,emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Potrivit art.379 alin.4 din Codul de procedură civilă, creanţa este considerată lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi alte acte autentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă.
Creanţa este exigibilă în cazul în care termenul prevăzut în favoarea sau şi în favoarea debitorului – art.263 şi art. 382 Cod de procedură civilă-debitorul este decăzut din termen.
Din textele legale de mai sus reiese că cererea prin care se declanşează procedura somaţiei de plată trebuie să îndeplinească, pe lângă condiţiile generale, şi trei condiţii speciale de admisibilitate.
Astfel, în primul rând, creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani.
În al doilea rând, creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă.
A treia condiţie de admisibilitate se referă la mijlocul de probă prin care s-ar putea face dovada creanţei pretinse de creditor, în sensul că pot fi folosite numai înscrisurile.
Potrivit contractului 117/18.10.2005, art. 9.2, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la emiterea ei atrage majorări de întârziere egale cu 0,06 % pe zi de întârziere, fără ca acestea să depăşească cuantumul debitelor.
IV. Soluţia instanţei
Raportându-se la reglementările incidente, studiind dosarul prin prisma condiţiilor de admisibilitate, instanţa constată că aceste condiţii impuse de lege sunt îndeplinite.
Asupra debitului principal
Raportându-se la reglementările incidente, studiind dosarul prin prisma condiţiilor de admisibilitate, instanţa constată că acestea sunt îndeplinite, creanţa invocată de creditoare fiind certă (înscrisul care o constată – contractul de prestări servicii 117 din data de 18.10.2005 – filele 11-15, în baza căruia au fost emise facturile fiscale depuse la dosar (filele9-10) – însuşite de către debitoare prin semnătură), lichidă (cuantumul fiind determinabil prin contract şi determinat prin facturile fiscale) şi exigibilă ( la datele menţionate pe fiecare factură,) în înţelesul art. 379 C. pr. civ., în ceea ce priveşte suma de 1977,52 lei, atât cât consemnează următoarele facturi fiscale: factura fiscală nr. 30270101348060 din data de 31.03.2010 (fila 9), factura fiscală 30270101354363 din data de 30.04.2010 (fila 9), factura fiscală 30270101359676 din data de 31.05.2010 (fila 9), factura fiscală nr. 30270101364990 din data de 30.06.2010 (fila 10), factura fiscală nr. 30270101370322 din data de 31.07.2010 (fila 10), factura fiscală nr. 30270101375673 din data de 31.08.2010 (fila 10).
Aceasta creanţă are corelativă o obligaţie de plată a unei sume de bani, care este probată prin înscrisurile de la dosar, opozabile debitoarei.
Asupra penalităţilor de întârziere
Instanţa constată că prin contractul de prestări servicii menţionat, s-a stipulat la art. 9.2 clauza penală conform căreia pentru neachitarea la termen de 30 de zile de la emiterea facturii atrage majorări de întârziere egale cu 0,06 % pe zi de întârziere.
Instanţa apreciază că, în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere solicitate de creditoare, creanţa invocată este certă (înscrisul care o constată – contractul de prestări servicii 117 din data de 18.10.2005 – filele 11-15, însuşit de către debitoare prin semnătură şi ştampilă), lichidă (cuantumul fiind determinabil prin contract ) şi exigibilă, în înţelesul art. 379 C. pr. civ., în ceea ce priveşte suma de 123,17 lei – aşa cum rezultă şi din desfăşurătorul de calcul-necontestat de către debitoare.
Pentru toate motivele de fapt şi de drept mai sus enunţate, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a pronunţării unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată în ceea ce priveşte debitul principal şi în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere calculate, astfel că urmează să admită acţiunea, să someze debitoarea la plata sumei de 1977,52 lei reprezentând contravaloare servicii prestate de către creditoare şi neachitate de către debitoare, şi la plata sumei de 123,17 lei reprezentând penalităţi de întârziere.
Asupra cheltuielilor de judecată
Faţă de soluţia la care a ajuns instanţa în urma deliberării, având în vedere dispoziţiile art. 274 C. pr. civ. care prevăd că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa urmează să admită în parte cererea creditoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată, şi pe cale de consecinţă va obliga debitoarea la plata sumei de 39 lei reprezentând taxa judiciară de timbru şi suma de 5,15 lei reprezentând valoarea timbrului judiciar. Cererea creditoarei de acordare a onorariului de avocat va fi respinsă, ca neîntemeiată, întrucât creditoarea nu a făcut dovada achitării acestuia.
