Dosar nr. xxx/193/2010 – fond funciar –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BOTOŞANI – JUDEŢUL BOTOŞANI
Şedinţa publică din data de
Completul compus din :
PREŞEDINTE
GREFIER
SENTINŢA NR.
Pe rol judecata pricinii civile având ca obiect fond funciar, formulată de petenta T. D. I. în contradictoriu cu intimatele Comisia locală de fond funciar Răchiţi şi Comisia judeţeană de fond funciar Botoşani.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părţilor.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de xxx.2012, situaţie consemnată în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, când:
I N S T A N Ţ A,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă :
Prin cererea înregistră pe rolul Judecătoriei Botoşani sub nr. xxx/193/2008 din data de xxx.2008, petenta T. D. I. a chemat în judecată Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar R. – prin Primar şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Botoşani – prin Prefect, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea acestora la întocmirea documentaţiei şi, respectiv, la emiterea titlului de proprietate pe numele său, pentru suprafaţa de 0,75 ha situată în extravilanul satului C., comuna R., jud. Botoşani.
În motivare, petenta a arătat că autorul său, S. T., a figurat în rolul agricol al comunei R., vol. II, fila 70, anii 1959-1962, cu suprafaţa de 3,05 ha situată pe raza satului Costeşti, comuna R., judeţul Botoşani. Urmare a cererilor formulate de fiii defunctului, acestora li s-a eliberat Titlul de proprietate nr. xxx/15.11.1994, pentru un total de 2,45 ha. Pentru diferenţa de 0,75 ha, ce s-ar fi cuvenit petentei, a formulat cerere de reconstituire soţul acesteia, fiind eliberată adeverinţa de proprietate nr. xx/18.11.1991. A mai susţinut reclamanta că a fost pusă în posesie cu terenul în discuţie, că îl stăpâneşte şi în prezent sub nume de proprietar, comisiile intimate refuzând în mod nejustificat eliberarea titlului de proprietate.
Prin întâmpinare (fila 13), intimata Comisia locală R. a comunicat instanţei că defunctul soţ al petentei a formulat cerere de reconstituire fără a invoca statutul de moştenitor al autorului Ş. I. T., motiv pentru care respectiva cerere a fost respinsă. A mai arătat că nu are cunoştinţă despre realizarea procedurii de punere în posesie şi că autorul menţionat nu figurează cu teren pe raza satului C., ci pe teritoriul localităţii C.. Pentru suprafaţa vizată s-au întocmit titluri de proprietate persoanelor îndreptăţite, aceasta intrând în circuitul civil.
Intimata Comisia Judeţeană Botoşani a lăsat soluţia la aprecierea instanţei – fila 12.
Prin Sentinţa civilă nr. xxx/x.2008, Judecătoria Botoşani a respins cererea petentei, reţinând că aceasta nu a făcut dovada calităţii de moştenitoare a autorului S. T. şi nici a îndreptăţirii la reconstituire.
Hotărârea a fost desfiinţată în recurs, prin Decizia nr. xx/x.2009 a Tribunalului Botoşani, cu argumentul că instanţa de fond nu a lămurit situaţia terenului în litigiu şi nici celelalte elemente de fapt ale speţei.
Reinvestită cu soluţionarea cauzei, în dosarul înregistrat sub nr. xxx/193/2009 din data de 11.02.2009, Judecătoria Botoşani a pronunţat Sentinţa civilă nr. xxx/x 2009, admiţând cererea petentei şi obligând comisiile intimate să întocmească actele premergătoare şi, respectiv, să emită titlul de proprietate pentru suprafaţa de 0,75 ha provenită de la autorul S. T., situată în extravilanul comunei R., tarlaua 22 p.c. A 529 şi p.c. A 529/1 (amplasament identificat de expert).
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că defunctul S. T. a figurat în evidenţele agricole cu suprafaţa totală de 3,05 ha teren, cu privire la care au formulat cereri şi li s-a reconstituit dreptul de proprietate, moştenitorilor Ş. V., Ş. M., A. M. şi B. A.. La rândul său, în termen legal, soţul petentei s-a adresat Comisiei Locale R., cu o cerere referitoare la o suprafaţă aparţinând aceluiaşi autor, înregistrată sub nr. 2499. În baza HCJ nr. 50/xx1991, a fost eliberată adeverinţa de proprietate nr. 91/xxx.1991 şi s-a emis Titlul de proprietate nr. xxx/x1992. Ulterior, prin art. 3 din HCJ nr. 516/xx.1993, s-a dispus anularea acelui titlu, întrucât suprafaţa reconstituită fusese atribuită numitei F. V. C. Faţă de situaţia dată, instanţa a apreciat, în temeiul art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, că adeverinţa de proprietate emisă pentru terenul în litigiu face dovada dreptului de proprietate al petentei.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs intimata Comisia locală de fond funciar R., învederând că sola în care s-a dispus punerea în posesie este integral atribuită persoanelor îndreptăţite, nemaiexistând suprafeţe la dispoziţia comisiei locale.
