Spor de instanţă specialişti it


Sporul de instanţă prev. de art. 3 al.5 O.U.G. nr.8/2007 nu poate fi acordat specialiştilor I.T.

Decizia civilă nr. 516/10.03.2011 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa  civilă nr.2030/15.10.2010 Tribunalul Galaţi  s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii V.I.L., F.F.C, şi R.V. în contradictoriu cu pârâta C.A., ca fiind nefondată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii V.I.L., F.F.C. şi  R. V. considerând-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

–  Instanţa a interpretat eronat disp. Legii 97/2008 întrucât la intrarea în vigoare a legii, salariul de bază al specialiştilor IT  din cadrul  instanţelor judecătoreşti, potrivit nr.crt.28 de la lit.A  se stabileşte  noul coeficient de multiplicare nu şi valoarea de referinţă.

–  În ceea ce priveşte acordarea sporului de instanţă prev. de OUG nr.8/2007 consideră că Legea 97/2008 nu a modificat decât salariul de bază  al grefierilor informaticieni  şi denumirea funcţiei  acestora, de specialişti IT fără să abroge art.3 (5)  OUG nr.8/2007 ci doar  punct.8 al articolului 3.

În concluzie au solicitat admiterea recursului, modificarea  hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

Intimata C. A. Galaţi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca  fiind legală şi temeinică.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate  de recurenţi cât şi  sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conf. cu disp.art.304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat  pentru următoarele considerente:

Până la intrarea în vigoare a Legii nr.95/2008 privind aprobarea OUG nr.100/2007 pentru modificarea şi completarea  unor acte normative în  domeniul justiţiei, drepturile  salariale ale recurenţilor se stabileau în funcţie de valoarea de referinţă sectorială prevăzută  pentru grefieri de OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti  şi al  parchetelor de pe lângă acestea precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul  justiţiei.

În statutul personalului auxiliar de specialitate  reclamanţii erau numiţi grefieri informaticieni  beneficiind  de drepturile salariale prevăzute pentru această categorie profesională prin OUG nr.8/2007.

Legea 97/2008 a modificat Legea 45/2007 prin care a fost aprobată OUG nr.27/2008 privind salarizarea  şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi alte categorii de personal  din sistemul justiţiei introducându-se reglementări speciale privind stabilirea  drepturilor salariale pentru specialişti IT care  îşi desfăşurau  activitatea  la instanţele judecătoreşti, acordându-se  coeficientul de multiplicare din grila de salarizare a judecătorilor.

Este adevărat că, punctul 16 din Legea 97/2008 modifică art.11 alin.2  din OUG nr.27/2008 conform căruia ,,salariul de bază  pentru specialiştii  din cadrul Direcţiei Naţionale  Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor  de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru specialiştii în domeniul informatic din aparatul  propriu al Ministerului Justiţiei, al C.S.M. şi al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., precum şi de la instanţe şi parchete se stabileşte potrivit  nr.crt.28 de la lit.A din anexa.

De asemenea, specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale  Anticorupţie  şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor  de Criminalitate Organizată şi Terorism,precum şi specialiştii din domeniul informatic din aparatul propriu  al M.J.,al.C.S.M. şi al Parchetului de pe lângă  Î.C.C.J. beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege  pentru categoria profesională din care fac parte, după caz.

Specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale  Anticorupţie  şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor  de Criminalitate Organizată şi Terorism beneficiază şi de prev.art.23.

Însă, analizând anexa 1 la care face referire art.11 al.2 din  OUG nr.27/2006, instanţa constată că  aceasta cuprinde atât valoarea de referinţă sectorială cât şi coeficientul de multiplicare contrar celor susţinute de  recurenţi.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii 97/2008, pentru specialiştii IT s-a modificat  modul de calcul al salariului  de bază, drepturile salariale ale acestora  au fost stabilite  aşa cum erau prevăzute pentru  judecătorii şi procurorii care aveau  peste 3 ani vechime, în conf. cu disp.nr.crt.28 de la lit. A din anexa la OUG nr.27/2006, indiferent de  vechimea în specialitatea avută  sau de nivelul instanţei sau parchetului la care funcţionau, respectiv  pe baza unui coeficient de multiplicare  crescut  şi a valorii de referinţă sectorială care li se aplica judecătorilor la stabilirea indemnizaţiei de încadrare lunară.

Prin intrarea în vigoare a Legii 97/2008, reclamanţilor recurenţi li s-a modificat salarizarea în sensul că au beneficiat de o nouă încadrare corespunzătoare unei noi valori de referinţă şi unui nou coeficient de multiplicare, cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Susţinerea recurenţilor că li se cuvine sporul de instanţă prev.de OG nr.8/2007,  nu este întemeiată.

Este adevărat că potrivit disp.art.3 alin.1 din Legea 567/2004 privind statutul personalului  auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar  de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori  şi specialişti IT.

Însă, prin intrarea în vigoare  a Legii 97/2008  salariul de bază pentru recurenţi  este calculat în conformitate  cu prevederile OUG nr.27/2006 şi nu pot beneficia  şi de disp. privind calcularea salariului de bază prevăzute în beneficiul celuilalt personal auxiliar de specialitate, altul decât specialiştii IT, salariat în baza altui act normativ, respectiv OG nr.8/2007.

Or, recurenţii nu puteau beneficia şi de disp.art.3 al.1, 4 şi 5  din OG nr.8/2007 privind salarizarea  personalului auxiliar  din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din  sistemul justiţiei, întrucât salariile de bază ale acestora erau calculate  în conf. cu disp. OUG nr.27/2006  privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei.

Aşadar, salariul de bază pentru specialiştii IT din cadrul  instanţelor judecătoreşti  se stabileşte pe baza valorii de  referinţă sectorială stabilită pentru judecători şi a coeficientului de multiplicare  prev.la  nr. crt.28 de la lit.A din anexa din OG nr.27/2006, la care  se adaugă sporurile prevăzute de disp.art.13,16,22  din OG nr.8/2007, respectiv sporul de vechime în muncă, sporul de fidelitate şi sporul pentru condiţii  deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.

Intenţia legiuitorului  a fost ca specialiştii  IT  să beneficieze la stabilirea salariului  de bază atât de coeficientul de multiplicare cât şi de valoarea  de referinţă sectorială acordată unui magistrat  nu şi de valoarea de referinţă sectorială şi sporul de  instanţă  de care beneficiază personalul auxiliar  de specialitate  prev.de Ordonanţa nr.8/2007, întrucât s-ar ajunge ca specialiştii IT să aibă  salarii mai mari decât magistraţii deşi nu au răspunderea acestei categorii de personal.

 Practica judiciară depusă la dosar de reclamanţi nu poate constitui temei de drept pentru instanţă, având doar valoare de jurisprudenţă (de altfel, este  vorba de

sentinţe definitive fără a purta menţiunea că sunt şi irevocabile, deci  au putere de lucru  judecat relativă).

Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată  la data de 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva României, a precizat faptul că, divergenţele de jurisprudenţă constituie, prin natură, consecinţa inerentă a oricărui sistem  judiciar care se bazează pe un ansamblu  de instanţe de fond având autoritate asupra competenţei lor teritoriale  iar rolul de a reglementa aceste contradicţii ale jurisprudenţei revine instanţei supreme.

Faţă de toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că în cauză nu devine incident  motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi în temeiul disp.art.-312 al.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii V.I.L., F.F.C. şi  R.V. împotriva sentinţei civile nr.2030/15.10.2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi.