Contract de vânzare-cumpărare. Dovada achitrării preţului
Conform art. 1294 Cod civil, vânzarea-cumpărarea este un contract prin care una dintre părţi-vânzătorul- strămută proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părţi –cumpărătorul- care se obligă în schimb a plăti vânzătorului preţul bunului vândut. Pentru a fi valabil încheiat, contractul de vânzare-cumpărare trebuie să întrunească anumite elemente conform art. 948 Cod civil: consimţământul, capacitatea părţilor, obiectul (lucrul vândut şi preţul), o cauză licită şi forma (pentru contractele solemne).
Din cuprinsul contractului autentificat sub nr. 876/26.05.2003 (fila 4), instanţa constată că reclamantul a vândut pârâtului terenuri situate în loc. Popoveni şi mun. Craiova, preţul vânzării fiind stabilit la suma de 134 000 000 lei ROL, menţionându-se că a fost achitat integral.
Părţile au citit şi semnat actul în faţa notarului, consimţind la autentificarea acestuia, iar constatările proprii ale notarului privind de exemplu prezenţa părţilor sau declaraţiile acestora fac dovada până la înscrierea în fals. Cu privire la preţ, instanţa reţine că acesta, reprezentând obiectul prestaţiei cumpărătorului, trebuie să fie fixat în bani, determinat şi determinabil, neîndeplinirea vreuneia dintre aceste condiţii atrăgând nulitatea contractului ca vânzare-cumpărare (art. 1295 Cod civil).
Din menţiunile actului, instanţa reţine că preţul îndeplineşte aceste condiţii, iar din declaraţiile martorilor audiaţi la propunerea pârâtului reiese că acesta a plătit preţul. Toate aceste aspecte, coroborate cu menţiunile actului autentic, sunt de natură a forma convingerea instanţei în sensul că intenţia părţilor a fost de a încheia un contract de vânzare-cumpărare şi că preţul stabilit s-a achitat de către pârât.
La data de 29.08.2006 fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, acţiunea formulată de reclamantul T. C., în contradictoriu cu pârâtul T. F. M., prin care s-a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 876/26.05.2003 la BNP D.E. pentru inexistenţa preţului şi lipsa consimţământului pentru vânzare.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin contractul menţionat, s-au vândut mai multe suprafeţe de teren, fără a se plăti preţul menţionat în act.
Anterior încheierii acestui act, părţile au mai încheiat un alt contract de vânzare cumpărare pentru 5/8 din casă, contract ce a fost anulat pentru inexistenţa preţului.
S-a mai arătat că preţul a fost trecut formal în cuprinsul actului şi că reclamantul nu a avut nici o clipă intenţia de a vinde pârâtului suprafeţele de teren respective şi nu şi-a dat consimţământul pentru vânzare.
Reclamantul a precizat că pârâtul îi este nepot de fiu.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1303, art. 948 şi 1295 Cod civil.
La data de 31.10.2006 pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Pe cale de excepţie a invocat autoritatea de lucru judecat, arătând că reclamantul a mai introdus o cerere similară având ca obiect anularea aceluiaşi act notarial, instanţa pronunţându-se cu privire la acest aspect prin sentinţa nr. 14030/3.12.2004 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă şi irevocabilă.
Pe fond, pârâtul a învederat că, aşa cum rezultă din cuprinsul actului notarial, translaţia proprietăţii a operat prin consimţământul liber exprimat al părţilor, iar preţul a fost plătit în cuantumul convenit de părţi. Notarul public a constatat îndeplinite cerinţele legale pentru autentificarea înscrisului, inclusiv plata preţului.
În ce priveşte inexistenţa intenţiei de a vinde, respectiv de a cumpăra, arată că atât el cât şi reclamantul şi-au exprimat intenţia de a cumpăra şi vinde respectivele suprafeţe de teren. De altfel, nici nu se putea încheia actul, notarul fiind ţinut în mod imperativ de textul de lege, în cazul în care cel puţin una din părţi nu era convinsă pe deplin că intenţionează să vândă sau să cumpere.
