Uzucapiune in contradictoriu cu Statul Roman-s.c. 8951/25.06.2010
Prin cererea înregistrata sub nr. /301/2006, reclamanţii B. G. si B. S. au chemat în judecata pe pârâţii I. E. si I. I., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa sa constate ca au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului situat în Bucureşti, sector 3, si prin accesiune, dreptul de proprietate asupra construcţiei din BCA situata pe aceste teren.
în motivarea cererii, reclamanţii au arătat ca la data de 31.01.1958 au cumpărat de la pârâţi prin chitanţa sub semnătura privata un teren situat în Bucureşti, Raion 23 August (actual sect. 3). Paratii, au aratat reclamantii, au dobândit proprietatea asupra terenului menţionat prin contractul de vânzare-cumparare din 1938 autentificat de Tribunalul Ilfov – Secţia Notariat prin procesul-verbal nr.
Reclamanţii menţionează ca pe acest teren au edificat cu materiale cumpărate de ei si pe cheltuiala lor, începând cu anul 1959, o construcţie din paianta formata din 2 camere si dependinţe. Ulterior, au înlocuit materialele din care era construita casa cu blocuri de BCA si au mai construit 2 camere. Precizează ca de la data dobândirii terenului au posedat în mod continuu, public si sub nume de proprietar imobilul, înregistrându-se în evidentele fiscale si nefiind tulburaţi în posesia lor de nici o persoana, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 1837 si urm. si art. 482 C.civ.
In drept, reclamanţii si-au întemeiat cererea pe disp. art. 1837, 482 C.c.
In cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse la dosar, în copie, inscrisuri.
La termenul din 8.09.2006 reclamantii si-au modificat si completat actiunea, chemand in judecata, in calitate de parati MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin PRIMAR GENERAL si STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE solicitand instantei sa constate deschisa succesiunea defunctilor I. E. si I. I., sa se constate vacanta succesiunea acestora si calitatea de mostenitor a paratilor, mentinand capetele de cerere privind uzucapiunea si acceasiunea.
Pârâtul MUNICIPIUL BUCUREŞTI a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, având în vedere ca Statul Român prin Ministerul de Finanţe este cel care culege succesiunea vacanta.
în drept, a invocat disp. art. 115-118 C.p.c.
Pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE a depus la dosarul cauzei note de şedinţa, calificate de instanţa ca întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia inadmisibilitatii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiata.
Prin sentinta civila pronuntata de Judecatoria Sector 3 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin PRIMAR GENERAL, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, s-a respins cererea de constatare a vacantei succesorale ca neintemeiata si s-a respins cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca fiind introdusa împotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
Prin decizia nr. din 2007 Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila a respins apelul formulat de reclamanti impotriva sentintei civile ca nefondat. Impotriva deciziei s-a formulat recurs de catre reclamanti, iar prin decizia civila din 2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti s-a admis recursul impotriva deciziei pronuntata de TB, s-a dispus casarea deciziei recurate, admiterea apelului, desfiintarea sentintei apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare catre Judecatoria Sector 3. S-a retinut ca in recurs s-a depus certificatul de vacanta succesorala eliberat de BNP rectificat prin incheierea nr.din 2008.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Sector 3 cu nr..
In sedinta publica din 24.03.2009 reclamantii au precizat ca, fata de continutul certificatului de vacanta succesorala urmeaza ca instanta sa se pronunte doar pe uzucapiune si accesiune. La acelasi termen instanta a calificat exceptia inadmisibilitatii invocata de paratul STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE ca fiind o aparare de fond, urmand a analiza aceasta aparare la solutionarea pe fond a cauzei.
La termenul din 6.10.2009 reclamantii au solicitat citarea in calitate de parat si a Statului Roman reprezentant prin Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri, proba testimoniala si expertize tehnice de specialitate.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
In fapt, imobilul teren identificat in prezent cu adresa din Bucureşti, sector 3 a fost dobandit de catre reclamanti prin chitanţa sub semnătura privata de la numitii I. E. si I. I.. Acestia dobândiseră proprietatea asupra terenului prin contractul de vânzare-cumparare din 1938 autentificat de Tribunalul Ilfov – Secţia Notariat prin procesul-verbal nr..
