Prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosar nr. 3/306/2011 a fost admisă în parte contestaţia la executare formulată de către contestatorul C. I. în contradictoriu cu intimata SC M.L. SA şi pe cale de consecinţă se constată nulitatea contractelor de leasing financiar nr. 1T/08 din 17.12.2007, 1T/09 din 17.12.2077, 1T/10 din 17.12.2007, 1T/11 din 17.12.2007, 1T/12 din 17.12.2007 în privinţa fidejusorului C. I. De asemenea, instanţa de fond a anulat încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 7/CC/2011 a Judecătoriei Sibiu, somaţia de executare precum şi celelalte acte de executare subsecvente emise în dosarul execuţional nr. 6/2011 al Marin Vasile cu privire la titlurile executorii contractelor de leasing financiar nr. 1T/08 din 17.12.2007, 1T/09 din 17..12.2077, 1T/10 din 17.12.2007, 1T/11 din 17.12.2007, 1T/12 din 17.12.2007 în privinţa fidejusorului C. I. şi a respins contestaţia la executare formulată de către contestator cu privire la contractelor de leasing financiar nr. 06T/01 din 11.06.2007 şi nr. 06T/02 din 11.06.2007 şi cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Instanţa de fond a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 1030 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că pe rolul Judecătoriei Sibiu s-a înregistrat la data de 16.03.2011, sub nr. 3/306/2011 cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul C. I. în contradictoriu cu intimata SC M. L. SA prin care s-a solicitat ca prin hotărârea judecătoreşti ce se va pronunţa să se dispună: anularea titlurilor executorii, contracte de fidejusiune nr. 06T/01, nr. 06T/02, nr. 1T/08, nr. 1T/09, nr. 1T/10, nr. 1T/11 si nr. 1T/12; anularea încheierii de încuviințare a executării si a actelor si formelor de executare din dosarul execuțional nr. 6/08.03.2011; cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că la data de 11.06.2007 a fost încheiat între intimata SC M. L. SA, în calitate de finanţator, SC I T SRL, în calitate de utilizator şi contestator, în calitate de fidejusor contractele de leasing financiar nr. 06T/01 şi nr. 06T/02 prin care finanţatorul acorda societăţii SC I T SRL dreptul de folosinţă asupra bunului autotractor MAN SH (2002) şi respectiv semiremorcă Berger SAPL 24 LT SH (2002) pe o perioadă determinată contra plăţii periodice a ratei de leasing în conformitate cu dispoziţiile contractului, utilizatorul exprimându-şi de la semnarea contractului în mod irevocabil opţiunea de a achiziţiona la sfârşitul perioadei de leasing bunul, prin plata valorii reziduale.
Ulterior, la data de 17.12.2007 au fost încheiate contractele de leasing financiar nr. 1T/08, 1T/09, 1T/10, 1T/11, 1T/12 între aceleaşi părţi ocazie cu care intimata a cedat folosinţa către utilizator a unui număr de 5 bunuri: MAN TGA 18.460 FLS (SH 2005) în aceleaşi condiţii contractuale ca cele enunţate mai sus.
Potrivit declaraţiei de reziliere de fila 55, nr. 16809/27.05.2009, intimata a adus la cunoştinţa SC I. T. SRL că începând cu data de 27.05.2009 contractele de leasing financiar nr. 06/01, nr. 06T/02 din 11.06.2007, nr. 1T/08, nr. 120703160T/09, nr. 1T/10, nr. 1T/11, nr. 1T/12 din data de 17.12.2007 sunt reziliate definitiv şi irevocabil cu toate consecinţele juridice contractuale şi legale.
Contractele de leasing mai sus menţionate constituie titluri executorii conform art. 8 din OG nr. 51/1997 potrivit cu care contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii, astfel încât, instanţa reţine că executarea desfăşurată în cadrul dosarului de executare nr. 6/2011 al BEJ are la bază ca şi titluri executorii – contractele de leasing încheiate între părţi.
În cadrul contestaţiei la executare contestatorul a invocat nulitatea absolută a contractelor de leasing în privința fidejusorului deoarece acesta nu a semnat respectivele convenţii, ocazie cu care în prezenta cauză a fost efectuat un raport de expertiză grafoscopică în cuprinsul căruia s-a concluzionat faptul că semnăturile de pe contractele de leasing nr. 06T/01 şi nr. 06T/02 au fost executate de către numitul C. I., iar semnăturile de pe contractele de leasing nr. 1T/08 din 17.12.2007, 1T/09 din 17.12.2077, 1T/10 din 17.12.2007, 1T/11 din 17.12.2007, 1T/12 nu au fost executate de către contestator, fiind executate de către C. I.
Pentru a concluziona în sensul arătat s-a reţinut faptul că semnăturile de pe contractele de leasing financiar încheiate în data de 11.06.2007 prezintă aceleaşi caracteristici generale şi de construcţie ceea ce indică provenienţa lor de la aceeaşi persoană. Semnăturile debutează printr-un traseu amplu, circular, asemănător minusculei „c” urmat de un traseu format din două bucle şi finalizat oblic, ascendent. Ce de-a doua parte a semnăturii se aseamănă cu majuscula „J”.
În privinţa materialului de comparaţie semnăturile sunt alcătuite într-un model parţial literal care debutează cu majuscula „c” executată în mod caligrafic având o trăsătură preliminară şi continuă cu o gramă asemănătoare cu majuscula „J”, fanionul majusculei suprapunându-se cu trăsătura inferioară finală a minusculei „c”.
Astfel, realizându-se şi o analiză a scrisului realizat pe contractele de leasing financiar expertul a concluzionat că între semnăturile de pe contractele de leasing financiar încheiate în data de 11.06.2007 şi semnăturile lui C. I. se relevă asemănări în ceea ce priveşte caracteristicile de clasă remarcând acelaşi nivel de evoluţie mediu, aceeaşi înclinare dextroclină a axelor grafice, aceeaşi viteză şi presiune medie, precum şi aceeaşi tendință a scriptorului de a executa unele trasee rotunjite.
În privinţa însă a semnăturilor realizate pe contractele de leasing financiar nr. 1T/08, 1T/09, 1T/10, 1T/11, 1T/12 expertul a concluzionat faptul că între semnăturile realizate pe aceste contracte şi semnăturile titularului C. I. a relevat diferenţe semnificative la alcătuirea acestora, precum şi la nivelul caracteristicilor generale. În ceea ce priveşte persoanele care au un nivel de evoluţie mediu nu vor putea imita un scris superior cu rezultate acceptabile. Scrisul superior se caracterizează printr-un grad de coordonare înalt, mişcările fiind rapide. Titularul are o viteză de execuţie medie şi un grad de evoluţie mediu ceea ce îl exclude ca şi autor al semnăturilor de pe contractele menţionate mai sus.
Având în vedere cele reţinute prin raportul de expertiză grafoscopică, pe care instanţa şi le însuşeşte în totalitate, neputând fi primite apărările contestatorului potrivit cărora nu a semnat niciunul din contractele ce fac obiectul prezentei cauze, instanţa constată lipsa totală a consimţământului la semnarea contractelor de leasing financiar nr. 1T/08, 1T/09, 1T/10, 1T/11, 1T/12, acestea nefiind semnate de către C. I.
În drept, prima instanţă constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 948 C. civil din 1864 care stabilesc că pentru ca un act juridic să ia naştere în mod valabil trebuie să fie întrunite condiţiile esenţiale, şi anume: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii care se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită.
În prezenta cauză instanţa constată lipsa unui element esenţial la încheierea contractelor de leasing financiar 1T/08, 1T/09, 1T/10, 1T/11, 1T/12 ceea ce atrage nulitatea absolută a contractelor în privinţa fidejusorului, pentru lipsa consimţământului.
