Legea 221/2009. Acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat de stabilirea domiciliului obligatoriu.
În baza art. 3 din Legea 221/2009, măsura luată de organele fostei miliţii având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, constituie măsură administrativă cu caracter politic.
În baza art. 3 din Legea 221/2009, măsura luată de organele fostei miliţii având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, constituie măsură administrativă cu caracter politic.
Faptul că, au fost dislocaţi, trăind în condiţii grele, fără a le fi asigurate cele necesare traiului, a avut o repercusiune negativă asupra stării psihice a reclamantei şi a familiei acesteia.
Faptul că, au fost dislocaţi, trăind în condiţii grele, fără a le fi asigurate cele necesare traiului, a avut o repercusiune negativă asupra stării psihice a reclamantei şi a familiei acesteia.
Prin stabilirea forţată a domiciliului şi dislocarea din Orşova în comuna Curtişoara, s-a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, suferinţa fizică neputând fi reparată decât prin acordarea unor despăgubiri.
Prin stabilirea forţată a domiciliului şi dislocarea din Orşova în comuna Curtişoara, s-a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, suferinţa fizică neputând fi reparată decât prin acordarea unor despăgubiri.
În privinţa cuantumului despăgubirilor se apreciază că repararea prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, prin repararea prejudiciului moral oferindu-i o satisfacţie cu caracter compensatoriu pe cât posibil suficient şi proporţional cu prejudiciul suferit.
Prin cererea adresată Tribunalului Gorj şi înregistrată sub nr. 648/95/2010 reclamanta L. A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti pentru ca în temeiul dispoziţiilor art. 3 lit.e şi art. 4 din Legea 221/2009 să se dispună obligarea pârâtului Statul Român la plata sumei de 600.000 euro cu titlu de daune morale şi totodată să se constate caracterul politic al deciziei nr. 19/18.07.2003 privind acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege 118/1990, modificat.
În motivarea cererii a arătat că, la data de 18.06.1951 a fost lipsită de libertate fiind dislocată împreună cu părinţii şi mutată în comuna Curtişoara, jud. Gorj, conform Deciziei MAI nr. 200/1951, dată la care era elevă în anul IV la Şcoala Medie Tehnică de Comerţ din Orşova, jud. Mehedinţi, nemaiavând posibilitatea de a se prezenta la examenul de diplomă.
Că, odată cu stabilirea domiciliului obligatoriu în comuna Curtişoara, le-au fost reţinute şi actele de stare civilă, motiv pentru care nu a putut părăsi domiciliul forţat în vederea susţinerii examenului de diplomă şi neputându-se prezenta la locul de muncă unde fusese repartizată – respectiv Direcţia Regională CFR Timişoara.
În dovedirea cererii a depus la dosar adresa MAI nr. 200/1951, copia certificatului de naştere şi a certificatului de căsătorie, adresa nr. 1113/26.07.1951 eliberată de Şcoala Medie tehnică de Comerţ mixtă Orşova, Decizia nr. 19/18.07.2003, adresa nr. 77008/1951.
Ministerul Finanţelor Publice a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată, arătând că reclamanta nu a arătat dacă a beneficiat de despăgubiri în temeiul OUG 214/1999, cu modificările şi completările ulterioare până la intrarea în vigoare a Legii 221/2009, întrucât acest act normativ nu se aplică persoanelor care au beneficiat de măsuri reparatorii în temeiul OUG 214/1999.
Prin încheierea de şedinţă din 26.02.2010 s-a dispus conexarea dosarului nr. 650/95/2010 la prezentul dosar având în vedere că priveşte aceeaşi cerere cu acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, iar prin încheierea de şedinţă din 09.04.2010 s-a dispus conexarea dosarului nr. 649/95/2010 la prezentul dosar.
La termenul de judecată din data de 30.04.2010 apărătorul reclamantei precizează că aceasta a decedat, depunând copia certificatului de deces din data de 03.04.2010, iar unica moştenitoare a acesteia este fiica, respectiv G. E., conform copiei certificatului de naştere şi a actului de identitate depuse la dosar, care înţelege să continue acţiunea formulată de reclamantă.
Verificând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a constatat că cererea reclamantei L. A. continuată de moştenitoarea acesteia G. E., este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă, reclamanta L. A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti pentru ca în temeiul dispoziţiilor art. 3 lit.e şi art. 4 din Legea 221/2009 să se dispună obligarea pârâtului Statul Român la plata sumei de 600.000 euro cu titlu de daune morale şi totodată să se constate caracterul politic al deciziei nr. 19/18.07.2003 privind acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege 118/1990, modificat. La data de 02.04.2010 reclamanta a decedat, acţiunea fiind continuată de moştenitoarea acesteia, G. E. în calitate de fiică.
Potrivit art. 5 din Legea 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 sau care au făcut obiectul măsurii administrative cu caracter politic, precum şi după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acestuia până la gradul al-II-lea inclusiv, pot solicita acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit .
Prin Decizia. MAI 200/1951, mama reclamantei împreună cu familia sa a fost dislocată începând cu data de 18.06.1951 din oraşul Orşova în com. Curtişoara, jud. Gorj, restricţiile domiciliare fiind restrânse la data de 27.07.1955.
În privinţa cuantumului despăgubirilor s-a apreciat de către tribunal că, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, prin repararea prejudiciului moral oferindu-i o satisfacţie cu caracter compensatoriu pe cât posibil suficient şi proporţional cu prejudiciul suferit.
Faţă de considerentele arătate mai sus, având în vedere consecinţele negative suferite şi importanţă valorilor morale lezate, cuantumul sumei de 600.000 Euro solicitat de reclamantă a fost considerat exagerat astfel că, tribunalul a admis cererea în parte urmând a fi obligat pârâtul la suma de 60.000 lei către reclamantă.
Dosar nr.648/95/2010 – sentinţa civilă nr.172 pronunţată în şedinţa publică de la 28 Mai 2010, la Tribunalul Gorj – secţia civilă.
