Dosar nr.6187/303/2011
SENTINŢA PENALĂ NR. 342
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:
Prin rechizitoriul nr…….. din data de 21.03.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr.6187/303 din 22.03.2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor: PG şi PB, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art.208, alin.1 – art.209, alin.1 lit. a, g şi i din Codul penal; TF pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.208, alin.1 – art.209, alin.1 lit. a, g şi i din Codul penal, cu aplicarea art.37, lit.a C.pen.; PCM pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.26 rap. la art.208, alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În rechizitoriu s-a reţinut că, în seara de 20.02.2011, primii trei inculpaţi, ajutaţi de inculpatul PCM au pătruns prin efracţie în sediul S.C. Siderma S.A. din bulevardul Timişoara nr.96, de unde au sustras bunuri în valoare de 20.000 lei.
Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost menţionate următoarele mijloace de probă: plângerea reprezentantului părţii vătămate (fila 22 d.u.p.), declaraţiile reprezentantului părţii vătămate (filele 23-26 d.u.p.), dovadă de restituire a bunurilor (fila 27 d.u.p.), acte de provenienţă a bunurilor sustrase (filele 29-35 d.u.p.), proces-verbal de cercetare la faţa locului (filele 36-37 d.u.p.) cu planşe foto (filele 38-62 d.u.p.), procese-verbale de investigaţii (filele 64-75 d.u.p.), declaraţii martori Răboj Ioana (filele 76-77 d.u.p.), XX (filele 78-79 d.u.p.), FM (filele 80-82 d.u.p.), CR (filele 83-85 d.u.p.), PSM (filele 90-92 d.u.p.), procese-verbale de investigaţii (filele 93-94 d.u.p.), procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiilor emise de instanţă (filele 108-149 d.u.p.), proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare (filele 162-165 d.u.p.), cu planşe fotografice (filele 166 – 188 d.u.p.), declaraţiile inculpatului TF (filele 196-201 d.u.p.), declaraţiile inculpatului PG (filele 207-210 d.u.p.), declaraţiile inculpatului PB (filele 216-218 d.u.p.), declaraţiile inculpatului PCM (f. 225-228 d.u.p.), precum şi fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpaţilor, audiaţi conform art.323 şi 69 C.pr.pen. (filele 63-69), declaraţiile martorilor Răboj Ioana (fila 129), Macovschi Cristian Gheorghe (fila 128), Feraru Marian (fila 164), Căldăraru Remus (fila 165), PSM (fila 166) şi înscrisuri, fiind depuse în copii: sentinţa penală nr.3630/2000 pronunţată de Judecătoria Sector 5 Bucureşti în dosarul nr. 13086/2000 (filele 25 – 28), fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor TF, PG, PB (filele 37-39, 43, 44), sentinţa penală nr.180/06.03.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti (filele 75-78), sentinţa penală nr.302/24.04.2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti (filele 79-90), fişa de cazier judiciar a inculpatului PCM (filele 107-108), copiile sentinţelor penale nr.861/1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, nr.3630/2000 şi nr.697/2010 pronunţate de Judecătoria Sector 5 Bucureşti (filele 113-126) şi caracterizări în circumstanţiere privind pe PB (filele 153-155).
A. Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa constată dovedită vinovăţia fiecăruia dintre cei patru inculpaţi pentru infracţiunile cu privire la care au fost trimişi în judecată, reţinând următoarea situaţie de fapt:
La data de 20.02.2011, în jurul orelor 20.00, inculpaţii PG PB şi TF s-au deplasat în zona C.E.T. Vest pentru a căuta fier vechi la o groapă de zgură (declaraţii coroborate ale inculpaţilor- filele 63, 64, 65 dosar instanţă), ocazie cu care au fost văzuţi de martora Răboj Ioana pe calea ferată, în apropierea clădirii „Pro Auto” (declaraţie martor- fila 77 d.u.p.).
La întoarcere, inculpaţii au observat o deschidere în gardul din plasă de sârmă ce împrejmuieşte incinta S.C. Siderma S.A. şi au pătruns în curtea societăţii (declaraţii coroborate ale inculpaţilor- filele 63, 64, 65 dosar instanţă), unde au dezmembrat zăvorul de închidere al unei hale, în care se găseau mai multe aparate şi scule electrice (declaraţie inculpat TF- 65 dosar instanţă).
Din interiorul halei, inculpaţii au sustras patru maşini de găurit, două polizoare unghiulare, o drujbă, un aparat de sudură portabil, prelungitoare electrice şi diverse cabluri (filele 23-25 d.u.p.), pe care le-au pus în mai mulţi saci din rafie, de culoare albă, şi le-au transportat cu spatele în afara curţii societăţii parte civilă, în zona căii ferate (declaraţii coroborate ale inculpaţilor- filele 63, 64, 65 dosar instanţă).
Aşa cum rezultă din coroborarea declaraţiei inculpatului PB (fila 64 dosar instanţă) cu recunoaşterea inculpatului TF (fila 65 dosar instanţă), în timpul cât cei trei inculpaţi s-au aflat în incinta S.C. Siderma S.A., punând bunurile în saci şi transportându-le pe jos, inculpatul TF l-a contactat telefonic pe inculpatul PCM, de la postul cu nr.0762.557.847.
Cât priveşte conţinutul convorbirilor, din procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice (în special filele 109, 111, 114 d.u.p.) rezultă că primul inculpat l-a întrebat pe cel de-al doilea dacă poate să îi transporte cu autoturismul de la locul faptei, solicitare la care inculpatul PCM a răspuns afirmativ.
Astfel, în convorbirile de la orele 18:04:48 şi 18:31:45, inculpaţii au stabilit:„TF: Acasă? Ia zi, vii mai încolo să se iei şi pe noi cu marfa? PCM: Când, acum ? TF: Nu, te sunăm noi, când e ? PCM: Vin …”(fila 109 d.u.p.) şi respectiv: „TF: Hai că le cărăm noi şi te sunăm când să vii ! PCM: Da mă, da, hai!” (fila 111 d.u.p.). În convorbirea purtată la ora 18:45:41, inculpatul PCM afirmă: „Hai că plec de acasă acum!” (fila 114 d.u.p.).
Mai mult, din declaraţia inculpatului PCM (fila 69 dosar instanţă) rezultă că acesta a deţinut un telefon mobil în reţeaua Comote (instanţa concluzionând că este vorba de numărul 0762.596.787 din procesele-verbale de redare a interceptărilor) şi că în luna februarie a fost sunat de inculpatul TF care i-a cerut să transporte nişte bunuri.
Sub acelaşi aspect, vor fi înlăturate ca nesincere susţinerile inculpatului PCMn că ar fi refuzat ajutorul ce îi fusese solicitat, precum şi cele ale inculpatului TF în sensul că primul inculpat ar fi spus că „nu poate veni”, întrucât aceste susţineri sunt contrazise de conţinutul interceptărilor telefonice.
În continuare, prin mai multe convorbiri telefonice purtate între orele 18:45:41 şi 20:47:01 (procese-verbale de redare a interceptărilor- filele 113-114, 115, 119, 122, 123-124 d.u.p.), inculpaţii TF şi PCM au stabilit ca loc al întâlnirii parcarea auto din apropierea sediului S.C. Astra Transporturi Auto S.A.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal de la fila 124 d.u.p. („PCM: …Hai că bag acum, ai auzit? TF: Vii acum? PCM: Da mă, da. TF: Tu eşti asta? PCM: Da”) şi declaraţia martorei Răboj Ioana (fila 76 verso d.u.p.), în jurul orei 20:50, inculpatul PCM a venit la locul stabilit cu un autoturism marca Dacia Break, de culoare albă, cu nr.de înmatriculare IF-03-CRX, în care inculpaţii PG, PB şi TF au introdus mai mulţi saci din rafie, după care unul dintre ei s-a urcat în autoturism şi a plecat cu şoferul către bdul Timişoara, iar ceilalţi doi fugit în aceeaşi direcţie.
Aceleaşi împrejurări de fapt rezultă şi din declaraţiile martorului Macovschi Cristian Gheorghe, date în cursul urmăririi penale (fila 79 d.u.p.) şi cercetării judecătoreşti (fila 128 dosar instanţă), martorul constatând personal prezenţa autoturismului Dacia Break de culoare albă cu două dungi negre pe capotă, momentul în care inculpaţii au încărcat sacii de rafie, precum şi modul în care au plecat de la faţa locului.
Inculpaţii PG şi PB s-a întâlnit din nou cu inculpatul TF la domiciliul martorului Feraru Marian, unde i-a vândut acestuia bunurile sustrase pentru suma de 900 lei (declaraţii coroborate ale inculpaţilor- filele 63, 64, 65 dosar instanţă şi declaraţie martor Feraru Marian- fila 164 dosar instanţă).
În urma percheziţiei efectuate la domiciliul martorului Feraru Marian au fost găsite o parte din bunurile sustrase (proces-verbal de percheziţie domiciliară şi planşe foto- filele 162-188 d.u.p.), ce au fost restituite reprezentantului părţii vătămate/parte civilă S.C. Siderma S.A. (dovadă din 01.03.2011- fila 27 d.u.p. şi declaraţie Ioniţă Constantin- fila 26 d.u.p.).
B. În drept, faptele inculpaţilor PG, PB şi TF constând în aceea că la data de 20.02.2011, în jurul orelor 20.00 – 21.00, împreună, au desfăcut zăvorul de la uşa unei hale din incinta S.C. Siderma S.A. şi au sustras bunuri şi scule electrice, cu scopul însuşirii pe nedrept, întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale unei infracţiuni de furt calificat, prevăzută de art.208, alin.1- art.209, alin.1, lit.a, g, i. C.pen..
1. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al fiecărei infracţiuni este reprezentat de acţiunea de sustragere a mai multor bunuri mobile – patru maşini de găurit, două polizoare unghiulare, o drujbă, un aparat de sudură portabil, prelungitoare electrice şi diverse cabluri de forţă şi cabluri de cupru (filele 23-25 d.u.p.), din posesia altei persoane -din atelierul aparţinând părţii civile S.C. Siderma S.A, fără consimţământul reprezentanţilor acesteia dedus din pătrunderea frauduloasă (prin gard), în afara orelor de program şi forţarea uşii de acces în hală. Urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile şi producerea unei pagube, prin diminuarea patrimoniului părţii civile cu valoarea bunurilor sustrase. Paguba nu s-ar fi produs în lipsa activităţii infracţionale a inculpaţilor, dovedind astfel existenţa raportului de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, fiecare din cei 3 inculpaţi a acţionat cu intenţie directă (art.19, alin.1 lit.a C.pen.), prevăzând rezultatul păgubitor pentru patrimoniul părţii civile şi urmărind producerea lui prin sustragerea bunurilor, fără consimţământul persoanei care le deţine. Intenţia directă rezultă din declaraţiile inculpaţilor (filele 63-65 dosar instanţă) precum şi din valorificarea ulterioară a bunurilor către martorul Feraru Marian pentru suma de 900 lei (fila 164 dosar instanţă şi fila 80 d.u.p.).
Infracţiunea s-a consumat în momentul apropriaţiunii bunurilor de către inculpaţi, prin scoaterea lor în afara incintei societăţii şi transportarea la autoturismul cu numărul de înmatriculare IF-03-CRX.
2. Pentru fiecare faptă în parte sunt incidente prevederile art.209, alin.1. lit.a C.pen., întrucât acţiunea constitutivă a fost săvârşită de mai mulţi participanţi prin activităţi comune şi simultane, care implică prezenţa tuturor la locul şi momentul comiterii ei. Astfel, fapta a fost săvârşită de trei persoane- inculpaţii PG PB şi TF, fiecare realizând acte de sustragere, împreună- sub forma coautoratului.
Se va reţine circumstanţa agravantă prevăzută de art.209, alin.1 lit.g C.pen. deoarece la momentul comiterii faptei- 20.02.2011, orele 20.00- 21.00 (declaraţii martori Răboj Ioana şi Macovschi Cristian-Gheorghe filele 76-79 d.u.p.), întunericul luase în mod efectiv locul luminii, instalându-se condiţiile ambientale specifice nopţii.
De asemenea, se va reţine circumstanţa agravantă prevăzută de art.209, alin.1 lit.i C.pen., întrucât pentru a intra în atelierul din incinta S.C. Siderma S.A., inculpaţii au demontat zăvorul ce asigura închiderea halei (declaraţie inculpat TF filele 68 şi 65 dosar instanţă).
Or, prin „efracţie”, în sensul art.209, alin.1 lit.i C.pen., se înţelege nu numai spargerea sau rupererea, ci şi demontarea din locul său a oricărui dispozitiv de închidere, precum şi orice alte acţiuni pentru realizarea cărora este necesară folosirea forţei şi care au ca rezultat fie înlăturarea acelor dispozitive, fie punerea lor în situaţia de a face posibilă intrarea făptuitorilor în locul în care este închis.
3. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul TF, în raport de menţiunile din fişa de cazier judiciar (filele 38-39 dosar instanţă), infracţiunea ce formează obiectul judecăţii în prezenta cauză, a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie (art.37, alin.1 lit.a C.pen):
Astfel, prin sentinţa penală nr.180/06.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti pronunţată în dosarul nr.8292/303/2008 (filele 75-78 dosar instanţă), inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art.86, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, la pedeapsa de 2 ani închisoare (faptă din data de 01.05.2008), soluţie modificată prin decizia penală nr.549/19.10.2009 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a II a Penală, în sensul că, în temeiul art. 861 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani.
Decizia a rămas definitivă la 16.11.2009, prin nerecurare (referat întocmit de Biroul Executări Penale- fila 77 verso dosar instanţă).
Prin sentinţa penală nr.697/26.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 5869/302/2009 (filele 121-126 dosar instanţă), definitivă la 03.03.2011, în temeiul art.865 C.pen., a fost anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării acordat prin sentinţa penală nr.180/06.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, iar în temeiul art.36, art.33 şi art.34, a fost contopită pedeapsa de 2 ani cu cea de 1 an şi 3 luni aplicată în acea cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea- 2 ani închisoare.
De asemenea, în baza art.861 şi urm. C.pen., s-a dispus din nou suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În această situaţie, termenul de încercare se socoteşte potrivit art.865, alin.2 C.pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (16.11.2009), urmând să se împlinească la 15.11.2013.
Ca atare, infracţiunea intenţionată din prezenta cauză, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, fiind comisă înainte de executarea (20.02.2011, faţă de 15.11.2013) unei pedepse mai mari de 6 luni închisoare, pentru o infracţiune intenţionată, fără a fi incident vreunul din cazurile de la art.38 C.pen, este săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie.
C. În drept, fapta inculpatului PCM constând în aceea că, la data de 20.02.2011, în timpul comiterii infracţiunii de furt calificat de către inculpaţii PG PB şi TF, a convenit cu aceştia să transporte cu autoturismul bunurile sustrase, promisiune ce a fost ulterior executată, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art.26 raportat la art.208, alin.1- art.209, alin.1, lit.a, g, i. C.pen..
1. Faţă de modalităţile alternative prevăzute de art.26 C.pen., elementul material al laturii obiective constă în promisiunea adresată celor 3 autori că va veni cu autoturismul la locul faptei şi îi va ajuta să transporte bunurile sustrase, aşa cum rezultă din procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice de la filele 109-110, 111 şi 113-114 d.u.p..
Astfel, fiind întrebat de inculpatul TF dacă va veni mai târziu să îi transporte „cu marfa”, inculpatul PCM răspunde în două rânduri: „Vin!” (fila 109 d.u.p.), ulterior, la afirmaţia că va fi sunat când să vină, răspunde: „Da mă, da, hai!” (fila 111 d.u.p.), iar în a treia convorbire inculpatul afirmă: „Hai că plec de acasă acum!” (fila 114 d.u.p.).
Conţinutul interceptărilor telefonice se coroborează cu declaraţia inculpatului TF, care a recunoscut că a folosit postul telefonic cu nr.0762.557.847 şi că la data comiterii faptei l-a contactat pe inculpatul PCM (fila 65 dosar instanţă), precum şi cu declaraţia acestui din urmă inculpat, în sensul că avut un telefon mobil în reţeaua Cosmote (fila 69 dosar instanţă), instanţa concluzionând că este vorba de numărul 0762.596.787 din procesele-verbale de redare a interceptărilor.
Vor fi înlăturate ca nesincere declaraţiile inculpatului PCM că ar fi refuzat să-i ajute pe ceilalţi 3 inculpaţi (fila 69 dosar instanţă), precum şi ale inculpatului TF în sensul că inculpatul PCM ar fi spus că „nu poate veni” (fila 65 dosar instanţă), întrucât sunt contrazise de conţinutul interceptărilor telefonice.
În consecinţă, instanţa reţine că atitudinea/conduita inculpatului PCM în cadrul discuţiilor telefonice cu inculpatul TF, prin care şi-a exprimat acordul de a transporta cu autoturismul bunurile sustrase şi pe cei 3 autori, a reprezentat pentru aceştia o încurajare, o întărire a hotărârii de a comite infracţiunea, având în vedere circumstanţele cauzei, respectiv cantitatea, volumul şi greutatea bunurilor sustrase (maşini de găurit, polizoare unghiulare, aparat de sudură portabil, încărcate în 4-6 saci de rafie), în raport de care, transportul era un element esenţial. Cu alte cuvinte, asigurarea produsului infracţiunii prin transportul bunurilor pe jos, cu spatele, ar fi fost deosebit de dificilă, astfel încât promisiunea transportării cu autoturismul constituie o împrejurare importantă în raport de care ceilalţi 3 inculpaţi şi-au format conduita infracţională.
De asemenea, elementul material este reprezentat şi de ajutorul efectiv acordat prin transportul bunurilor sustrase, de la locul comiterii faptei la domiciliul martorului Feraru Marian, cu autoturismul marca Dacia Break înmatriculat cu nr.IF-03-CRX.
Cu toate că ajutorul a fost contestat de inculpatul PCM şi negat de ceilalţi 3 inculpaţi, existenţa sa rezultă atât din probe directe, cât şi din probe indirecte.
Astfel, din procesul-verbal de redare a interceptărilor telefonice de la fila 124 d.u.p. rezultă că inculpatul PCM a venit efectiv la locul faptei: „PCM: …Hai că bag acum, ai auzit? TF: Vii acum? PCM: Da mă, da. TF: Tu eşti asta? PCM: Da”, iar din procesul-verbal de la fila 126 d.u.p. rezultă că în autoturismul condus de acesta au fost încărcate bunurile sustrase: „PCM: Păi acum încarcă! … PCM: Hai! (N.N. Se adresează unor persoane din apropierea sa: „Hai mai repede, mă! Hai mă mai repede…, hai mă ce mai pui,…hai mai repede că mă ia Garda..”)”.
Astfel, din procesul-verbal de redare a interceptărilor telefonice de la fila 124 d.u.p. rezultă că inculpatul PCM a venit efectiv la locul faptei: „PCM: …Hai că bag acum, ai auzit? TF: Vii acum? PCM: Da mă, da. TF: Tu eşti asta? PCM: Da”, iar din procesul-verbal de la fila 126 d.u.p. rezultă că în autoturismul condus de acesta au fost încărcate bunurile sustrase: „PCM: Păi acum încarcă! … PCM: Hai! (N.N. Se adresează unor persoane din apropierea sa: „Hai mai repede, mă! Hai mă mai repede…, hai mă ce mai pui,…hai mai repede că mă ia Garda..”)”.
În mod indirect, ajutorul acordat de inculpatul PCM rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor Răboj Ioana şi Macovschi Cristian Gheorghe, care au relatat că sacii din rafie au fost încărcaţi în autoturismul Dacia Break, cu nr. IF-03-CRX (filele 77, 78 d.u.p. şi 129 dosar instanţă) şi declaraţia martorului PSM, care (după ce i-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile art.80 C.pr.pen.) a învederat că autoturismul cu nr.IF-03-CRX „a fost cumpărat de fratele meu PCM, cu câteva zile înainte de a fi opriţi de organele de poliţie” (fila 90 d.u.p.).
Deşi în cursul cercetării judecătoreşti martorul a revenit asupra susţinerii de la urmărirea penală (fila 166 dosar), instanţa apreciază că această poziţie este nesinceră şi o va înlătura, întrucât martorul nu a oferit o justificare rezonabilă pentru schimbarea declaraţiei sale.
Deşi în cursul cercetării judecătoreşti martorul a revenit asupra susţinerii de la urmărirea penală (fila 166 dosar), instanţa apreciază că această poziţie este nesinceră şi o va înlătura, întrucât martorul nu a oferit o justificare rezonabilă pentru schimbarea declaraţiei sale.
2. Cât priveşte momentul când a avut loc înţelegerea dintre participanţi, împrejurare esenţială ce diferenţiază complicitatea de infracţiunea de tăinuire (art.221 C.pen.) ori de infracţiunea de favorizarea infractorului (art.264 C.pen.), instanţa reţine că promisiunea a fost făcută în timpul săvârşirii infracţiunii de către ceilalţi 3 inculpaţi.
În acest sens, din procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice rezultă că inculpatul TF l-a contactat pe inculpatul PCM înainte de realizarea în întregime a acţiunii de sustragere şi scoatere a bunurilor din posesia părţii civile (adică înainte de consumarea infracţiunii): ora 18:04:48: „TF: Acasă? Ia zi, vii mai încolo să se iei şi pe noi cu marfa? PCM: Când, cum ? TF: Nu, te sunăm noi, când e ? PCM: Vin …” (fila 109 d.u.p.) şi ora 18:31:45: „TF: Hai că le cărăm noi şi te sunăm când să vii! PCM: Da mă, da, hai!” (fila 111 d.u.p.).
Totodată, potrivit declaraţiei inculpatului PB: „În timpul cât ne aflam în curtea societăţii, cât puneam bunurile în saci şi cât le-am transportat pe jos, am văzut că inc. TF a vorbit la telefonul mobil” (fila 64 dosar instanţă), susţinere ce se coroborează cu declaraţia inculpatului T: „…în perioada cât am luat bunurile din incinta societăţii şi până le-am urcat în autoturismul Dacia de culoare albă, am vorbit la telefonul meu mobil, cu nr.0762.557.847, cu mai multe persoane printre care şi PCM” (fila 65 dosar instanţă).
Aşadar, în momentul stabilirii înţelegerii telefonice, cei trei inculpaţi se aflau în incinta S.C. Siderma S.A. şi puneau bunurile sustrase în saci de rafie, infracţiunea fiind în curs de săvârşire.
3. În raport de cele expuse la punctul anterior, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de furt calificat (art.26 raportat la art.208, alin.1- art.209, alin.1, lit.a, g, i. C.pen.) în infracţiunea de tăinuire (art.221 C.pen.), formulată de inculpatul PCM, prin avocat.
Faţă de apărările invocate în motivarea cererii, instanţa mai subliniază că pentru corecta încadrare juridică, în cauză, interesează momentul în care a fost făcută promisiunea, şi nu momentul când a fost acordat efectiv ajutorul.
Ca urmare a respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice, va fi respinsă şi cererea subsidiară de aplicare a cauzei de nepedepsire prevăzută de art.221, alin.2 C.pen., cu consecinţa încetării procesului penal (art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10, lit.i1 C.pr.pen.).
4. Complicitatea fiind o formă secundară a participaţiei penale, urmarea imediată şi raportul de cauzalitate sunt aceleaşi ca în cazul infracţiunii săvârşite de autori.
Sub aspectul laturii subiective, complicitatea a fost comisă cu intenţie directă (art.19, alin.1 lit.a C.pen.), inculpatul prevăzând că prin promisiunea făcută şi transportul efectiv cu autoturismul, le facilitează celorlalţi 3 inculpaţi hotărârea infracţională şi sustragerea bunurilor, urmărind producerea rezultatului păgubitor.
5. Instanţa nu va reţine concluziile inculpatului PCM prin apărător, în sensul că se impune achitarea întrucât inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, neexistând probe că s-ar fi deplasat la locul faptei şi i-ar fi ajutat la transport pe ceilalţi 3 inculpaţi, deoarece această apărare nu este relevantă faţă de modalitatea complicităţii reţinută în cauză, iar, pe de altă parte, nu este întemeiată în raport de probatoriul administrat.
În primul rând, apărarea nu este relevantă deoarece, din textul art.26, teza a doua C.pen. („Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită”) rezultă că existenţa şi sancţionarea acestei forme a complicităţii nu este condiţionată de îndeplinirea efectivă a promisiunii de către complice.
Prin această redactare, legiuitorul a dorit să incrimineze chiar şi simpla promisiune de ajutor în legătură cu săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, pe care a considerat-o socialmente periculoasă prin caracterul său de încurajare, de întărire a hotărârii infracţionale a autorului.
Prin urmare, din moment ce în cursul discuţiilor telefonice, în timpul comiterii faptei de către autori, inculpatul PCM a promis că va transporta cu autoturismul bunurile sustrase, va fi atrasă răspunderea sa penală pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, indiferent dacă, în concret/efectiv, a mai acordat sau nu ajutorul promis.
În al doilea rând, apărarea este neîntemeiată faţa de restul probelor directe şi indirecte ce dovedesc participarea inculpatului PCM la transportul bunurilor sustrase de ceilalţi 3 inculpaţi.
În mod indirect, ajutorul acordat de inculpatul PCM rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor Răboj Ioana şi Macovschi Cristian Gheorghe, care au relatat că sacii din rafie au fost încărcaţi în autoturismul Dacia Break, cu nr. IF-03-CRX (filele 77, 78 d.u.p. şi 129 dosar instanţă) şi declaraţia martorului PSM care (după ce i-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile art.80 C.pr.pen.) a învederat că autoturismul cu nr.IF-03-CRX „a fost cumpărat de fratele meu PCM cu câteva zile înainte de a fi opriţi de organele de poliţie” (fila 90 d.u.p.).
6. În final, faţă de menţiunile din fişa de cazier judiciar a inculpatului PCM(fila 108 dosar instanţă), infracţiunea ce formează obiectul judecăţii în prezenta cauză, a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie (art.37, alin.1 lit.b C.pen), astfel:
Prin sentinţa penală nr.1546/26.08.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti (dosar nr.8982/4/2009), definitivă prin decizia penală nr.1358/20.10.2009 a Tribunalului Bucureşti, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.169/02.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 23.03.2009 şi repuse în individualitatea lor pedepsele de: 1 an închisoare (sentinţa penală nr.169/02.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti) şi 2 ani închisoare (sentinţa penală nr. 819/18.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti).
În temeiul art.36, alin.2 raportat la art.33 lit.a C.pen., cele două pedepse au fost contopite cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.752/20.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, fiind dată spre executare pedeapsa cea mai grea, sporită cu 3 luni închisoare, în final pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art.36 alin. 3 C.pen. şi art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă prevenţia şi perioada deja executată de la data de 02.10.2008 la zi.
Astfel, având în vedere data începerii executării (02.10.2008) şi dispoziţiile art.154 C.pen., pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni a fost executată integral la data de 01.01.2011, neexistând menţiuni că inculpatul ar fi fost liberat condiţionat sau ar fi beneficiat de întreruperea executării pedepsei.
Ca atare, infracţiunea intenţionată din prezenta cauză, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, fiind comisă după executarea (20.02.2011, faţă de 01.01.2011) unei pedepse mai mare de 6 luni închisoare, pentru o infracţiune intenţionată, fără a fi incident vreunul din cazurile de la art.38 C.pen, este săvârşită în stare de recidivă postexecutorie conform art.37, alin.1 lit.b C.pen.