Prin certificatul de vacanta succesorala nr. din 2008 eliberat de BNP si rectificat prin incheierea nr. s-a constatat “succesiunea vacanta prin lipsa mostenitorilor legali si testamentari ai defunctilor I. L. E. si I. I. si faptul ca bunurile defunctilor trec potrivit legii in proprietatea Statului Roman reprezentat de DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI.”. In aceste conditii inadmisibilitatea invocata de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE nu va fi retinuta de instanta si va fi respinsa.
Instanta retine ca, potrivit art. 1890 C.civ., toate actiunile atat reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin 30 ani, fara ca cel care invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu, si fara sa i se poata opune reaua-credinta.
Acest text de lege reglementeaza institutia uzucapiunii, care constituie un mod de dobandire a proprietatii de catre cel care a posedat un imobil timp de cel putin 30 ani, iar posesia lui a fost publica, continua, netulburata si sub nume de proprietar. In acelasi timp, uzucapiunea apare si ca o sanctiune civila indreptata impotriva proprietarului nediligent, care printr-o atitudine pasiva nu si-a exercitat posesia asupra bunului sau timp indelungat, respectiv 30 de ani. In consecinta, parat in actiunea in uzucapiune nu poate fi decat fostul proprietar (sau succesorii acestuia), deoarece numai in contradictoriu cu acesta se poate invoca stapanirea in timp indelungat a imobilului si numai acesta poate sa opuna aparari referitoare, eventual, la intreruperea termenului, la discontinuitatea posesiei sau la precaritatea sa.
Fata de cele retinute mai sus instanta constata ca in cauza calitate procesuala pasiva are Statul Roman reprezentat de DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, conform certificatului de vacanta succesorala nr. din 2008, astfel ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Bucuresti si Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice este intemeiata, urmand sa dispuna in consecinta.
Pe fondul cererii modificate instanta mai retine ca, potrivit declaratiilor martorilor propusi de reclamanti, asupra imobilului a fost exercitata de catre reclamanti o stapanire de fapt, concretizata prin detinerea si folosinta bunului in mod continuu, neintrerupt, netulburat, public, sub nume de proprietar .
Potrivit art. 1837 C.civ., prescriptia este un mijloc de a dobandi proprietatea, iar potrivit art. 1846 al. 1 C. civ., orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii. Pentru a putea prescrie se cere, in lipsa unui just titlu, o posesiune utila pe o perioada de cel putin 30 de ani, utilitatea posesiei apreciindu-se in functie de calitatile prevazute in art. 1847 C.civ.
In cauza, instanta constata ca reclamantii, ca posesori actuali al imobilului din Bucuresti, sector 3 au facut dovada celor doua elemente ale posesiei, corpus si animus, a utilitatii posesiei lor precum si dovada indeplinirii conditiei duratei prevazute de art.1890 C.civ
Astfel, instanta retine ca reclamantii au intrat in posesia terenului in 1958, din acest moment operand, in baza art.1850 C.civ., prezumtia de continuitate si neintrerupere a posesiei, prezumtie intarita de depozitiile martorilor audiati in cauza, declaratii care atesta, de asemenea, si faptul ca posesia a fost netulburata, publica si sub nume de proprietar. Acest fapt este atestat si prin plata impozitelor pe numele reclamantilor.
Cu privire la suprafata terenului pentru care se invoca prescriptia achizitiva, instanta retine din concluziile si anexele raportului de expertiza topo efectuat in cauza, raport pe care instanta il omologheaza, coroborate cu declaratiile martorilor si adresele emise de catre P.M.B., ca aceasta este de… mp, fiind situat in Bucuresti, are o valoare de circulatie de… si are ca vecinatati si dimensiuni…
Referitor la constructia aflata pe acest teren, astfel cum a fost identificata si individualizata prin raportul de expertiza constructii pe care instanta il omologheaza., avand o valoare de circulatie de.. lei, fata de efectul retroactiv al dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, in baza art. 489 si 492 C.civ., instanta urmeaza sa constate ca reclamantii au dobandit, in calitate de proprietari al terenului, prin efectul accesiunii imobiliare, si dreptul de proprietate asupra acestora, de la data construirii lor.
Fata de motivele de fapt si de drept retinute mai sus, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Bucuresti si a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice si va respinge actiunea formulata in contradictoriu cu acestia ca fiind formulata in contradictoriu cu persoane fara calitate procesuala pasiva.
Va admite cererea formulata in contradictoriu cu paratul Statul Roman reprezentat prin Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti si va constata ca reclamantii au dobindit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren si constructie, situat in Bucuresti, sector 3, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani si accesiunii imobiliare artificiale.