Recursul a fost admis, prin Decizia nr. xxx/xx.2010 a Tribunalului Botoşani, în sensul desfiinţării sentinţei şi al trimiterii cauzei spre rejudecare. A reţinut instanţa de control, în acest sens, că nu s-au efectuat verificări în scopul de se stabili dacă terenul solicitat a constituit, într-adevăr, vechiul amplasament al petentei sau al autorilor acesteia, că nu s-a identificat situaţia juridică actuală a acestui imobil, că este necesară consultarea autorităţilor locale şi lămurirea tuturor aspectelor invocate de către această parte, inclusiv apărarea potrivit căreia nu ar exista procesul-verbal de punere în posesie despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul sentinţei de fond.
În al treilea ciclu procesual, pricina a fost înregistrată sub nr. xxx/193/2010 din data de 23.08.2010.
În acest dosar, la cererea părţilor şi din oficiu, s-au suplimentat obiectivele expertizei dispuse anterior (filele 51, 94, 115, 124), s-au solicitat noi înscrisuri de la comisia locală de fond funciar, s-a administrat proba cu cercetarea locală (fila 106) şi s-a procedat la audierea, în instanţă, a expertului desemnat – fila 131.
La termenul din data de xxx2011 (fila 60), petenta a formulat precizări la acţiune, solicitând emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 0,50 ari situată în pc A529 şi A529/1.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Potrivit extrasului din registrul agricol pe anii 1959-1961, aflat la fila 33 din dosarul nr. xxx/193/2009, numitul S. T., bunicul reclamantei, a deţinut în proprietate, pe raza localităţii C. – com. R. (fila 29), o suprafaţă totală de 3,05 ha, intravilan şi extravilan. Cu privire la o parte din acest teren (2,45 ha), au obţinut reconstituirea dreptului de proprietate fiii defunctului, cărora li s-a eliberat Titlul de proprietate nr. xxx/1994 (fila 47 raportat la fila 29 din dosarul xxx/193/2009). Se constată aşadar, în primul rând, că de pe urma autorului S. T. a rămas nerestituită o suprafaţă de doar 50 de ari, iar nu 0,75 ha cât s-a pretins prin acţiunea iniţial formulată de petentă. De altfel, după cum s-a consemnat în cele ce preced, reclamanta a şi procedat la restrângerea pretenţiilor sale, la termenul din data de xx.2011.
În privinţa diferenţei solicitate iniţial (0,75 ha), în speţă s-a susţinut că ar fi făcut obiectul cererii de reconstituire formulate de numitul T. G., soţul reclamantei. O atare petiţie nu a fost însă depusă la dosar, singura cerere a persoanei menţionate (dovedită), înregistrată sub nr. xxx/martie 1991, referindu-se la un teren intravilan de 0,23 ha, fără vreun indiciu că acesta ar fi aparţinut autorului Ş. (fila 69). La dosar există totuşi o copie a tabelului cu membrii cooperatori care au adus teren în CAP, document în care, la poziţia 41, figurează şi numitul T. G., cu suprafaţa de 0,75 ha (fila 68 în dosarul iniţial). În baza acestui tabel, s-a emis adeverinţa nr. xx/.1991 (fila 6 dosar iniţial), pentru aceeaşi suprafaţă, situată pe raza localităţii C.. Adeverinţa face referire la Hotărârea nr. 50/xx.1991 a Comisiei Judeţene Botoşani, hotărâre ce a fost reţinută şi ca temei al emiterii TP nr. 1628/1992, pe numele defunctului T. G. (fila 75 şi urm. în dosarul iniţial), pentru o suprafaţă de 1094 mp intravilan – sat C., în parcela 176, învecinată cu proprietăţile numiţilor C. Gh., G. Gh., F. C. şi cu DS 188. Acest titlu a fost revocat prin Hotărârea nr. 516/xxx.1993 a Comisiei Judeţene Botoşani, cu argumentul că suprafaţa atribuită fusese restituită proprietarului F. C. (fila 79 în dosarul iniţial).
Reţine instanţa, faţă de elementele astfel prezentate, că atât terenul autorului pretins moştenit în speţă, cât şi validarea obţinută de soţul defunct al petentei au privit teren situat pe raza satului C., iar nu pe teritoriul localităţii C.. Pe de altă parte, terenul atribuit prin titlul desfiinţat, pe raza acestei din urmă localităţi, avea categoria intravilan, şi nu era situat în parcelele vizate în prezent. Petenta nu a făcut dovada că ar fi contestat soluţia de desfiinţare a titlului în discuţie ori că ar fi solicitat modificarea acestuia, în sensul atribuirii amplasamentului stăpânit în fapt. Nu în ultimul rând, este de precizat că, având în vedere diferenţa în mod real rămasă de pe urma autorului Ş. (50 ari), validarea cu 75 ari, în consideraţia calităţii de moştenitor al acestui defunct, apare nejustificată.