D. La individualizarea pedepsei principale pentru fiecare inculpat, instanţa va avea în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 C.pen. şi criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 C.pen.: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art.209, alin.1 din partea specială (închisoarea de la 3 la 15 ani), gradul de pericol social, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a fiecăruia dintre ei.
Astfel, prin raportare la art.181, alin.2 C.pen., va reţine că fapta a fost săvârşită împreună de patru persoane, cu intenţie directă survenită la întoarcerea de la o groapă de zgură unde au căutat fier vechi (declaraţii coroborate ale inculpaţilor- filele 63, 64, 65 dosar instanţă), prin demontarea zăvorului de la uşa de acces în hală (efracţie), pentru a face rost de bani în mod ilicit, pe timp de noapte. Valoarea prejudiciului este ridicată- 20.000 lei (filele 22-25 d.u.p.) şi a fost parţial recuperată prin restituire (filele 26-27 d.u.p.), rămânând un rest de 8000 lei.
Cu privire la persoana inculpaţilor, instanţa va reţine vârsta tânără a inculpaţilor PG şi PB (21 ani şi respectiv 23 ani), gradul foarte scăzut de şcolarizare al primului (3 clase) şi neşcolarizarea celui de-al doilea, lipsa unei ocupaţii şi a unui loc de muncă, precum şi lipsa antecedentelor penale (filele 43, 44 dosar instanţă), inculpatul PG fiind însă sancţionat de două ori, cu amendă administrativă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti (fila 43 dosar instanţă).
Inculpatul PCM are vârsta de 29 ani, studii 2 clase, lucrează ocazional (zilier), are doi copii minori şi este recidivist postexecutoriu (fila 108 dosar instanţă), urmând ca la stabilirea pedepsei să se facă aplicarea art.39, alin.4 C.pen.
Inculpatul TF are vârsta de 35 de ani, studii 7 clase, lucrează ocazional (zilier), are doi copii minori şi este recidivist postcondamnatoriu (fila 38 dosar instanţă).
În privinţa inculpaţilor PG,PF şi TF, instanţa are în vedere că pe parcursul judecăţii, deşi au negat participarea celui de-al patrulea inculpat (cu care, de altfel, primii doi inculpaţi sunt fraţi), au recunoscut totuşi propria lor vinovăţie, urmând a reţine în favoarea acestora dispoziţiile art.74 lit.c C.pen.
De asemenea, în favoarea inculpatului PB se va reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74, lit.a C.pen., întrucât inculpatul nu a mai fost sancţionat anterior de organele de urmărire penală.
În consecinţă, examinând distinct situaţia fiecărui condamnat, pentru prevenirea săvârşrii de infracţiuni şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, instanţa va aplica: inculpatului PG o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare, inculpatului PB o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare, inculpatului PCM o pedepasă de 3 ani închisoare, iar inculpatului TF o pedeapsă de 2 ani şi 7 luni închisoare.
E. Ţinând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunţată de Î.C.C.J. în soluţionarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 C.pr.pen., instanţa nu va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia conţinutul concret al pedepsei accesorii, în funcţie de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen.
Astfel, natura şi gravitatea faptei conduc la concluzia nedemnităţii în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art.64, lit.a, teza a doua şi lit.b. C.pen. Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit.a, teza întâi C.pen., întrucât infracţiunea săvârşită nu are implicaţii electorale şi nu există o legătură între dreptul de a vota şi prevenirea infracţiunilor sau scopul reinserţiei sociale a infractorilor, acesta nu va fi reţinut în conţinutul pedepsei accesorii.
F. În ceea ce-i priveşte pe inculpaţi PG şi PB instanţa apreciază că scopul pedepsei şi reinserţia socială a inculpaţilor pot fi atinse mai bine fără privarea în continuare de libertate a acestora, ci prin suspendarea executării sub supraveghere conform art.861 C.pen.
În acest sens, are în vedere, pe de o parte, că pedeapsa aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpaţi nu depăşeşte 4 ani închisoare şi nu au mai fost condamnaţi anterior, iar pe de altă parte, ţine seama de vârsta fragedă a inculpaţilor, gradul foarte scăzut de şcolarizare, atitudinea procesuală de la momentul arestării preventive până la pronunţarea prezentei hotărâri şi împrejurarea că inculpaţii s-a aflat deja în contact cu mediul penitenciar aproximativ 3 luni.
De aceea, în baza art.861 C.pen., va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixând un termen de încercare de 4 ani şi 4 luni pentru inculpatul PG şi un termen de 4 ani şi 3 luni pentru inculpatul PB.
Pe durata termenul de încercare inculpaţii trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863, alin.1 lit.a-d.C.pen. iar, întrucât sunt neşcolarizaţi şi nu au nicio meserie, vor fi obligaţi să urmeze un curs de învăţământ şi un curs de calificare, conform art.863, alin.3 lit.a C.pen.
În temeiul art.359 C.pr.pen., instanţa atrage atenţia inculpaţilor că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea suspendării sub supraveghere şi executarea pedepsei în regim penitenciar, dacă vor săvârşi din nou vreo infracţiune, dacă nu îşi vor executa obligaţiil civile sau dacă nu îşi vor îndeplini cu rea-credinţă măsurile de supraveghere şi obligaţiile impuse prin prezenta hotărâre.
Având în vedere modul de individualizare a executării pedepsei, în consecinţă, conform art.71, alin.5 C.pen., instanţa va suspenda executarea pedepsei acesorii, iar potrivit art.350, alin.3 lit.b C.pr.pen., va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză.
