Drepturi de hrană şi pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă acordate de angajator salariaţilor.
Termenul de prescripţie.
Drepturile reprezentând sumele de 120 lei/lunar pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă şi de 7 lei/zi reprezentând contravaloarea unei mese calde acordate de angajator salariaţilor nu se includ în veniturile salariale şi prin urmare sunt supuse termenului de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii.
( Tribunalul Mehedinţi – s.c. 399/24 martie 2011)
Prin acţiunea formulată de reclamanţii I.Gh. ş.a, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi şi Consiliul Judeţean Mehedinţi, s-a solicitat obligarea acestora la plata unei despăgubiri egale cu valoarea următoarelor drepturi neacordate: 120 lei/ lunar pentru perioada ianuarie 2010 – aprilie 2011 pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă , sumă care trebuie să li se acorde pentru timpul efectiv lucrat fiecărui reclamant şi 7 lei/zi pentru perioada ianuarie 2010 – aprilie 2010 reprezentând contravaloarea unei mese calde de care ar fi trebuit să beneficieze fiecare reclamant proporţional cu timpul de lucru efectuat.
Tribunalul Mehedinţi a susţinut că aceste pretenţii sunt prescrise conform art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii.
Astfel, a constatat că aceste drepturi sunt solicitate în baza art. 30 din Contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 39/25.04.2008. Art. 30 este cuprins în capitolul V din CCM intitulat „Condiţii de muncă, protecţia muncii şi protecţia socială”. Sa mai reţinut că salarizarea, drepturile, facilităţile, indemnizaţiile şi sporurile de care beneficiază personalul contractual din cadrul DGASPC Mehedinţi sunt reglementate în capitolul III din CCM.
Prin urmare, rezultă că drepturile reprezentând sumele de 120 lei/ lunar pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă şi 7 lei/ zi reprezentând contravaloarea unei mese calde nu sunt reglementate în contractul colectiv de muncă aplicabil la capitolul privind salarizarea, ci în capitolul privind condiţiile de muncă, protecţia muncii şi protecţia socială.
Aşa fiind, drepturile de hrană şi drepturile pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă acordate de angajator salariaţilor, nu se includ în veniturile salariale şi prin urmare sunt supuse termenului de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, fiind vorba de neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă ( drepturile au fost solicitate pentru perioada ianuarie – aprilie 2010, acţiunea fiind înregistrată la data de 26.11.2010, cu depăşirea termenului de 6 luni).
