Dosar nr. xxxx/193/2011 Fond funciar
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA BOTOŞANI – JUDEŢUL BOTOŞANI
Şedinţa publică din data de
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE –
GREFIER –
SENTINŢA CIVILĂ NR. xxxx
Pe rol pricina civilă având ca obiect fond funciar, privind pe reclamanţii C.A., P.L., S.P., S.S. şi Cr.A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de fond funciar S.M. – prin Primar, Comisia judeţeană de fond funciar Botoşani – prin Prefect şi I.E..
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de xx.2012, situaţie consemnată în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, când:
I N S T A N Ţ A,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani în data de 02.02.2011, reclamanţii C.A., P.L., S.P., S. S. şi Cr.A. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de fond funciar S.M. – prin Primar, Comisia judeţeană de fond funciar Botoşani – prin Prefect şi I.E., să dispună anularea titlului propriu – TP nr. xxxxx/27.04.1999, în sensul radierii suprafeţei de 1219 mp din pc xxx/xx şi al înscrierii acesteia în pc xxx (911 mp) şi xxx (408 mp). Totodată, au solicitat anularea TP nr. xxxxx/1994 şi a TP nr. xxx/1993, emise pe numele C.P.şi I.E., în sensul radierii suprafeţelor de 911 mp din pc xxx şi, respectiv, de 408 mp din pc xxx, cu atribuirea acestora în alte amplasamente. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanţii S.P., S.S. şi Cr.A. arată că sunt moştenitorii defunctei S.P., pe numele căreia s-a emis primul dintre titlurile contestate, titlu prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 4,31 ha. Potrivit registrului agricol, autorii reclamanţilor figurau drept proprietari ai unei grădini în suprafaţă de 3600 mp. Cu privire la 1000 mp din acest teren, dreptul de proprietate a fost recunoscut numitului A.V., care îşi construise casă în timpul CAP-ului. Diferenţa de 2600 mp a revenit în posesie reclamanţilor, în anul 1991, aceştia construind împrejmuiri şi plantând pomi pe hatul dinspre proprietatea C.. Posesia s-a exercitat în mod netulburat până în anul 2010, când fiica şi ginerele pârâtei I.E. au tăiat copacii, au demontat împrejmuirea şi au ocupat o suprafaţă de 1319 mp, pe toată lungimea grădinii. Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în dosarul de revendicare a respectivei suprafeţe, a rezultat că aceasta a fost înscrisă în titlurile de proprietate emise pârâtei şi tatălui adoptiv al acesteia, defunctul C. P.. Acesta din urmă apare înscris în rolul agricol doar cu 0,03 ha grădină, atribuindu-i-se totuşi, în pc xxx, suprafaţa de 2372 mp. Pe de altă parte, pârâta nu a avut rol, primind în temeiul Legii nr. 18/1991, în mod nelegal, 4960 mp, inclusiv parte din grădina reclamanţilor.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. III lit. a din Legea nr. 169/1997.
În dovedire, s-au depus la dosar înscrisuri – titluri de proprietate, rol agricol, certificat de deces, act de adopţie, alte acte/certificate de stare civilă, schiţe topo, raport de expertiză.
Pârâta I.E. a formulat întâmpinare (fila 63), solicitând respingerea acţiunii ca nefondată. A arătat pârâta, în argumentarea acestei soluţii, că la emiterea titlului de proprietate pentru defunctul său tată (adoptiv), s-a avut în vedere şi testamentul prin care numita C.M.a lăsat acestuia o suprafaţă de 36 ari – loc de casă – în vatra satului D., teren ce figurează şi în rolul agricol. Se mai arată că pe terenul reclamanţilor a construit casă autoarea M.A., că numitul A.V. nu are titlu pentru vreo suprafaţă din cele în discuţie şi că problemele dintre părţi au apărut în anul 2009, când reclamanta a cerut fiicei sale să se ocupe de terenul până atunci neglijat. Pentru rezolvarea unor neînţelegeri avute cu un alt vecin, la faţa locului s-au prezentat autorităţile locale, care au constatat că şi familia reclamanţilor deţine o parte din proprietatea pârâtei. Susţine aceasta că reclamanţii s-au adresat ulterior comisiei, revendicând o suprafaţă de 1800 mp, superioară celei din cauză, cererea fiindu-le respinsă prin Hotărârea nr. x/2009, cu argumentul că au primit întreaga suprafaţă cu care figurează în rolul agricol. Respectiva hotărâre nu a fost contestată în instanţă, situaţie în care, apreciază pârâta, prezentul demers se dovedeşte inadmisibil. În noiembrie 2009, fiica pârâtei şi soţul acesteia au dezafectat gradul şi au predat materialele poliţiei din comună, întrucât reclamanţii nu au fost de acord să-şi ridice personal împrejmuirea şi, respectiv, să primească materialele menţionate. Plângerea penală formulată de reclamanţi, pentru tulburare de posesie, a primit o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, dată fiind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii. Se mai arată că expertul desemnat în dosarul de revendicare nu a indicat motivele pentru care a conchis asupra necesităţii modificării titlurilor pârâtei, că reclamanţii nu au cunoscut, până la acel moment, ce suprafaţă le lipseşte şi unde se află şi că aceştia nu au indicat temeiul de drept al acţiunii.