G. În ceea ce priveşte soluţionarea antecedenţei penale a inculpatului T F, instanţa constată, în primul rând, că prin sentinţa penală nr.697/26.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti (filele 121- 126 dosar instanţă), inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.86, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, faptă din data de 23.10.2008.
A fost anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.180/06.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (faptă din data de 01.05.2008), iar în temeiul art.36, art.33 lit.a şi art.34, lit.b C.pen., s-a constat că cele două infracţiuni sunt concurente, fiind contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art.861 C.pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Sentinţa a rămas definitivă la data de 03.03.2011, prin decizia penală nr.483 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I Penală.
În consecinţă, fapta din data de 20.02.2011 ce formează obiectul prezentei judecăţi, a fost săvârşită până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere (03.03.2011), fiind concurentă cu fapta din 23.10.2008.
Totodată, fapta din data de 20.02.2011 ce formează obiectul prezentei judecăţi, a fost săvârşită în termenul de încercare al pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.180/06.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (faptă din data de 01.05.2008), definitivă la 16.11.2009 prin nerecurarea deciziei penale nr.549/19.10.2009 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a II a Penală, întrucât potrivit art.865, alin.2, teza a doua C.pen.: „În cazul când se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea…”. Fapta din data de 20.02.2011 este în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de fapta din 01.05.2008.
Ca atare, în cauză sunt incidente atât dispoziţiile art.865 C.pen. cât şi ale art.864 C.pen., urmând însă a se da prioritate dispoziţiilor privind anularea suspendării sub supraveghere pentru aceleaşi raţiuni avute în vedere la pronunţarea deciziei în interesul legii nr.XXXXII/ 2008 a Î.C.C.J.
De aceea, în baza art.865, alin.1 C.pen. raportat la art.85, alin.1 teza întâi C.pen., va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, stabilită prin sentinţa nr.697/26.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi va repune în individualitatea lor pedepsele de: 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.86, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 şi 1 ani şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.86, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.
În al doilea rând, având în vedere întreaga antecedenţă penală a inculpatului TF şi contopirea solicitată prin apărător, instanţa constată că prin sentinţa penală nr.302/24.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.208, alin.1- art.209, alin.1 lit.a, g C.pen., cu aplicarea art.37, lit.b, art.74 lit.c şi art.76 lit.c C.pen., faptă din data de 14.02.2007.
Sentinţa a rămas definitivă la data de 29.01.2009, prin decizia penală nr.158/29.01.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II a Penală şi a fost executată integral în perioada 06.02.2009–05.08.2009 (fişă de cazier judiciar- fila 38 dosar instanţă şi referat Birou Executări Penale- fila 84 dosar instanţă).
În consecinţă, pedepsele mai sus repuse în individualitatea lor (2 ani închisoare şi 1 an şi 3 luni) privesc infracţiuni concurente cu infracţiunea din sentinţa penală nr.302/24.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, întrucât toate cele 3 infracţiuni (din datele de 01.05.2008, 23.10.2008 şi respectiv 14.02.2007) au fost săvârşite înainte de rămânerea definitivă a hotărârii pentru vreuna din ele (29.01.2009).
De aceea, pentru soluţionarea unitară a antecedenţei penale şi pentru ca în final inculpatul să se afle în executarea unei singure pedepse, instanţa apreciază necesar a se soluţiona şi concursul existent între aceste 3 infracţiuni, în temeiul art.34, alin.1 lit.b C.pen. urmând a contopi pedepsele de 2 ani închisoare, 1 an şi 3 luni închisoare şi respectiv 6 luni închisoare şi dând spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Ţinând seama că pedeapsa de 6 luni închisoare din sentinţa penală nr.302/24.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti a fost executată în perioada 06.02.2009-05.08.2009, conform art.36, alin.3 C.pen., va deduce din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare perioada executată de 6 luni, constatând că a mai rămas de executat 1 an şi 6 luni închisoare.
Sub acelaşi aspect, instanţa nu va reţine concluziile inculpatului TF, prin apărător, în sensul că reţinându-se concursul dintre infracţiunea din prezenta cauză cu cea din sentinţa penală nr.697/26.05.2010, trebuie să se constate şi concursul cu infracţiunea din sentinţa penală nr.302/24.04.2008 şi să se deducă din pedeapsa ce se va stabili durata de 6 luni executată (pag.4 din încheierea de amânare a pronunţării).
Aceasta deoarece infracţiunea pentru care a fost aplicată pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr.302/24.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti nu se află în nici un raport juridic cu infracţiunea din prezenta cauză: cele două infracţiuni nu sunt concurente, hotărârea de condamnare fiind definitivă la 29.01.2009, înainte de comiterea infracţiunii din 20.02.2011; nu sunt în stare de recidivă, pedeapsa pentru prima nefiind mai mare de 6 luni; nu sunt în stare de pluralitate intermediară, pedeapsa de 6 luni fiind executată integral înainte de comiterea infracţiunii din 20.02.2011.
În consecinţă, durata executată de 6 luni închisoare nu poate fi dedusă direct din pedeapsa stabilită în prezenta cauză, ci numai în raport de infracţiunile cu care este în legătură juridică, respectiv în etapa prealabilă a concursului dintre infracţiunile aplicate prin sentinţele penale nr.180/06.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, nr.302/24.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi sentinţa penală nr.697/26.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
În al treilea rând, instanţa va da relevanţă stării de recidivă postcondamnatorie stabilită la punctul B.3 din prezenta hotărâre, aplicând tratamentul sancţionator de drept comun al recidivei postcondamnatorii (art.39, alin.2 C.pen.), contopind pedeapsa de 2 ani şi 7 luni aplicată în prezenta cauză cu perioada rămasă de executat de 1 an şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 2 ani şi 7 luni închisoare, pe lângă care va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza a doua şi lit.b C.pen., în condiţiile şi pe durata art.71 C.pen.