În speţa de faţă, reclamanta a solicitat (invocând adeverinţa sus-menţionată, statutul de succesoare a bunicului S. T. şi exercitarea unei posesii îndelungate asupra terenului în litigiu) eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru suprafaţa de 0,75 (0,50 ha) situată în extravilanul localităţii C., într-un amplasament despre care a afirmat personal (fila 106 verso) şi despre care expertul a stabilit (fila 51) că nu a aparţinut autorului Ş..
Faţă de această ultimă împrejurare şi faţă de principiul restituirii terenurilor pe fostele amplasamente (art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991), este de admis că solicitarea reclamantei nu apare justificată. În acest context, se impune precizarea că petenta a pretins atribuirea unui anume teren, care nu apare în adeverinţa invocată, aşa încât în speţă nu este dată problema îndreptăţirii înseşi la valorificarea acelui document, ca şi act de proprietate, ci problema dreptului aceste părţi de a primi respectivul amplasament.
Procedând la verificarea situaţiei acestui amplasament, identificat în parcela 529 – extravilanul com. R., instanţa reţine că atât cercetarea locală cât şi concluziile finale ale expertului (filele 106, 124, 131), au relevat existenţa unor atribuiri anterioare, în favoarea numiţilor D. P. şi F. C., pe numele cărora s-au eliberat titlurile de proprietate nr. 4625 şi 1606 (conform evidenţei transmise de comisia locală R. – fila 119). Ca atare, terenul nu se află la dispoziţia comisiei locale, pentru a putea constitui obiect al unor atribuiri actuale, neconstrânse de exigenţele principiului reglementat de art. 14 sus-invocat. Reclamanta nu a solicitat desfiinţarea titlurilor menţionate, astfel încât nu a fost posibilă verificarea îndreptăţirii terţelor persoane menţionate, la amplasamentul în discuţie (îndreptăţire pe care nu o are, oricum, nici petenta).
Este de observat, în acest context, că schiţa finală întocmită de expert (fila 124) a reţinut drept repere schiţa de plan şi evidenţa deţinute la nivelul Comisiei locale R. (filele 119, 120), cu privire la proprietarii din parcela 529. Posibilitatea ca această evidenţă scriptică să nu corespundă celei din teren, în sensul că ar exista, faptic, suprafeţe încă neatribuite, nu are relevanţă în speţă, atât cât timp nu sunt operate, prioritar, eventualele corecţii necesare, în documentele oficiale menţionate. O atare corecţie nu a fost solicitată în cauză.
Pe de altă parte însă, instanţa reţine că din însăşi analiza datelor comparative inserate în schiţa de la fila 124 (suprafaţă reală versus suprafaţă înscrisă în TP), rezultă că, cel puţin proprietarii din partea de sud a parcelei 529 (zona vizată de reclamantă), deţin suprafeţe inferioare celor înscrise în titlurile proprii. Aşa fiind, nu apare posibil ca în această porţiune să existe, în fapt, excedent de teren, atribuibil petentei ori altor persoane. Expertul desemnat în cauză a mai constatat, în acelaşi sens, că lungimea reală a drumului la care au acces loturile atribuite în pc 529 (lăţimile însumate ale loturilor), are în fapt 382,17 m, iar nu 385,9 m. Ca atare, dimensiunea reală nu permite nici existenţa/identificarea surplusului scriptic de 500 mp (fila 123).
Este adevărat că, aşa cum a susţinut petenta, în titlurile numiţilor D. şi F. (filele 89 şi 79 verso) figurează drept vecin şi soţul acestei părţi, defunctul T. G.. Faţă de precizările anterioare însă, acest element, ca şi faptul posesiei, nu sunt în măsură să justifice, prin ele însele, şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. Posesia menţionată, exercitată în dauna deţinătorilor de titluri, poate servi, eventual, unei alte modalităţi de dobândire a dreptului de proprietate.
Cu aceste argumente şi cu sublinierea că, prin obiectul său concret, acţiunea petentei nu a impus consideraţii asupra îndreptăţirii propriu-zise a acestei părţi, la reconstituirea dreptului de proprietate, instanţa apreciază pretenţiile analizate drept nefondate, urmând a pronunţa o soluţie de respingere a cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge acţiunea formulată de petenta T. D. I., domiciliată în sat C., com. R., jud. Botoşani, în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar R. – prin Primar şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Botoşani – prin Prefect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, xxx.2012.
PREŞEDINTE, GREFIER,
