Calificare cale de atac.
Sentinta pronuntata într-un litigiu promovat pe calea ordonantei presedintiale, ulterior transformata în actiune de drept comun de catre reclamanti este supusa caii de atac a apelului si nu recursului.
– articolul 282, articolul 2821 Cod procedura civila;
– articolul 6 Conventia Europeana a Drepturilor Omului;
Prin decizia comerciala nr… pronuntata de Tribunalul Ialomita – Sectia Civila, a fost admis în parte recursul declarat de recurenta pârâta SC A. SRL, împotriva sentintei civile nr.. a Judecatoriei Slobozia, pe care a modificat-o în parte, în ceea ce priveste durata suspendarii.
S-a dispus suspendarea activitatii desfasurata de pârâta la sediul Municipiului S., str. .., pâna la înlaturarea disconfortului cauzat de poluarea fonica si încadrarea nivelului de zgomot în limitele prevazute de Ordinul nr.536/1997 al Ministrului Sanatatii.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
În baza articolului 274 Cod procedura civila a fost obligata recurenta la plata catre intimatii D. G. si D. I. a sumei de 600 lei cheltuieli de judecata.
Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Slobozia sub nr.5929/312/2009, reclamantii D. G. , D. I. si P. N. au chemat în judecata pe parata SC A. SRL, pentru ca in baza probelor ce se vor administra sa se dispuna suspendarea activitatii acesteia pana la conformarea de catre aceasta cu privire la îndeplinirea recomandarilor din procesul – verbal de constatare a conditiilor igienico – sanitare întocmit de o echipa mixta de verificare formata din reprezentantii mai multor institutii publice (conform Adresei nr.563/18.09.2009 ).
Prin sentinta civila nr… Judecatoria Slobozia a admis cererea formulata de reclamantii D. G., D. I. si P. N., în contradictoriu cu parata SC A. SRL si a dispus suspendarea activitatii desfasurata de parata la sediul situat in S., str. .., pâna la îndeplinirea obligatiilor impuse in procesul verbal de constatare a conditiilor igienico-sanitare si înlaturarea conditiilor de disconfort.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut culpa pârâtei in sensul ca nu a respectat conditiile normale de functionare a spalatoriei auto, în sensul ca, desi avea obligatia protejarii fonice, pârâta nu a luat masuri pentru îndepartarea acestui disconfort pentru reclamanti.
S-a sustinut ca dreptul la un mediu sanatos al persoanelor este foarte important, Curtea Europeana a Drepturilor Omului afirmând în jurisprudenta sa constanta ca atingerile grave aduse mediului înconjurator pot afecta bunastarea unei persoane si pot sa o priveze de dreptul de a se bucura de o locuinta care sa-i asigure exercitiul dreptului la viata privata, chiar daca prin aceasta nu îi este pusa în pericol sanatatea.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a formulat recurs parata criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Tribunalul, analizând actele si lucrarile dosarului, in raport de sentinta atacata, motivele de recurs formulate, întâmpinarea formulata de intimati, precum si probatoriile administrate atât in fata instantei de fond cat si in fata instantei de recurs, a constatat ca recursul formulat de recurenta-parata S.C. A. S.R.L. este fondat in parte, motivele fiind urmatoarele :
Chiar daca Stasul 10009/1988 prevede limita nivelului de zgomot la 60db., tribunalul a aplicat în speta de fata o norma legala care este mai actuala, mai aproape de realitatea împrejurarilor in care se desfasoara viata cotidiana, când factorii poluanti fonic s-au multiplicat si diversificat.
Important in analiza acestui litigiu îl reprezinta faptul ca toate masuratorile ale nivelului de zgomot, atât cele efectuate la solicitare recurentei, cat si la solicitarea intimatilor arata faptul ca acesta este situat peste 50db in timpul zilei.
Astfel, critica recurentei referitoare la faptul ca instanta de fond nu a aplicat dispozitiile art.129 din Cod procedura civila si nu si-a îndeplinit rolul activ prin efectuarea a unor noi masuratori a fost apreciata ca neîntemeiata, pe de o parte pentru ca, asa cum s-a specificat, toate masuratorile au aratat un nivel al zgomotului peste cel prevazut de Ordinul 536/1997, iar pe de alta parte, instanta de fond a facut demersuri in acest sens, fara a putea fi materializate prin lipsa aparatului de masuratori din cadrul institutiilor abilitate pentru a efectua asemenea masuratori in judetul Ialomita.