În final, se va da relevanţă concursului dintre infracţiunea ce formează obiectul prezentei judecăţi şi infracţiunea din sentinţa penală nr.697/26.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă decizia penală nr.483/03.03.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, contopind pedeapsa de 2 ani şi 7 luni stabilită în paragraful anterior cu pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 7 luni, sporită cu 1 lună pentru a sancţiona perseverenţa infracţională, în final o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare (pedeapsă de executat).
Pe lângă pedeapsa finală, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza a doua şi lit.b C.pen., în condiţiile şi pe durata art.71 C.pen.
H. În baza art.350, alin.1 C.pr.pen. instanţa va menţine starea de arest preventiv a inculpaţilor PCM şi TF deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă. Inculpaţii prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, rezultat din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei – de mai multe persoane, în loc public, pe timp de noapte, precum şi din persoana inculpaţilor- recidivişti, neavând ocupaţie sau loc de muncă stabil, orientaţi spre a comite fapte de furt pentru a-şi procura bani. În aceste condiţii, există o probabilitate mare ca inculpaţii să-şi reia activitatea infracţională imediat după lăsarea în libertate.
Conform art.88 C.pen., urmează a se deduce din pedeapsa finală stabilită pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi durata arestării preventive în cauză, de la 25.02.2011 la zi.
I. Pe latură civilă, iniţial, partea vătămată S.C. Siderma S.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase (fila 22 d.u.p.), însă la data de 17.02.2011, în urma restituirii unora dintre bunuri (filele 27, 26 d.u.p.) şi-a restrâns pretenţiile la suma de 8000 lei, reprezentând valoarea cablurilor de cupru (fila 49 dosar instanţă).
În consecinţă, instanţa va avea în vedere aceste din urmă pretenţii formulate de partea civilă.
În raport de situaţia de fapt expusă, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 C.civ., respectiv fapta ilicită (însuşirea fără drept a unor bunuri), prejudiciul (valoarea bunurilor), raportul de cauzalitate (prejudiciul nu s-ar fi produs în lipsa faptei ilicite) şi vinovăţia (inculpaţii au urmărit dobândirea bunurilor în mod ilicit).
Existenţa prejudiciului este dovedită prin declaraţiile inculpaţilor PG, PB şi TF (filele 167, 168, 169 dosar instanţă), în care au recunoscut că, la aceeaşi dată, au sustras şi nişte prelungitoare şi cabluri de cupru, declaraţii ce se coroborează cu cu procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice: ora 18:37:38: „TF: Cât mai dai pe cupru? MD: Douăsute patruzeci” (fila 112 d.u.p.); ora 18:45:41: „PCM: E mult? TF: Vreo 100 kile de cupru şi nişte scule” (fila 113 d.u.p.) şi ora 18:53:21: „CCM: Ce marfă ai luat? TF: Cupru. CCM: Mult? TF: Optzeci de kile!” (fila 113 d.u.p.).
Valoarea prejudiciului a fost determinată de partea civilă S.C. Siderma S.A. pe baza evidenţelor contabile iar inculpaţii PG, PB şi TF au fost de acord să îl acopere în întregime, manifestare de voinţă căreia instanţa îi va acorda efectele prevăzute de art.161, alin.3 C.pr.pen. (introdus prin Legea nr.202/2010).
Nu în ultimul rând, se va avea în vedere că fapta ilicită a fost comisă de mai multe persoane, devenind incidente dispoziţiile art.1003 C.civ.
Astfel, în baza 346 raportat la art.14 şi 161, alin.3 C.pr.pen., va admite acţiunea civilă şi în temeiul art.998-999 C.civ. raportat la art.1003 C.civ, va obliga în solidar pe cei 4 inculpaţi la plata sumei de 8000 lei, cu titlu de daune materiale.
J. În temeiul art.191, alin.2 C.pr.pen., având în vedere cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale (interceptări telefonice, percheziţii, acte procedurale) şi în cursul judecăţii (3 termene de judecată, citaţii, mandate de aducere, corespondenţa cu alte instituţii etc.), va obliga pe fiecare inculpat la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
K. În final, cu privire la cererile formulate de martorii FM şi PSM de scutire de la plata amenzii judiciare în cuantum de 300 lei, aplicată prin încheierea de şedinţă din 03.05.2011 (fila 130 dosar instanţă) pentru lipsa nejustificată la acel termen, instanţa reţine că împrejurarea învederată de primul martor (prezentarea la sediul Poliţiei com.Buzeşti) nu a fost dovedită printr-un minim de probe, iar susţinerea celui de-al doilea martor că nu ar fi primit citaţia nu justifică lipsa la termen întrucât citarea s-a făcut în mod legal prin afişare la adresa din mun.Bucureşti (fila 103 dosar instanţă), iar la adresa indicată de acesta în com.Gârbovi, jud.Ialoniţa destinatarul nu este cunoscut (fila 106 dosar instanţă).
De asemenea, instanţa mai are în vedere că inculpaţii se aflau în stare de arest, fapt ce impunea soluţionarea dosarului cu celeritate, că lipsa martorilor a fost singurul motiv de amânare la 03.05.2011, precum şi că amenda aplicată este apropiată de minimul prevăzut de lege (250 lei).
În consecinţă, în temeiul art.199, alin.3 C.pr.pen., va respinge ca neîntemeiate cererile de scutire de la plata amenzii.
1
