Gradaţie de merit acordată personalului încadrat în şcolile populare de artă. Dispoziţie de revocare. Efecte. Acţiune în răspundere patrimonială.
-art.272 din Codul Muncii;
-art.13 din OUG 118/2006 privind înfiinţarea, organizarea si desfăşurarea activităţii aşezămintelor culturale,
-art.50 alin.3 din Legea nr.128/1997.
Şcolile populare de artă sunt aşezăminte culturale şi nu unităţi scolare, neincadrandu-se in treptele invatamantului preuniversitar. Personalul incadrat in scolile populare de arta nu poate sa beneficieze de gradatia de merit. Restituirea sumelor nedatorate, incasate de la angajator, conform art.272 alin.1 Codul Muncii, se dispune indiferent de culpa angajatorului sau salariatului.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – decizia nr.574/15.03.2011.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 1041/120/10.03.2010, reclamanta Şcoala Populară de Arte şi Meserii OE, actualmente devenit CJC Dâmboviţa, a chemat în judecată pe pârâta TM, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea sa la plata sumei de 10854 lei, reprezentând sumă încasată necuvenit cu titlu de gradaţie de merit în perioada ianuarie 2008 – martie 2009, la plata dobânzii legale prevăzută de O.U.G. nr. 9/2001 calculată la suma datorată şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că prin Dispoziţia nr. 2/07.01.2008 s-a acordat salariatei, începând cu 01.01.2008, un spor de 25% cu titlu de gradaţie de merit, în temeiul Legii nr. 128/1998. Urmare a controlului efectuat de către audit, finalizat prin raportul nr. 5251/05.05.2009, s-a constatat că, în mod nelegal, un număr de 4 salariaţi au fost încadraţi în funcţia de profesor şi salarizaţi conform Legii 128/1998, deoarece reclamanta nu este acreditată să desfăşoare activităţi de educaţie permanentă şi nici activităţi de formare profesională continuă.
În temeiul actelor de control, la data de 07.05.2009 reclamanta a emis Dispoziţia nr. 21/07.05.2009 prin care a fost suspendată plata gradaţiei de merit, dispoziţie contestată în instanţă, admisă iniţial prin sentinţa civilă nr. 1781/19.10.2009 şi desfiinţată în recurs prin decizia civilă nr. 183/03.02.2010 de Curtea de Apel Ploieşti.
Sentinţa civilă nr. 1781/19.10.2009, deşi recurată, a fost pusă în executare, fiindu-i achitată pârâtei suma de 3424 lei, reprezentând gradaţia de merit, aferentă perioadei aprilie 2009 – septembrie 2009.
Cum pârâta a încasat cu titlu de gradaţie de merit în perioada 01.01.2008-31.03.2009 suma de 10854 lei, pentru care nu există titlu în temeiul căruia să solicite restituirea, reclamanta solicită admiterea acţiunii.
În drept, art. 272 Codul muncii.
În dovedire s-a solicitat proba cu interogatoriu şi înscrisuri.
Pârâta TM a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
In motivare a arătat că a fost încadrată în funcţia de profesor, în cadrul Şcolii de Arte şi Meserii OE, începând cu anul 2005, conform CIM nr. 75/2005, funcţie menţinută ca atare inclusiv în perioada 01.01.2008-31.03.2009.
Conform actelor adiţionale nr. 47/01.04.2008 şi Actului adiţional încheiat pentru perioada 01.01.2008-31.10.2008, a beneficiat de creşterile salariale acordate personalului didactic din învăţământ în considerarea calităţii şi funcţiei de profesor, iar prin Dispoziţia nr. 2/7.01.2008 i-a fost acordată gradaţia de merit pe o perioadă de 4 ani, începând cu 01.01.2008, gradaţie reprezentând 25% din salariul de încadrare.
Ulterior, urmare Raportului de Audit intern nr. 5251/05.05.2009, întocmit de către compartimentul de audit public intern din cadrul CJ Dâmboviţa, angajatoarea reclamantă a emis Dispoziţia nr. 22/07.05.2009, prin care a dispus încetarea acordării gradaţiei de merit începând cu 01.04.2009, urmând ca pentru sumele încasate pentru perioada 01.01.2008 – 31.03.2009 să procedeze la întocmirea unui angajament de plată în baza art. 272 Codul muncii.