În dovedire, s-au depus la dosar înscrisuri – proces-verbal, testament.
În replică (fila 101), reclamanţii au învederat că şi-au întemeiat cererea în drept, că nulitatea titlurilor rezultă din atribuirea, în favoarea pârâtei, a vechiului amplasament al autorilor lor, că suprafaţa a cărei atribuire se solicită este de 1391 mp (suprafaţa indicată în acţiune fiind rezultatul unei erori materiale) şi că aceasta a fost înscrisă în mod nelegal în extravilan. Totodată, se arată că raportul de expertiză extrajudiciară, întocmit cu profesionalism, are valoare probantă în speţa de faţă şi că testamentul invocat se referă la un alt amplasament, pârâta nefăcând, oricum, dovada acceptării succesiunii autorului său.
Legal citată, intimata Comisia locală S.M. nu a formulat apărări. A transmis însă la dosar documentaţia aferentă celor trei titluri, precizând că reclamanţii nu au contestat HCL nr. x/17.08.2009 (fila 74). Totodată, pentru termenul din 14.12.2011 (fila 138), a arătat că autoarea reclamantelor, defuncta M.A., a deţinut două grădini înainte de colectivizare (în sat D. şi, respectiv, în sat S.M.), ambele de 1800 mp, acestea fiind restituite prin TP xxxxx şi prin TP xxxxx (1281 mp şi 711 mp).
Comisia Judeţeană Botoşani nu a formulat întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba testimonială (H.P.., A. C., R. A., C. P., filele 95, 96, 99, 100) şi proba cu expertiza tehnică de specialitate (exp. H.T.– filele 124 şi urm., 148 şi urm.).
Reclamanţii au formulat concluzii scrise, învederând că din grădina de 36 ari a autoarei lor (18 ari arabil D. şi 18 ari vie D.), au primit doar 1281 mp, în pc xxx/1. Prin probele administrate în cauză, s-au dovedit limitele fostei proprietăţi, terenul defunctei M.A. întinzându-se de la stradă până la pădure, cu o lăţime egală. Susţin reclamanţii că schiţa din anexa 4 la obiecţiuni nu corespunde limitelor terenului stăpânit în fapt începând cu anul 1991, că pârâta nu justifică niciun drept asupra terenului înscris în titlurile sale, în pc xxx şi xxx, că în rolul agricol pe anii 1956/1958 al defunctului C.P.nu figurează decât suprafaţa de 0,03 ari, că pârâta nu a produs dovezi pentru acceptarea succesiunii testamentare de către autorul său şi nici pentru amplasamentul celor 3600 mp, şi că vecinătăţile din testament nu corespund celor din titlu, niciunul dintre martori nefăcând referire la vecinul I. ori la testatoarea C. M.. Prin urmare, aprecierile expertului desemnat în cauză nu sunt întemeiate.