Dreptul cetateanului la un mediu sanatos care implica si un nivel al zgomotului acceptabil pentru organismul uman, garantat de Constitutia României si afirmat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului prin raportare la dispozitiile art. 8 din aceasta.
Instanta de fond a facut o analiza ampla si corecta a prevederilor CEDO in ceea ce priveste dreptul la proprietate si la respectarea vietii private de familie intr-un mediu care sa nu-i puna viata in pericol sau care sa ii creeze un disconfort .
Prin faptul ca recurenta detine o autorizatie de functionare emisa de o autoritate abilitata, sau ca si-a îndeplinit obligatiile impuse prin procesul verbal din 16.09.2009 asa cum rezulta din procesul verbal de constatare a conditiilor igienico-sanitare emis la data de 13.07.2010 de D.S.P. Ialomita nu înseamna ca activitatea desfasurata de reclamanta la spalatoria auto din vecinatatea intimatilor nu afecteaza in mod negativ viata si sanatatea acestora.
Astfel, s-a constatat ca spalatoria auto amplifica substantial si creste frecventa de manifestare a efectele nocive produse deja în zona de exemplu prin poluarea datorata traficului.
Indiferent de zgomotul pe care îl creeaza proprietarii vecini spalatoriei auto, obligata recurentei este de a nu crea disconfort acestora prin activitatea desfasurata pe str. ….
Astfel, tribunalul a constatat ca au fost dovedite de catre intimati conditiile de angajare a raspunderii civile delictuale din partea recurentei impuse de dispozitiile art.998-999 Cod civil reflectata prin suspendarea activitatii acesteia pana la înlaturarea disconfortului cauzat de poluarea fonica si încadrarea nivelului de zgomot în limitele prevazute de Ordinul nr. 536/1997 al Ministrului Sanatatii .
Recursul formulat de recurenta-pârâta a fost apreciat ca fondat, însa, cu privire la durata suspendarii prin faptul ca recurenta a îndeplinit masurile prevazute in procesul verbal din 16.09.2009 de constatare a conditiilor igienico-sanitare emis de D.S.P. Ialomita.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs recurenta SC A. SRL, care a criticat decizia pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a aratat ca, prin sentinta civila nr… Judecatoria Slobozia a dispus suspendarea activitatii desfasurate de pârâta pâna la îndeplinirea obligatiilor impuse prin procesul-verbal de constatare s conditiilor igienico-sanitare si înlaturarea conditiilor de disconfort.
Împotriva acestei hotarâri, pârâta a declarat recurs, respectând indicatia data de instanta de fond în dispozitivul hotarârii sale.
Tribunalul Ialomita, în sedinta din 10.08.2010, înainte de a intra în dezbateri, a pus în discutia partilor natura litigiului, stabilind ca este vorba de un litigiu de natura comerciala.
În continuare, tribunalul a trecut la judecarea recursului pe care l-a admis în parte, cu consecinta modificarii în parte a sentinte pronuntata de instanta de fond.
Recurenta a apreciat ca hotarârea pronuntata de tribunal este nelegala, fiind încalcate normele de competenta.
Astfel, având în vedere natura comerciala a litigiului, tribunalul trebuia sa observe ca în cauza este vorba de un litigiu neevaluabil în bani, iar competenta materiala de solutionare a acestuia apartinea tribunalului în prima instanta.
Recurenta a invocat si eroarea în ceea ce priveste calificarea caii de atac aratând ca împotriva unei hotarâri pronuntata într-o actiune neevaluabila în bani se puteau exercita caile de atac ale apelului si recursului si nu doar calea recursului. În aceste împrejurari, judecând recursul, tribunalul si-a încalcat normele de competenta, pronuntând o hotarâre nelegala.
S-a solicitat casarea hotarârilor si trimiterea cauzei spre competenta solutionare în fond la Tribunalul Ialomita.
În ceea ce priveste recursul declarat de recurenta-pârâta, o prima apreciere a curtii vizeaza admisibilitatea acestuia întrucât recurenta a formulat recurs împotriva deciziei comerciale nr. . pronuntata de Tribunalul Ialomita la data de … în dispozitivul careia este inserata mentiunea ca hotarârea este irevocabila.