Nu poate fi primită nici apărarea intimatei potrivit căreia contestatorul a achitat timp de trei ani de zile ratele aferente creditului şi prin urmare chiar dacă nu ar fi semnat contractele le-a ratificat prin achitarea ratelor, deoarece cea care a achitat timp de trei ani de zile ratele a fost societatea SC Iliuţă Trans SRL şi nu contestatorul, în nume propriu. Mai mult intimata nu a depus nici un act scris din care să reiese însuşirea contractelor de leasing de către contestator.
În privinţa însă a contractelor de leasing nr. 060T/01 şi nr. 06T/02, instanţa constată faptul că acestea respectă condiţiile de valabilitate a actului juridic, contestatorul exprimându-şi în mod valabil consimțământul prin semnarea contractelor.
Prin urmare, instanţa constată faptul că, contractelor de leasing financiar nr. 1T/08 din 17.12.2007, 1T/09 din 17.12.2077, 1T/10 din 17.12.2007, 1T/11 din 17.12.2007, 1T/12 din 17.12.2007 în privinţa fidejusorului C. I. sunt nule absolut, ocazie cu care şi actele de executare efectuate cu privire la aceste contracte sunt lovite de nulitate deoarece în privinţa fidejusorului nu există nici un titlu executoriu.
În privinţa contractele de leasing financiar nr. 06T/01 şi nr. 06T/02 din data de 11.06.2007 instanţa constată faptul că executarea silită a fost începută în baza unor titluri executorii valabile faţă de contestator, motivele invocate de către acesta cu privire la caracterul cert şi lichid al creanţei nu pot fi reţinute de către instanţă pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa civilă nr. 80/2011 a Judecătoriei Sibiu rămasă irevocabilă la data de 31.05.2012 prin Decizia civilă nr. 536 instanţa a analizat cu putere de lucru judecat aspectele invocate de către contestator reţinându-se faptul că somaţia contestată conţine toate menţiunile prevăzute de dispoziţiile art. 387 din Codul de procedură civilă, articol care nu prevede în sarcina executorului să detalieze în conţinutul somaţiei modul de calcul al sumei solicitate spre executare.
Astfel, aspectele litigioase soluţionate în mod irevocabil în cadrul sentinţei civile menţionate analizează aceleaşi acte execuționale emise de BEJ şi acestea nu pot fi reanalizate în cadrul prezentei cauze din nevoia de ordine şi stabilitate juridică pentru a se evita contrazicerile între considerentele hotărârilor judecătoreşti.
S-a mai reţinut faptul că sub aspectul încălcării de către executor a dispoziţiilor art. 3712 alin. 2 din CPC raportat la sumele ce privesc capitalul nerambursat, facturi restante la plată şi contravaloarea indemnizaţiei de reziliere instanţa reţine că acestea nu se impunea a fi calculate de executor în condiţiile în care acestea rezultă din contractele de leasing, scadenţarele la acestea şi facturile fiscale emise de intimată, neputându-se susţine cu temei că, cuantumul acestora nu era stabilit prin titlurile executorii.
Nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia intimata ar fi trebuit să valorifice instrumentele de garantare deoarece nu există nici o dispoziţie legală care să oblige intimată în alegerea modalităţii de recuperare a debitului restant, cu atât mai mult cu cât contractul de leasing financiar şi biletele la ordin se supun unor dispoziţii legale diferite.
Având în vedere cele învederate mai sus, instanţa a admis în parte contestaţia la executare, va constata nulitatea contractelor de leasing financiar nr. 1T/08 din 17.12.2007, 1T/09 din 17.12.2077, 1T/10 din 17.12.2007, 1T/11 din 17.12.2007, 1T/12 din 17.12.2007 în privinţa fidejusorului C. I. şi va anula încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 7/CC/25.02.2011 a Judecătoriei Sibiu, somaţia de executare precum şi celelalte acte de executare subsecvente emise în dosarul execuţional nr. 6/2011 al BEJ cu privire la titlurile executorii contractelor de leasing financiar nr. 1T/08 din 17.12.2007, 1T/09 din 17..12.2077, 1T/10 din 17.12.2007, 1T/11 din 17.12.2007, 1T/12 din 17.12.2007 în privinţa fidejusorului C. I.