Prin concluziile sale scrise, pârâta I.E. a reiterat cererea de respingere a acţiunii, învederând, în esenţă, că în dosar nu s-a putut stabili cu certitudine nici dacă terenul înscris în titlul reclamanţilor respectă vechiul amplasament, aceştia neproducând dovezi privind vecinătăţile. Mai mult, autoarea reclamanţilor figura în rolul agricol cu 18 ari vii, 18 ari arabil şi 9 ari curţi-construcţii, suprafaţa restituită de 1281 mp privind această din urmă categorie. În cele din urmă, se arată că dispoziţiile în materie nu impuneau atribuirea strictă a vechilor amplasamente şi că, prin urmare, nu s-ar fi încălcat dispoziţii imperative, în măsură să atragă anularea titlurilor de proprietate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr. xxxxx/27.04.1994 (fila 81) s-a restituit moştenitorilor defunctei M.A., anume reclamanţilor C.A. şi P.L. şi numitei S.P., autoarea petenţilor S.P., S.S. şi Cr.A., suprafaţa totală de 43.181 mp, pe raza comunei S.M.. În intravilan s-au atribuit 1281 mp, situaţi în parcela cadastrală nr. xxx/1.
Reţine instanţa că în cererile aflate la baza acestei reconstituiri (filele 75, 76) nu s-a indicat o anume suprafaţă şi, cu atât mai puţin, un anume amplasament pentru terenul vizat. Validarea s-a întemeiat pe datele existente în rolul agricol al autoarei M.A., respectiv deţinerea de către aceasta din urmă, în anii 1959-1960, a unei suprafeţe totale de 4,32 ha, în categoriile arabil, vii, păşune (fila 79). Din menţiunile înscrise la rubrica Denumirea parcelei şi locul de aşezare, rezultă că defuncta avea în proprietate, între altele, trei loturi a câte 18 ari, în amplasamentele Pe D. – vii, Grădină D. – arabil şi Grădină S.M. (fila 79).
Prin Titlul de proprietate nr. xxx/15.04.1993 (fila 84), pârâtei I.E. i s-a atribuit în proprietate, prin reconstituire/constituire în baza Legii 18, suprafaţa totală de 4960 mp, 2360 mp fiind localizaţi în intravilan, în parcela cadastrală nr. xxx. Pârâta este şi beneficiara finală a suprafeţei de 32.316 mp reconstituită tatălui său adoptiv, defunctul C.P.(filele 10, 87), în extravilanul şi în intravilanul aceleiaşi comune, S.M.. În această din urmă categorie se include, între altele, suprafaţa de 2372 mp în parcela cadastrală xxx.
În cauza de faţă, reclamanţii au solicitat anularea parţială a celor două titluri deţinute de partea pârâtă, în sensul reducerii suprafeţelor din parcelele xxx şi xxx şi al atribuirii totalului exclus, respectiv 1391 mp, în propriul titlu de proprietate. S-au invocat, în susţinere, dispoziţiile art. III lit. a din Legea 196/1997 (pct. iii – sunt lovite de nulitate absolută… actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane…), raportate la împrejurarea de fapt a atribuirii în proprietate, în favoarea pârâtei şi a autorului acesteia, a fostului amplasament al defunctei M.A..
Coroborând dispoziţiile anterior citate, cu principiile generale din materia probaţiunii (art. 1169 Cod civil, art. 129 alin. 1 CPC), instanţa reţine că reclamanţii sunt ţinuţi a demonstra, în chip prioritar şi indubitabil, că terenul în litigiu, în suprafaţă de 1391 mp, s-a aflat în proprietatea autoarei de pe urma cărora au obţinut reconstituirea. Numai în astfel de condiţii ar fi necesar a se proceda şi la analiza îndreptăţirii pârâtei la respectivul amplasament. Altfel spus, chiar dacă aceasta din urmă nu şi-ar dovedi calitatea de fost proprietar al terenului în litigiu, o atare împrejurare rămâne indiferentă atât timp cât reclamanţii nu justifică, ei înşişi, un drept asupra celor 1391 mp.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, din perspectiva menţionată, instanţa opinează că petenţii nu au dovedit propriul drept de proprietate şi că, astfel, pretenţia de anulare a titlurilor părţii adverse se dovedeşte nejustificată.
S-a reţinut, în concret, că reclamanţii pretind deţinerea, de către autoarea lor, a unei suprafeţe de 3600 mp în intravilan, suprafaţă din care s-ar fi atribuit, unei terţe persoane (A.V.), un lot de 1000 mp aferent locuinţei construite în timpul CAP. Prin urmare, ar fi trebuit să le revină în proprietate diferenţa de 2600 mp, iar nu doar suprafaţa de 1281 mp pentru care li s-a eliberat titlul.
