Art.4 alin.3 din OUG 4/2001 stipulează că sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor sunt cele prezentate în anexă. Or, la punctul VI din anexă se men?ionează că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau în cote procentuale.
Art.4 alin.3 din OUG nr.4/2001
Principiul contributivităţii se referă la beneficiarii sistemului de asigurări sociale, respectiv la angajaţi şi nu la angajatori în perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 conform decretului nr. 389/1972 şi ulterior legii nr.49/1992 contribuţia la asigurările sociale de stat era în sarcina angajatorului şi nu a angajatului care avea doar obligaţia contribuţiei la plata pensiei suplimentare.
(Decizia 334/16 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa contestatorul a chemat în judecată intimata pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea pensiei în sensul de a include în buletinul de calcul şi sumele reprezentând sporurile permanente de acord pentru perioada 1974-1990, urmând ca recalcularea să fie realizată începând cu 21.01.2010.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că îşi întemeiază contestaţia pe disp. art.2, pct.e din Legea 19/2000 care prevede principiul conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoane fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite, art.78, pct. 1 şi art.164, pct.3.
Intimata a arătat ca niciodată sumele obţinute în acord nu au fost valorificate la stabilirea pensiei nici potrivit Legii nr. 3/1977, nici potrivit Legii nr. 19/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 1998 din 4 noiembrie 2010 Tribunalul Dâmboviţa a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că pentru a stabili dacă un venit poate fi luat în calcul la stabilirea pensiei trebuie să fi fost înscris în cartea de muncă sau să constituie un spor, care să facă parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislaţiei anterioare intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000.
Criticând sentinţa pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa contestatorul a arătat că retribuirea în acord global presupune salarizarea angajaţilor în funcţie de realizările profesionale, important fiind faptul că statul şi-a încasat drepturile la momentul potrivit, iar când vine rândul asiguraţilor să primească contraprestaţia din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare pentru a nu se rupe echilibru raportului juridic dintre părţi. Revine în acest fel instanţei judecătoreşti sarcina de a hotărî că principiul contributivităţii afirmat de art. 2 din Legea 19/200 şi dezvoltat în articolul 78 alin. 1 din acelaşi act normativ primează şi că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri şi de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea dreptului de pensie.
Curtea a constatat că nu este afectată legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate deoarece în conformitate cu art. 12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, în vigoare anterior anului 1990, acordul global reprezenta o formă de retribuire în funcţie de realizarea indicatorilor reglementaţi prin convenţia de acord global şi nu un spor cu caracter permanent .
Conform art. 164 din Legii nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a acesteia se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
Sub acest aspect, Curtea a reţinut că potrivit Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă şi OMM nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare şi evidenţă a carnetelor de muncă veniturile realizate în acord global nu se înscriau în carnetul de muncă.
Corelat cu aceste dispoziţii ale Legii nr. 3/1977 prin punctul 6 din Anexa la OUG nr.4/2005 se prevede că „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor , conform legislaţiei în vigoare anterioare datei de 1 aprilie 2001: – formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Nici argumentul legat de aplicarea principiului contributivităţii nu poate fi avut în vedere deoarece acest principiu a fost instituit prin art. 2 Legea nr. 19/2000 şi a constituit un element de noutate faţă de sistemul asigurărilor sociale guvernat de Legea nr.3/1977.
Acest lucru este pe deplin firesc în condiţiile în care principiul contributivităţii se referă la beneficiarii sistemului de asigurări sociale, respectiv la angajaţi şi nu la angajatori şi aşa cum se recunoaşte prin motivele de recurs în perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 conform decretului nr. 389/1972 şi ulterior legii nr.49/1992 contribuţia la asigurările sociale de stat era în sarcina angajatorului şi nu a angajatului care avea doar obligaţia contribuţiei la plata pensiei suplimentare.
Plata contribuţiei de asigurări sociale de stat de către angajator nu a însemnat diminuarea corelativă a drepturilor salariale ale angajaţilor aşa cum erau acestea scrise în contractele individuale de muncă.
Mai mult decât atât contribuţia la pensia suplimentară care intra în sarcina salariatului se calcula la salariul tarifar de încadrare şi sporurile cu caracter permanent luate în calcul la stabilirea pensiei şi nu la total venituri.
Întocmit,
Judecător Violeta Dumitru