A fost anexată copia sentinţei civile nr. 14030/3.12.2004 a Judecătoriei Craiova.
La termenul din data de 31.10.2006, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată prin întâmpinare de pârât, care la acelaşi termen, a învederat că pe rolul Judecătoriei mai există un dosar având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi ca în prezenta cauză.
La termenul din 05.12.2006, la cererea părţilor, s-a dispus conexarea dosarului nr. 15317/C/2006 la dosarul de faţă.În scop probator, a fost administrată proba cu acte, proba cu interogatoriul reclamantului şi proba testimonială.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :
Conform art. 1294 Cod civil, vânzarea-cumpărarea este un contract prin care una dintre părţi-vânzătorul- strămută proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părţi –cumpărătorul- care se obligă în schimb a plăti vânzătorului preţul bunului vândut.
Pentru a fi valabil încheiat, contractul de vânzare-cumpărare trebuie să întrunească anumite elemente conform art. 948 Cod civil: consimţământul, capacitatea părţilor, obiectul (lucrul vândut şi preţul), o cauză licită şi forma (pentru contractele solemne).
Din cuprinsul contractului autentificat sub nr. 876/26.05.2003 (fila 4), instanţa constată că reclamantul a vândut pârâtului terenuri situate în loc. Popoveni şi mun. Craiova.
Preţul vânzării s-a stabilit la suma de 134 000 000 lei ROL, menţionându-se că a fost achitat integral.
Părţile au citit şi semnat actul în faţa notarului, consimţind la autentificarea acestuia, iar constatările proprii ale notarului privind de exemplu prezenţa părţilor sau declaraţiile acestora fac dovada până la înscrierea în fals.
Cu privire la preţ, instanţa reţine că acesta, reprezentând obiectul prestaţiei cumpărătorului, trebuie să fie fixat în bani, determinat şi determinabil, neîndeplinirea vreuneia dintre aceste condiţii atrăgând nulitatea contractului ca vânzare-cumpărare (art. 1295 Cod civil).
Din menţiunile actului, instanţa reţine că preţul îndeplineşte aceste condiţii, iar din declaraţiile martorilor audiaţi la propunerea pârâtului reiese că acesta a plătit preţul.
Astfel, martorul M.S. l-a însoţit în luna mai sau iunie 2003 pe pârât pentru a schimba 2000 euro în lei şi apoi la reclamant, şi l-a văzut pe pârât predându-i acestuia din urmă suma obţinută din schimbarea valutei, precum şi suma de 30 sau 40 milioane pe care o avea la el.
De asemenea, din declaraţia martorului B.I., instanţa reţine că părţile au discutat (în prezenţa martorului) despre intenţia lor de a încheia un contract de vânzare-cumpărare, martorul arătând şi că ştie de la pârât că, urmare încheierii acestui contract, acesta a fost nevoit să renunţe la a-şi cumpăra o maşină pentru care avea economisită suma de 4000 Euro, aspect care reiese şi din declaraţia celuilalt martor.
Toate aceste aspecte, coroborate cu menţiunile actului autentic, sunt de natură a forma convingerea instanţei în sensul că intenţia părţilor a fost de a încheia un contract de vânzare-cumpărare şi că preţul stabilit s-a achitat de către pârât.
Declaraţiile martorilor D. D. şi C. D. sunt apreciate ca nerelevante, primul relatând o discuţie pe care a avut-o mai mult în glumă, cu pârâtul, iar din declaraţia celui de-al doilea nereieşind identitatea terenului la care se referea martorul cu cel ce a format obiectul contractului dintre părţi, reclamantul încheind şi alte contracte de vânzare-cumpărare.
În consecinţă, instanţa apreciază că acţiunea este neîntemeiată, astfel că urmează a o respinge.