Împotriva acestei din urma dispoziţii, pârâta a formulat contestaţie, cererea sa fiind admisă de către Tribunalul Dâmboviţa, însă ulterior a fost respinsă de Curtea de Apel Ploieşti.
Sub aspectul cuantumului sumei solicitate de reclamantă, aceasta nu este suma reală primită drept gradaţie de merit. Astfel, în funcţie de statele de plata, suma primita a fost de 5348,41 lei, mult inferioară celei solicitate de reclamant de 10854 lei.
Sub aspectul temeiniciei cererii în pretenţii, pârâta a arătat că, potrivit dispoziţiei nr. 22/07.05.2009, angajatorul a dispus încetarea acordării gradaţiei de merit începând cu 01.04.2009. Nici una din reglementările conţinute in textul 1-5 ale dispoziţiei menţionate nu este de natura a reţine explicit şi indubitatil revocarea dispoziţiei anterioare, nr. 4/07.01.2008, începând cu 01.01.2008. În lipsa unei precizări exprese cu privire la perioada asupra căreia poartă revocarea, efectul juridic al actului reclamantului trebuie considerat a fi valabil exclusiv de la data de 01.04.2009.
Prin sentinţa civilă nr.2455 din data de 16 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa s-a respins acţiunea ca neintemeiata.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut ca pârâta TM a fost angajata reclamantului în funcţia de profesor, astfel cum a rezultat din fişa postului, actul adiţional la contractul individual de muncă şi dispoziţiile nr. 4/07.01.2008 si 22/07.05.2009 emise de reclamant.
Prin Dispoziţia nr. 2/07.01.2008 emisă de reclamant, s-a prevăzut că, începând cu data de 01.01.2008, pârâtei i se acordă o gradaţie de merit pe o perioadă de 4 ani, în procent de 25%.
Ca urmare a unui raport de audit intern nr. 5251/05.05.2009 întocmit de Consiliul Judeţean Dâmboviţa, s-a constatat că şcolile populare de arte fiind aşezăminte culturale şi nu unităţi şcolare, nu se încadrează în nici unul din ciclurile, respectiv treptele învăţământului preuniversitar, fiind subordonate numai Ministerului Culturii şi Cultelor. În aceste condiţii gradaţiile de merit acordate salariaţilor încadraţi ca profesori au fost stabilite cu încălcarea legii, fiind necesară recuperarea acestor sume.
Pe cale de consecinţă, reclamantul a întocmit Dispoziţia nr. 21/07.05.2009 prin care, începând cu data de 01.04.2009 a dispus încetarea acordării gradaţiei de merit în procent de 25%. Această dispoziţie a fost contestată în justiţie, dar a fost menţinută prin decizia civilă nr. 1836/03.02.2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, care a casat sentinţa tribunalului, şi a respins contestaţia pârâtei.
Prin raportul de expertiză contabila întocmit in cauza s-a calculat suma reprezentând gradaţie de merit încasată de pârâtă, în total 10837 lei.
Conform art. 272 din Codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să restituie acea suma.
Răspunderea patrimonială propriu-zisă se întemeiază pe o faptă săvârşita cu vinovăţie, pe când obligaţia de restituire are la baza plata lucrului nedatorat, îmbogăţirea fără justă cauză.
În cauză, prima instanţă a constatat că potrivit dispoziţiei nr. 22/07.05.2009 reclamantul a dispus ca începând cu data de 01.04.2009 să nu i se mai cuvină gradaţia de merit pârâtei TM.
Prin urmare, efectele acestei dispoziţii, se întind începând cu data de 01.04.2009 şi nu pot retroactiva. Gradaţia de merit încasată de către pârâtă pentru perioada 01.01.2008 -31.03.2009 are la bază un temei legal, constând în Dispoziţia nr. 2/07.01.2008, care este valabilă şi care nu a fost anulată.
