Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, măsuri ce vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit legii cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În acelaşi sens, art. 26 din Legea nr. 10/2001 prevede că, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
Decizia civilă nr. 620/R/12.11.2012 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată sub nr. 3099/91/2011 la Tribunalul Vrancea, reclamanta D.E. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 756/24.02.2011 emisă de Primarul Municipiului Focşani, potrivit Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii, petenta a arătat că a formulat notificarea nr. 123/21.07.2009 pentru imobilul casă şi teren aferent în suprafaţă de 567 mp care a aparţinut autorului său H.A., situat în F, str B şi că pârâta, prin dispoziţia nr. 750/24.02.2011, i-a restituit în natură suprafaţa de 200 mp, acordându-i despăgubiri pentru casa de locuit şi pentru diferenţa de 367 mp teren. Petenta a arătat că dispoziţia emisă de Primar este nelegală în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de teren întrucât, în realitate, Primăria dispune de terenuri care pot fi atribuite în compensare astfel că a solicitat modificarea dispoziţiei atacate în acest sens.
Expertul desemnat în cauză a identificat suprafaţa de 367 mp situată în F str. A.S., despre care a menţionat că aparţine domeniului privat al municipiului F şi este închiriată către un agent economic privat şi că pe aceasta se află două construcţii, nepermanente, care aparţin agentului economic care a închiriat terenul de la Primăria Focşani.
Prin sentinţa civilă nr. 349 din 10.05.2012 a Tribunalului Vrancea, contestaţia reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că suprafaţa de teren identificată de expert nu poate fi atribuită petentei în compensare întrucât, deşi aceasta face parte din domeniul privat al municipiului F, este afectată de sarcini, este închiriată de către Primărie şi pe acesta se află două construcţii ce aparţin SC O. SRL F, intabulate în C.F. nr. 21120 a localităţii F. Mai mult, pe acest teren se află un bazin subteran de combustibil şi un cămin de vizitare, iar prin modul în care se propune atribuirea este afectată calea de acces spre altă proprietate aparţinând SC R.C. SRL.
Împotriva sentinţei civile nr. 349 din 10.05.2012 a Tribunalului Vrancea a declarat recurs reclamanta criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie
În esenţă, recurenta a susţinut că respingerea cererii sale de acordare de teren în compensare pentru terenul imposibil de restituit în natură pe vechiul amplasament este nejustificată în condiţiile în care a făcut pe deplin dovada existenţei în patrimoniul pârâtei a unor terenuri libere ce pot face obiectul compensării.
Pe cale de consecinţă, apreciind că sunt întrunite condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru a beneficia de restituirea prin echivalent a terenului deţinut de autorul său, a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul de a i se atribui în compensare terenul identificat de expert.
Recursul reclamantei a fost admis cu consecinţa modificării în tot a sentinţei atacate şi admiterii contestaţiei formulate, Curtea dispunând acordarea de teren în compensare reclamantei pentru partea din terenul revendicat imposibil de restituit în natură.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit legii cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În acelaşi sens, art. 26 din acelaşi act normativ prevede că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
În speţă, aşa cum s-a reţinut prin dispoziţia emisă de Primar precum şi de către instanţa de fond, restituirea în natură a diferenţei de 367 mp teren ce a aparţinut autorului reclamantei nu este posibilă.
În aceste condiţii, Curtea a constatat că, în cauză, devin aplicabile dispoziţiile legale mai sus citate, care o îndreptăţesc pe reclamantă să beneficieze de măsuri reparatori prin echivalent sub forma acordării de teren în compensare. Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin expertiza efectuată în cauză, pe raza municipiului F. a fost identificată o suprafaţă de teren ce poate face obiectul compensării, aprecierile instanţei de fond în sens contrar fiind nejustificate.
Astfel, prin completarea la raportul de expertiză dispus a fi efectuat în cauză a fost identificată suprafaţa de 284 mp teren situată în F., strada A. S., teren care aparţine domeniului privat al municipiului F. şi care, în prezent, este închiriat unui agent economic privat, respectiv S.C. O. S.R.L. F., teren care ar putea face obiectul compensării solicitate de reclamantă.
Instanţa a reţinut că această suprafaţă este doar o parte din terenul care face obiectul contractului de închiriere cu S.C. O. S.R.L. F, teren ce a fost atribuit acestei societăţi pentru amplasarea unei staţii de carburanţi cu caracter provizoriu.
O altă parte a acestui teren, respectiv suprafaţa de 400 mp, a făcut obiectul unei alte compensări dispuse de instanţa de judecată în dosarul nr. 3242/91/2011, prin decizia civilă nr. 499 din 04.10.2012, dosar în cadrul căruia, aceeaşi pârâtă, PMF, preciza cu adresa nr. 17673 din 17.04.2012, că, într-adevăr, terenul este inventariat în domeniul privat al municipiului Focşani, că face obiectul unui contract de închiriere cu S.C. O. S.R.L. F, pentru amplasarea unei staţii de carburanţi cu caracter provizoriu, că, în prezent, societatea se află în procedură de insolvenţă şi că, deşi terenul nu este inclus în lista terenurilor disponibile a fi acordate în compensare, poate fi dispusă acordarea în compensare prin hotărâre judecătorească.
Curtea a apreciat că existenţa pe aceste teren a construcţiilor proprietatea S.C. O. S.R.L. F nu împiedică atribuirea terenului către reclamantă câtă vreme societatea respectivă se află în procedură de insolvenţă iar construcţiile în sine sunt demontabile, sunt din metal (tip sanviş), montate cu şuruburi.
Pe de altă parte, a fost înlăturată susţinerea din hotărârea instanţei de fond în sensul că prin modalitatea în care se propune atribuirea acestui teren către reclamantă este afectată calea de acces spre o proprietate vecină, aparţinând SC R.C. SRL, întrucât, aşa cum rezultă din completarea la raportul de expertiză de la fila 123 din dosarul de fond, conturul stabilit iniţial de expert pentru poligonul ce urmează a face obiectul compensării a fost modificat de aşa natură încât să nu afecteze intrarea la proprietatea vecină.
Faţă de toate aceste considerente, reţinând şi împrejurarea că terenul în discuţie nu este afectat de detalii de sistematizare, Curtea a apreciat că solicitarea reclamantei de a i se atribui acest teren în compensare poate fi primită.