De asemenea, instanţa a respins contestaţia la executare formulată de către contestator cu privire la contractelor de leasing financiar nr. 06T/01 din 11.06.2007 şi nr. 06T/02 din 11.06.2007.
În ce priveşte cheltuielile de judecată, având în vedere dispoziţiile art. 274 C.p.c. şi a faptului că acţiunea a fost admisă în parte va obliga intimata la plata sumei de 1030 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi parte din onorariul expertizei.
În privinţa cererii intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată instanţa va respinge cererea deoarece nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate de către aceasta cu prezenta cauză.
Împotriva sentinţei civile pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosar nr. 3/306/2011, contestatorul C. I. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei la instanţa de fond pentru clarificare pe calea suplimentului ori a contraexpertizei grafoscopice a existenţei sau nu a semnăturilor contestatorului pe contractele de leasing din data de 11.06.2007 iar în subsidiar, schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii în întregime a contestaţiei formulate şi anularea tuturor actelor şi formelor de executare, inclusiv a titlurilor executorii atacate.
Critica sentinţei atacate se referă la următoarele aspecte:
Referitor la cele două contracte de leasing încheiate la data de 11 iunie 2007, expertul constată că semnăturile nu sunt identice cu cele ale contestatorului, prezentând atât elemente de diferenţiere cât şi elemente de asemănare. În aceste condiţii, recurentul arată că expertul a concluzionat în sensul că semnăturile pot aparţine contestatorului recurent, fiind posibil să fie realizate prin autodeghizare. În continuare, recurentul arată că în dosar nu s-au produs probe care să dovedească autodeghizarea, astfel că o astfel de concluzie a expertului nu este corelată cu alte probe, clară fiind însă poziţia expertului referitoare la lipsa identităţii semnăturilor de pe actele în litigiu cu cea a contestatorului, concluzie care determină cel puţin dubiu asupra realităţii acestei semnături. Recurentul susţine că din coroborarea acestui dubiu cu împrejurarea falsificării semnăturii contestatorului în toate celălalt contracte de leasing, , prezumţiile simple ca şi probe, determină concluzia că toate aceste contracte au fost realizate prin falsificarea semnăturii contestatorului. Recurentul susţine că n realitate de încheierea tuturor contractelor cu S.C. M. L. S.A. s-a ocupat fratele care a semnat contratele de leasing care a avut împuternicire de la societatea debitoare, dar nu a avut împuternicire de a semna contractele în calitate de fidejusor, astfel că societatea de leasing nu putea primi semnătura acestuia. Recurentul susţine că expertul a optat pentru compararea scrisului şi semnăturii de pe documentul Nota Internă care în realitate aparţine unei alte persoane şi nu contestatorului, act care are o scriitură complet diferită de cea a contestatorului. În acest context, contestatorul în mod justificat a formulat obiecţiuni la expertiză care în mod nejustificat au fost respinse de către instanţa de fond deşi concluzia expertului cu privire le cele două contracte era echivocă.
Intimata S.C. M. L. SA a declarat recurs împotriva aceleiaşi sentinţe prin care solicită admiterea acestuia şi în principal, casarea sentinţei recurate cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe şi în subsidiar modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii în tot a contestaţiei la executare formulată de partea adversă, cu cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea recursului.
