Constată că prin cererea înregistrată la data de 15 septembrie 2008, reclamanţii S M, C E, N R C, D Z, au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţionala Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Mureş, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, ca prin hotărâre judecătorească să fie dispusă:
– obligarea pârâţilor la încheierea anuală pentru fiecare dintre reclamanţi a asigurărilor pentru risc profesional, pentru viaţă, sănătate şi bunurile afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucraţi în aceste funcţii de către reclamanţi, dar nu în mai mult de 15 ani de activitate, conform dispoziţiilor art.78 alin.1 din Legea nr. 303/2004, republicată sub sancţiunea aplicării unor daune de 100 lei pe zi de întârziere pentru fiecare reclamant.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că în calitate de procurori beneficiază de art. 78 alin.1 din Legea nr. 303/2004, republicată care prevăd că judecătorii şi procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, realizată din fondurile bugetare ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Ministerului Justiţiei, Ministerului Public, sau, în cazul judecătorilor şi procurorilor militari, din fondurile Ministerului Apărării Naţionale, pentru viaţă, sănătate şi bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea în limita veniturilor pentru anii lucraţi în aceste funcţii, dar nu în mai mult de 15 ani de activitate.
Reclamanţii au mai arătat că deşi alin.3 al aceluiaşi articol stipulează că „asigurarea prevăzută la alin.1 se realizează în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii”, la mai mult de 3 ani de la intrarea în vigoare a actului normativ nu a fost adoptată încă hotărârea de guvern care să reglementeze condiţiile în care magistraţii beneficiază de asigurare, iar pasivitatea Guvernului României nu poate lipsi de efecte juridice textul legal imperativ reprodus anterior întrucât, aşa cum prevede art.3 din Decretul nr. 31/1954 „drepturile civile sunt ocrotite de lege şi pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social”, iar dreptul la asigurare recunoscut de către legiuitor magistraţilor prin art. 78 alin.1 din Legea nr. 303/2004 – republicată constituie un bun al acestora în interesul art. 1 al primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/18.05.1994, potrivit căruia „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.
Prin întâmpinare, pârâţii Direcţia Naţională Anticorupţie şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au solicitat respingerea acţiunii, arătând că Secţiile Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au pronunţat asupra recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al României, iar prin Decizia LXXXVII (87) din 10. decembrie 2007 s-a stabilit că „magistraţii beneficiază de decontarea primelor de asigurare pentru viaţă, sănătate şi bunuri, numai în măsura în care cazul asigurat s-a produs în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea”, astfel că în conformitate cu prevederile art.100 din Legea nr.92/1992 „magistraţii beneficiază de asigurare realizată din fonduri bugetare, pentru viatei, sănătate şi bunuri, în limita veniturilor pentru 15 ani de activitate. La eliberarea din funcţie, asigurarea prevăzută la alin.1 încetează”.
Pârâţii au mai arătat că intrarea în vigoare a Legii nr.303/2oo4 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, intenţia legiuitorului în sensul celor anterior menţionate este reglementată expres în art.78 din acest act normativ, conform căruia „judecătorii şi procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, realizată din fondurile bugetare ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Ministerului Justiţiei, Ministerului Public sau în cazul judecătorilor şi procurorilor militari, din fondurile Ministerului Apărării Naţionale pentru viaţă, sănătate şi bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucraţi în aceste funcţii, dar nu în mai mult de 15 ani de activitate”, iar conform alin.3 din această normă legală, „asigurarea se realizează în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului”.
Se mai arată în întâmpinare că din analiza acestor prevederi reiese că magistraţii beneficiază numai de asigurare pentru risc profesional, numai în măsura în care viaţa, sănătatea şi bunurile acestora sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, că aspectele ce ţin de conţinutul şi limitele acestui drept, condiţiile de exercitare sau normele tehnice de aplicare urmează să fie stabilite prin hotărâre a Guvernului, că dreptul magistratului de a beneficia de o decontare a primelor de asigurare, subzistă numai în raport de asigurarea pentru risc profesional, acest drept neputându-se valorifica în lipsa prevederilor vizând condiţiile de decontare a primei de asigurare şi atât în vechea reglementare cât şi potrivit dispoziţiilor art.78 din Legea nr.303/2oo4, magistraţii pot beneficia de asigurare, viaţă, sănătate şi bunuri numai dacă’ acestea au fost efectuate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea şi numai în limita prevăzută de lege.
Pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a chemat în garanţie Guvernul României.
Pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie a chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice.
În probaţiune, la dosarul cauzei s-au depus copii de pe carnetele de muncă ale reclamanţilor (f.32-52).
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa apreciază ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor, pentru considerentele prezentate în continuare.
Reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.78 din Legea nr.303/2004, în forma acestui text anterior modificării survenite prin Legea nr.97/2008 (intrată în vigoare la data de 18 aprilie 2008, deci anterior introducerii acţiunii reclamanţilor.
Astfel, în forma iniţială, art.78 din Legea nr.303/2004 reglementa într-adevăr instituirea unui raport juridic legal şi obligatoriu de asigurare pentru risc profesional (pentru viaţă, sănătate şi bunuri), având toate trăsăturile şi elementele esenţiale ale unui raport juridic de asigurare: asigurat, risc asigurat, plata primei din fonduri bugetare. Celelalte elemente urmau să fie detailate prin hotărâre a Guvernului României.
Însă, prin pct.6 al art.I din Legea nr.97/2008, art.78 din Legea nr.303/2004 a fost modificat, în sensul eliminării noţiunii de asigurare pentru risc profesional, care a fost înlocuită cu drept direct la despăgubire din fonduri bugetare, independent de orice raport de asigurare.
Nemaiexistând mecanismele juridice ale unui raport legal de asigurare de risc profesional, nu mai subzistă nici obligaţia pârâţilor de a încheia cu reclamanţii o asemenea asigurare, astfel încât acţiunea acestora urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Nefiind întrunite nici condiţiile art.60 Cod procedură civilă, urmând să fie respinsă acţiunea principală şi cererile de chemare în garanţie vor fi respinse.