Este de observat, în acest context, că apare inexplicabilă, chiar şi în condiţiile stăpânirii în fapt a întregului teren, împrejurarea că deşi au obţinut titlul încă din anul 1994, doar pentru 1281 mp în intravilan, reclamanţii au sesizat problema dedusă judecăţii, respectiv obţinerea unei suprafeţe inferioare, abia în cursul procesului de revendicare (ds. xxxxx/193/2010). În titlu nu sunt şi nu au fost înscrise alte suprafeţe în categoria intravilan, nici măcar în amplasamente diferite celui în litigiu, astfel încât să apară posibilă neobservarea, timp de 16 ani, a limitelor reale ale dreptului recunoscut.
Se mai observă că, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, autoarea M.A. a deţinut două „grădini” (sinonim pentru ogradă, loc îngrădit – elemente specifice intravilanului) a câte 18 ari, însă în amplasamente evident diferite – D. /S.M.. Prin urmare, acestea nu puteau constitui împreună ansamblul de 3600 mp vizat de reclamanţi. De altfel, aceştia au susţinut (fila 176) că terenul în discuţie este evidenţiat în rolul autoarei, sub denumirile Pe D. – vie şi Grădină D. – arabil. Or, pentru terenul de 18 ari având categoria „vie” nu este posibil a se presupune, doar pe baza rolului agricol, că se afla în intravilan, formând trup comun cu grădina de 18 ari. Astfel, tot în amplasamentul Pe D., apare evidenţiată şi o suprafaţă de 7200 mp păşune, suprafaţă care, prin însăşi destinaţia sa, nu se poate situa în intravilan (cel puţin, nu în integralitatea sa) – fila 4. Interpelat fiind cu privire la destinaţia terenului stăpânit de defuncta M., înainte de colectivizare, unul dintre martori a învederat că întreaga suprafaţă a acesteia, cuprinsă între stradă şi pădure, era utilizată pentru agricultură, situaţie ce s-a menţinut şi după organizarea cooperativelor agricole de producţie, pentru segmentul rămas între casa numitului A. şi capătul opus străzii, unde s-a plantat livadă – fila 99. Aşa fiind, este de admis că în speţă nu s-au produs dovezi în sensul dorit de reclamanţi ci, mai curând, în sensul că cei 18 ari din categoria vie nu făceau trup comun cu ceilalţi 18 ari din categoria arabil. Împrejurarea că expertul desemnat în dosarul de revendicare a reţinut ipoteza contrară nu este în măsură să schimbe datele problemei, cât timp concluziile acestuia se întemeiază pe aspecte imprecise ori neconcludente, precum menţiunile din rolul agricol, construirea gardului de către reclamanţi şi plantarea unor salcâmi, fără ca aceştia să fie stingheriţi până în anul 2009, notorietatea faptului că loturile în acea zonă se întind de la stradă până la pădure, declaraţia unui martor, relativă la stăpânirea terenului de către numitul C., ca şi lot în folosinţă (fila 18). Prin raportare la aceste „argumente”, apare realistă concluzia d-nei expert H., numită în pricina de faţă, anume că nu este posibil a se stabili dacă terenul în litigiu a aparţinut sau nu defunctei M.A..