Critica sentinţei atacate se referă, la următoarele aspecte ce vor fi prezentate în esenţă:
1)Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură, motiv de recurs prevăzut de art.304, pct.5 C. pr. civ. ce a creat intimatei o vătămare ce nu poate fi înlăturată numai prin anularea actului de procedură astfel îndeplinit. Recurenta arată că au fost încălcate nomele de procedură referitoare la verificarea de scripte şi înscrierea în fals care au produs efecte juridice .În aplicarea prevederilor art.180 şi urm. Din C. pr. civ. aplicabil, instanţa de judecată avea obligaţia să înainteze înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia, or, prima instanţă nu a respectat procedura instituită de prevederile legale mai sus menţionate. Recurenta învederează instanţei de recurs că instanţa de fond constată numai nulitatea unor acte juridice în raport de falsificarea unei semnături, fără a constatat însă săvârşirea vreunui fals. Recurenta consideră că semnarea unui contract în numele altei persane fără a face menţiune despre acest lucru şi fără mandat din partea acelei persoane nu este o practică permisă de lege, ci dimpotrivă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals sau chiar a aceleia de înşelăciune.
2)Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, motiv de recurs prevăzut de art.304, pct.7 C. pr. civ. recurenta învederează instanţei de judecată că instanţa de fond reţine că documentele au fost semnate pentru acest de către fratele sau care deţine funcţia de director general al societăţii debitoare dar nu în calitate de asociat sau administrator neavând calitatea de reprezentant legal al societăţii în numele căreia a semnat. Instanţa de fond a reţinut că fidejusorul are calitatea de asociat unic şi administrator al societăţii în numele căreia a fost încheiat contractul de leasing care includea şi garanţia personală şi în această calitate a îndeplinit o serie de acte juridice şi plăţi în legătură cu contractele de leasing, dar ulterior instanţa reţine lipsa consimţământului acestuia la încheierea contractului, motivat de împrejurarea că acesta nu a cunoscut şi nu şi-a însuşit clauza referitoare la garanţia personală deoarece ratele au fost achitate de către societate şi nu de contestator în nume propriu.
3)Hotărârea a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, motiv de recurs prevăzut de art.304, pct.9 C. pr. civ. în sensul că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile legale referitoare la consimţământ ca şi condiţie de valabilitate a actului juridic civil, dar mai ales a apreciat greşit cu privire la incidenţa acestei clauze de nulitate. Recurenta a considerat că prima instanţă ar fi trebuit să analizeze raportat la situaţia concretă de fapt îndeplinirea tuturor acestor condiţii şi nu să se limiteze la a aprecia exclusiv în raport de aplicarea semnăturii pe document, consimţământul reprezentând un aspect intrinsec care ţine de voinţa internă a persoanei şi care nu se confundă în tot cu materializarea sa externă. Recurenta apreciază că voinţa reală a fost menţinută pe toată durata derulării raporturilor contractuale până la momentul intrării în imposibilitate de plată cu consecinţa deschiderii procedurii insolvenţei împotriva societăţii debitoare, intenţia de a se sustrage de la executarea garanţiei personale fiind în acest caz mai mult decât evidentă.
Recursul este întemeiat pe prevederile art.304, pct.5, 7, 9 C.pr.civ.
Intimata S.C. M. L. SA a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul C. I. prin care solicită respingerea recursului ca fiind nefundat, cu obligarea recurentului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze. Intimata solicită înlăturarea tuturor susţinerilor recurentului deoarece acestea nu reprezintă decât invocarea propriei culpe care îmbracă forma infracţiunii, ceea ce este nepermis deoarece conduce la chiar validarea produsului infracţiunii prin intermediul unei instanţe de judecată .De asemenea, instanţa de recurs trebuie să înlăture şi criticile formulate de recurent împotriva soluţiei de respingere a contestaţiei la executare în ceea ce priveşte contractele de leasing încheiate la data de 11.06.2007 deoarece recurentul nu formulează o critică de nelegalitate a hotărârii recurate ci înţelege să contestate concluziile raportului de expertiză grafoscopică fără a proba afirmaţiile avansate. Intimata consideră că trebuie înlăturată şi critica recurentului raportată la documentele avute în vedere de către expert cu ocazia elaborării opiniei de specialitate deoarece Nota internă la care face referire este un document depus de acesta şi are emană de la societatea al cărui administrator şi asociat unic este.
În drept, apărarea este întemeiată pe prevederile art.308 C. pr. civ.
