Prin sentinta nr. 4 din 03.01.2011, Tribunalul Dâmbovita – Sectia comerciala si de Contencios Administrativ, a admis cererea formulata de reclamantul Oficiul National al Registrului Comertului si în baza art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990, a dispus dizolvarea societatii SC C. SRL Valea Voievozilor.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca Oficiul Registrului Comertului este o institutie publica ale carei functii recunoscute prin lege sunt de a asigura publicitatea legala, evidenta situatiei juridice si financiare a tuturor comerciantilor, informarea economica si statistica, informarea comerciala, simplificarea procedurilor de înregistrare si autorizare a functionarilor firmelor.
Pentru a asigura o parte din aceste functii, comerciantii au obligatia, în temeiul art. 185 si 201 din Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, sa depuna situatiile financiare anuale la registrul comertului în conditiile prevazute de Legea contabilitatii nr. 82/1991, situatii din care sa rezulte pozitia financiara pe piata de capital, performantele financiare si alte informatii relevante referitoare la activitatea societatii respective.
Pentru comerciantii care nu se conformeaza acestor dispozitii legale, legiuitorul a prevazut în art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990 republicata, ca societatea poate fi dizolvata la cererea Oficiului National al Registrului Comertului.
Fata de faptul ca societatea pârâta nu a depus situatia financiara aferenta anului 2008, neconformându-se dispozitiilor art. 185 si 201 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, în baza art. 237 lit. b) din Legea nr. 31/1990, tribunalul a dispus dizolvarea societatii.
Împotriva sentintei a declarat recurs D.G.F.P.,criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând în esenta ca în mod gresit s-a dispus dizolvarea societatii intimate deoarece aceasta are debite înregistrate în evidentele recurentei, asa cum rezulta din adresa nr. 13279/10.03.2011, emisa de organul fiscal teritorial, adresa anexata la recursul formulat, astfel ca mentinerea sentintei pronuntata de instanta de fond cu privire la dizolvarea societatii intimate ar prejudicia bugetul statului de posibilitatea recuperarii creantelor în cuantum de 968 lei.
Se solicita în temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei si respingerea cererii de dizolvare.
Recursul este nefondat.
Criticile aduse sentintei de recurenta, în sensul ca în mod gresit s-a dispus dizolvarea societatii intimate deoarece aceasta înregistreaza debite în evidentele recurentei si ca prin masura dizolvarii se prejudiciaza bugetul statului, sunt nefondate.
Debitele invocate de recurenta ca le-ar datora intimata pârâta, în cuantum de 968 lei, le poate recupera în cadrul procedurii de lichidare prevazuta de dispozitiile art. 237 alin.7/3 din Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, astfel ca sustinerea recurentei ca prin masura dizolvarii se prejudiciaza bugetul statului de posibilitatea recuperarii creantei, nu este fondata.
Acestea au fost considerentele pentru care Curtea a respins recursul ca nefondat.