În conditiile în care se invoca de catre recurenta în recurs gresita calificare a caii de atac de catre tribunal, curtea apreciaza ca aceasta cale de atac este admisibila, revenind instantei de control judiciar obligatia de a stabili daca, în cauza, a fost respectat principiul legalitatii cailor de atac, respectiv daca mentionarea caii de atac a recursului în dispozitivul sentintei pronuntata de judecatorie s-a facut cu respectarea dispozitiilor art. 282 si 282 indice 1 din Codul de procedura civila.
Chiar daca recurenta nu a solicitat ea însasi recalificarea caii de atac, curtea apreciaza ca o asemenea analiza trebuia efectuata de catre judecatorii cauzei, având în vedere dispozitiile art. 84 Cod de procedura civila care stabilesc ca cererea pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita si îndatorirea de a se respecta cerintele art. 6 din CEDO referitoare la procesul echitabil care se rasfrâng, în ceea ce priveste calitatea legii, în cerintele ca aceasta sa fie accesibila si previzibila (din punctul de vedere, în speta, al cailor de atac pe care partea este îndrituita a le exercita).
Conchizând ca exercitarea caii de atac a recursului este admisibila, curtea urmeaza a analiza motivele de recurs invocate de recurenta care vizeaza competenta materiala de solutionare a cauzei în fond (având în vedere faptul ca litigiile comerciale neevaluabile în bani se solutioneaza în prima instanta de catre tribunal) si gresita calificare a caii de atac, apreciindu-se ca apelul este calea de atac care poate fi exercitata împotriva unei hotarâri pronuntata într-o cauza neevaluabila în bani.
Analizând actele dosarului cu prioritate asupra calificarii caii de atac, curtea retine ca actiunea promovata de reclamanti si înregistrata la data de 6.10.2009 pe rolul Judecatoriei Slobozia pe calea ordonantei presedintiale, a fost ulterior transformata în actiune de drept comun de catre reclamanti, în temeiul art. 132 Cod de procedura civila, prin cererea depusa la dosar la data de 22.10.2009.
Acest aspect a fost de altfel retinut de judecatorie în considerentele sentintei civile nr. 1169 din 29.03.2010, aceasta instanta mentionând în dispozitivul hotarârii ca sentinta este supusa recursului în termen de 15 zile de la comunicare.
Din examinarea prevederilor art. 282 si 282 indice 1 Cod de procedura civila, rezulta ca hotarârile date în prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, exceptiile fiind strict prevazute de art. 282 indice 1 Cod de procedura civila.
Întrucât obiectul actiunii formulata de reclamanti nu se circumscrie situatiilor în care sentinta este supusa recursului, rezulta, printr-o interpretare per a contrario, ca împotriva sentintei pronuntata de judecatorie se putea exercita calea de atac a apelului si nu cea a recursului, asa cum s-a mentionat în mod eronat în dispozitivul hotarârii.
Asa cum s-a precizat mai sus, chiar daca recurenta nu a solicitat ea însasi recalificarea caii de atac, curtea apreciaza ca o asemenea analiza trebuia efectuata de catre judecatorii cauzei, fiind incident în cauza motivul de casare prevazut de art. 304 alineat 1 Cod de procedura civila, invocat de recurenta (chiar daca nu a fost încadrat în drept) referitor la calificarea caii de atac din perspectiva alcatuirii completului, având în vedere necesitatea de a fi solutionat apelul împotriva hotarârii în complet legal constituit din doi judecatori).
Întrucât curtea a apreciat, prin prisma art. 6 din CEDO pe care urmeaza a-l aplica în mod direct, ca prin solutionarea caii de atac a recursului s-a încalcat dreptul partii de acces al un tribunal, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod de procedura civila, a admis recursul, a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiasi instante.
Având în vedere aspectele retinute cu privire la acest motiv de recurs, curtea a apreciat ca nu se mai impune solutionarea motivului referitor la competenta instantelor, invocat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, acest aspect urmând a fi dezbatut în cadrul solutionarii caii de atac a apelului.
(Decizia comerciala nr. 165/01.02.2011 Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a V- a Comerciala)