Mai reţine instanţa, în aceeaşi ordine de idei, că potrivit martorilor audiaţi în dosar şi potrivit susţinerilor înseşi ale reclamanţilor (fila 177 verso), confirmate de primul dintre experţi, proprietatea autoarei menţionate s-ar fi situat între stradă şi pădure, cu o lăţime egală, şi că ar fi măsurat 50-70 de ari (filele 96, 99). Or, prin Titlul de proprietate nr. xxxxx, reclamanţilor li s-a atribuit, în continuarea intravilanului, suprafaţa de 14.500 mp livezi, în parcela xxx/xx. Acest teren a fost evidenţiat de ambii experţi, prin schiţele de la filele 22 şi, respectiv, 153, învecinându-se, conform titlului, cu intravilanul la nord şi cu Ocolul silvic la sud. Rezultă, din analiza acestor vecinătăţi, că reclamanţii au primit în mod cert, sub aspectul lungimii, fosta locaţie. În ceea ce priveşte lăţimea, este de observat că, procedând la un exerciţiu de înjumătăţire a terenului primit în extravilan, pentru ca astfel limita acestuia să corespundă limitei din titlu a intravilanului (respectiv pe linia segmentului 2-8 din schiţa d-lui expert I., însuşită întocmai de reclamanţi), s-ar obţine o suprafaţă totală aproximativă de 95 de ari (7250 mp + 1281 mp + 1000 mp – lotul numitului A.V.), suprafaţă care nu doar egalează cei 70 de ari indicaţi de martor, dar îi depăşeşte în mod consistent. Prin urmare, apare posibil ca terenul din extravilan să nu corespundă vechilor limite şi ca dimensiunea corectă să o prezinte, în fapt, lotul din intravilan. Spre o atare concluzie conduce şi afirmaţia martorului C. P. (fila 100), anume că terenul defunctei M. avea o lăţime la stradă de circa 25 m şi că, între construcţia edificată de aceasta şi proprietatea C. au rămas aproximativ 7 m. Din expertiza I. rezultă că, în prezent, lotul atribuit reclamanţilor are o lăţime de 28,50 m (la care s-ar adăuga 14 m din proprietatea actuală C.).
În cele din urmă, dar în argumentarea aceleiaşi concluzii, se observă că limita actuală dintre proprietăţile părţilor corespunde limitei parcelelor (fila 14 – corespondenţă obişnuită în intravilan), că unul dintre martorii reclamanţilor susţine ideea că aceştia nu ar avea teren în pc xxx, situaţie în care nici ceea ce posedă în prezent nu le-ar aparţine (fila 95), că plantarea unor pomi/construirea unui gard nu impun limitele proprietăţii (realizarea acestora la distanţă de hatul real, fără obiecţii din partea pârâtei, fiind la fel de posibilă ca şi neobservarea, de către reclamanţi, a erorii din propriul titlu) şi că acelaşi expert I. a identificat o cale de acces către suprafaţa de 1281 mp a reclamanţilor (fila 21, evidenţiată cu roşu), segment a cărui existenţă nu s-ar justifica dacă acestora le-ar aparţine şi terenul vizat în cauză, cu atât mai puţin cu cât serveşte în mod exclusiv celor 1281 mp menţionaţi. Este de remarcat că acest segment nu a afectat suprafaţa de 1000 mp a numitului A.V., pentru a se putea presupune că a fost creat după ce pârâta şi-a luat terenul în stăpânire, blocând astfel accesul către lotul reclamanţilor.
Faţă de considerentele astfel expuse, instanţa urmează a se respinge acţiunea analizată, ca neîntemeiată. În privinţa inadmisibilităţii, este de spus că instanţa nu o apreciază drept un incident procesual sui generis (excepţie), tratând-o, dimpotrivă, drept o chestiune/apărare de fond. Oricum, sancţiunea în discuţie nu este dată în cauză, întrucât prin hotărârea neatacată a Comisiei locale S.M. (fila 58), cererea reclamanţilor nu a fost formulată/analizată din perspectiva invocată în speţă (modificare amplasament), ci ca solicitare a unei suprafeţe suplimentare. Pe de altă parte, anularea/constatarea nulităţii unui de proprietate nu cade, nici măcar în cadrul unei proceduri prealabile, în competenţa comisiilor de fond funciar. Accesul la instanţă, pentru astfel de acţiuni, este direct şi necondiţionat.
În temeiul art. 274 CPC, reclamanţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei (onorariu avocat – fila 184).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge acţiunea formulată de reclamanţii C.A., domiciliat în oraş Cîmpulung Modovenesc, str. nr., bl., ap. , jud. Suceava, P.L., domiciliată în sat G., com. V., jud. Suceava, S.P., S.S. şi Cr.A., toţi cu domiciliul în Botoşani, Aleea nr., bl., et, ap., în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar S.M. – prin Primar, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoşani – prin Prefect şi I.E., cu domiciliul în sat sat/com. S.M., jud. Botoşani.
Obligă reclamanţii la plata cheltuielilor de judecată – 400 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13.03.2012.
PREŞEDINTE, GREFIER,