Din cuprinsul dispoziţiilor nr. 21/07.05.2009 şi nr. 2/07.01.2008 a rezultat că pentru perioada anterioară datei de 01.04.2009, adică 01.01.2008 – 01.03.2009 gradaţia de merit a fost acordată în temeiul dispoziţiei nr. 2, fiind nejustificată susţinerea reclamantului potrivit căruia pentru acordarea acestor sume nu a existat nici un titlu. Faptul că ulterior, prin raportul de audit, s-a constatat că aceste sume au fost încasate necuvenit, nu justifică restituirea acestor sume, atâta timp cât Dispoziţia menţionată mai sus (nr. 2/07.01.2008) nu a fost contestată, ea producându-şi efectele juridice pentru care a fost emisă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul CJC Dâmboviţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în acest sens dispoziţiile art. 304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă şi art. 3041 Cod procedură civilă.
Având în vedere că prin decizia 183/03.02.2010 a fost respinsă contestaţia salariaţilor împotriva Dispoziţiei nr.21/07.05.2010 privind revocarea dispoziţiei nr. 2/07.01.2008 iar aceştia au refuzat restituirea sumelor încasate în perioada ianuarie 2008-martie 2009 astfel cum au fost înştiinţaţi la data de 18.05.2010, au fost promovate acţiuni în instanţa în temeiul art.272 Codul Muncii, acţiunea dosarului 1041/120/2010 privind-o pe intimata-pârâta TM.
Acţiunea a fost promovată de Şcoală Populară de Arte şi Meserii OE care la data introducerii acţiunii era instituţie cu personalitate juridică.
La data de l.06.2010 urmare reorganizării dispusa prin Hotărârea nr.64 a CJ Dâmboviţa, Scoală Populară de Arte şi Meserii OE funcţionează ca departament în cadrul CJC Dâmboviţa, motiv pentru care, în calitatea de reclamant a fost conceptată noua instituţie.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a contestat cuantumul sumei solicitata de instituţie a fi restituită pretinzând că ar fi încasat cu titlu de gradaţie de merit doar suma de 5348,41.
Totodată a arătat că prin Dispoziţia nr. 22 /07.05.2009 angajatorul a dispus doar încetarea gradaţiei de merit începând cu 0l.04.2009/ fără să se menţioneze explicit şi indubitabil ca prin respectiva dispoziţie se revoca Dispoziţia nr.2 din 07.01.2008
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului, de dispoziţiile legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei, Curtea a constatat că recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin Dispoziţia nr. 2/7.01.2008 s-a acordat pârâtei-intimate suma de 10.854 lei cu titlu de gradaţie de merit pentru perioada ianuarie-martie 2009.
La data de 7.05.2009 s-a emis Dispoziţia nr. 21 prin care s-a revocat Dispoziţia nr. 2 din 7.01.2008 dispunându-se ca, începând cu data de 1.04.2009 pârâtei-intimate, angajată în funcţia de profesor în cadrul Şcolii Populară de Arte şi Meserii OE să-i înceteze acordarea gradaţiei de merit în procent de 25% , iar în conformitate cu dispoziţiile art. 272 alin.1 Codul Muncii, întocmirea şi înaintarea unui angajament de plată în vederea recuperării sumelor acordate necuvenit pentru perioada 01.01.2008-31.03.2009.
La baza emiterii Dispoziţiei nr.21/07.05.2009 privind revocarea Dispoziţiei nr.2/07.01.2008 au stat, astfel cum rezultă din conţinutul acesteia, prevederile OUG nr. 118/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii aşezămintelor culturale, Raportul de Audit Intern nr. 5251/05.05.2009 întocmit de Compartimentul de Audit Public Intern al CJ Dâmboviţa, referatul cu nr. 468/06.05.2009 privind legalitatea şi oportunitatea măsurilor de revocare a Dispoziţiei cu nr.2 din 7.01.2008 întocmit de managerul Şcolii Populare de Arte şi Meserii OE.
Dispoziţia nr. 21/7.05.2009 a fost contestată, făcând obiectul cauzei înregistrată sub nr. 2376/120/ 2009 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Ploieşti care, prin decizia nr. 183 din 3.02.2010 a admis recursul formulat de Şcoala Populară de Arte şi Meserii OE, a modificat în tot sentinţa şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Prin urmare, Dispoziţia nr. 21/7.05.2009 de revocare a gradaţiei de merit a fost constatată ca fiind legală, ea producând efectele juridice.