Examinând recursurile prin prisma criticilor aduse sentinţei atacate dar şi din oficiu potrivit art.304 şi art.304, ind.1 C. pr. civ. aplicabil, instanţa de control judiciar constată următoarele:
Referitor la recursul declarat de contestatorul recurent C. I., instanţa de recurs chiar dacă constată fermitatea cu care expertiza stabileşte persoanele care au semnat contractele de leasing, nu poate să nu reţină împrejurarea că din examenul comparativ realizat între semnăturile din grupa A(sunt incluse contractele de leasing încheiate în data de 11 iunie 2007) şi cele incluse în grupa B(5 contracte de leasing încheiate la data de 17 decembrie 2007) s-au relevat asemănări în ce priveşte caracteristicile de clasă şi deosebiri în ce priveşte caracteristicile de construcţie. Expertul constată elemente ce caracterizează semnăturile de pe cele două grupe de semnături şi anume nivel de evoluţie mediu, aceeaşi înclinare dextroclină a axelor grafice, aceeaşi viteză şi presiune medie, aceeaşi tendinţă a scriptorului de a executa unele trasee rotunjite. Elementele de diferenţă derivă din caracteristicile constructive care nu exclud varianta unei autodeghizări. Având în vedere consecinţele juridice ale semnăturilor de pe contractele de leasing, instanţa de recurs constată că aprecierea expertului se impune a fi completată cu alte probe(inclusiv identificarea metodei de stabilire a existenţei sau nu a unei autodeghizări) care să dovedească cu certitudine că semnăturile de pe toate contractele de leasing aparţin sau nu contestatorului, drept pentru care din acest punct de vedere se impune casarea sentinţei pentru lărgirea probatoriului.
Referitor la recursul declarat de intimata S.C. M. L. SA, instanţa de recurs constată:
1)Potrivit art.183 C. pr. civ. aplicabil, instanţa de judecată poate suspenda judecata pricinii dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia. Exigenţele textului legal nu au fost îndeplinite deoarece contestatorul recurent nu a declarat contractele de leasing ca fiind false deoarece a arătat instanţei de judecată că acestea au fost semnate de fratele C. I. în calitate de director al societăţii. De asemenea, legiuitorul stabileşte suspendarea judecăţii pricinii ca o facultate pentru instanţă şi în ipoteza în care partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, context în care dacă instanţa consideră că nu va suspenda cauza, va putea cerceta falsul pe cale incidentală, prin orice mijloace de probă. Instanţa constată că această critică a sentinţei este neîntemeiată.
2)Critica referitoare împrejurarea că documentele au fost semnate pentru contestator de către fratele său care deţine funcţia de director general al societăţii debitoare dar nu în calitate de asociat sau administrator neavând calitatea de reprezentant legal al societăţii în numele căreia a semnat este întemeiată în sensul că instanţa de fond trebuie să clarifice aspecte legate de: existenţa sau nu a mandatului dat de contestator fratelui pentru încheierea contractelor de leasing precum şi întinderea acestuia; dacă încheierea contractelor de leasing reprezintă sau nu o atribuţiune a directorului societăţii, aspecte neverificate de prima instanţă, ceea ce atrage motivul de casare prevăzut de art. 304, pct. 7 C. pr. civ.
3)A treia critică este legată de a doua critică a sentinţei recurate în sensul că prima instanţă trebuie să examineze contractele de leasing şi prin prisma condiţiei de fond şi generală a oricărui act juridic şi anume consimţământul care pentru a produce efecte juridice trebuie să îndeplinească anumite condiţii de valabilitate printre care şi aceea de a fi exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice.
Faţă de cele ce preced, instanţa de recurs consideră că pentru lămurirea tuturor aspectelor sesizate din criticile aduse sentinţei recurate,(unele neanalizate de prima instanţă) aspecte ce au legătură între ele, se impune casarea sentinţei, drept pentru care în baza art.312, alin.3 C. pr. civ. aplicabil va admite recursurile declarate ca fiind fondate şi va casa sentinţa recurată cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