În considerentele deciziei nr. 183 din data de 3.02.2010 Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, potrivit art. 13 din OUG 118/2006, personalul de specialitate care desfăşoară activităţi artistice în cadrul aşezămintelor culturale, instituţii publice, angajat cu contract individual de muncă, este încadrat şi salarizat în funcţie de pregătirea profesională, potrivit legislaţiei în vigoare aplicabile personalului bugetar.
Dispoziţiile art. 50 alin.(3) din Legea nr. 128/1997 stipulează că personalul didactic de predare, didactic auxiliar şi cel de conducere din unităţile de învăţământ, cu performanţe deosebite în inovarea didactică, în pregătirea preşcolarilor sau a elevilor, în pregătirea elevilor distinşi la concursuri şcolare, faza naţională şi internaţională, precum şi cu o vechime de peste 3 ani în învăţământ, poate beneficia de gradaţie de merit, acordată prin concurs.
Această gradaţie se acordă pentru 10% din posturile didactice existente la nivelul inspectoratului şcolar şi reprezintă 20% din salariul de bază al funcţiei sau postului persoanei în cauză. Gradaţia de merit se include în salariul de bază.
Într-adevăr, arată instanta de control judiciar, în decizia menţionată dispoziţiile OUG 118/2006 fac trimitere la Legea nr. 128/1997, însă acestea se referă numai la nivelurile de salarizare şi nu se pot aplica prin analogie dispoziţiile din această lege în privinţa gradaţiei de merit, care se acordă printr-o anumită procedură, pentru posturile didactice existente la nivelul Inspectoratului Şcolar.
Şcolile populare de arte sunt aşezăminte culturale şi nu unităţi şcolare, neîncadrându-se, prin urmare, în treptele învăţământului preuniversitar.
În consecinţă, personalul încadrat în şcolile populare de artă nu poate să beneficieze de gradaţia de merit.
Faptul că acordarea gradaţiei de merit în favoarea intimatei-pârâte dispusă prin Dispoziţia nr.2/7.01.2008 – ulterior revocată – a fost realizată din culpa angajatorului, pe fondul unei interpretări şi aplicări nelegale a dispoziţiilor Legii nr. 128/1997, nefiind culpa pârâtei-intimate nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acţiunii, câtă vreme restituirea sumelor nedatorate încasate de la angajator, conform art. 272 alin.1 din Codul Muncii, se dispune indiferent de culpa angajatorului sau salariatului.
Sunt neîntemeiate susţinerile intimatei legate de greşita interpretare a dispoziţiei nr. 21/07.05.2009, dispoziţie care nu a fost revocată retroactiv, câtă vreme emiterea acestei dispoziţii a avut loc în contextul sus-arătat, indicându-se în cuprinsul acesteia motivele emiterii sale, iar însăşi titulatura sa fiind de „revocare a Dispoziţiei nr. 2 din 7.01.2008” cu consecinţa recuperării sumelor acordate necuvenit în perioada 01.01.2008-31.03.2009.
Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în faţa instanţei de fond suma netă încasată de pârâta-intimată cu titlul de gradaţie de merit a fost, în perioada ianuarie 2008-martie 2009 în cuantum de 10.837 lei.
Potrivit art. 272 (1) Codul Muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, astfel încât, sub acest aspect, cererea recurentului se priveşte ca întemeiată. Însă, în ceea ce priveşte aplicarea dobânzii legale la această sumă, conform OUG 9/2001, instanţa apreciază că pârâta-intimată nu are nicio culpă în producerea acestui prejudiciu, aplicarea eronată a dispoziţiilor legale aparţinând Şcolii Populare de Arte şi Meserii OE şi nu acesteia, astfel încât acest capăt de cerere urmează a fi respins ca neîntemeiat.
În temeiul disp. art. 312 pct. 2 şi 3 Cod procedură civilă Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentinţa recurată în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 10837 lei reprezentând gradaţie de merit în cuantum net încasat pe perioada ianuarie 2008-martie 2009, respingând cererea de obligare la plata dobânzii legale ca neîntemeiată.
