Contractul de împrumut -probele încheierii contractului si restituirii sumei împrumutate. Nerestituirea sumei împrumutate. Lipsa imposibilitatii morale de preconstituire scrisa a înscrisului probatoriu. Apel respins.
– Codul civil, art. 1584
Potrivit art.969 Cod civil, conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante, iar potrivit art.1584 Cod civil, împrumutatul este dator sa restituie lucrurile împrumutate în aceeasi calitate si cantitate si la timpul stipulat.
Potrivit art.969 Cod civil, conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante, iar potrivit art.1584 Cod civil, împrumutatul este dator sa restituie lucrurile împrumutate în aceeasi calitate si cantitate si la timpul stipulat.
Relatiile partilor(în ciuda botezului de catre intimatul-reclamant al unui copil al apelantului -pârât dovedit cu recunoasterea in acest sens a intimatului la interogatoriu) nu erau în sensul unei imposibilitati morale de preconstituire a înscrisurilor probatorii începând de la data contractului de împrumut din speta, deoarece însusi apelantul-pârât recunoaste la intrebarea interogatorie nr. 2 ca personal a solicitat împrumutul reclamantului dar contractul s-a întocmit în forma scrisa la solicitarea reclamantului.
Asadar, cum reclamantul îi impunea conditia întocmirii înscrisului probator al creantei(instrumentum probationem), pârâtul , daca ar fi restituit vreo parte din aceasta creanta cum pretinde, ar fi cerut la rândul sau eliberarea unui înscris probator(fie el chitanta sau alta mentiune scrisa de achitare partiala).
Asadar, cum reclamantul îi impunea conditia întocmirii înscrisului probator al creantei(instrumentum probationem), pârâtul , daca ar fi restituit vreo parte din aceasta creanta cum pretinde, ar fi cerut la rândul sau eliberarea unui înscris probator(fie el chitanta sau alta mentiune scrisa de achitare partiala).
CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE
PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR.109/07.07.2011
Prin sentinta civila nr.1707/10.11.2010 pronuntata în dosarul nr.26420/3/2010, Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a Civila a admis actiunea formulata de reclamantul C P în contradictoriu cu pârâtul P G si a obligat pârâtul la plata sumei de 200.000 Euro în echivalent în lei la data platii catre reclamant, respectiv 834.480 lei, daune civile; a obligat pârâtul la plata sumei de 38.154 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, Tribunalul a retinut ca prin contractul de împrumut nr.136/23.09.2009, reclamantul CP în calitate de împrumutator a remis pârâtului P G suma de 200.000 euro.
Acesta în calitate de împrumutat s-a obligat ca cel mai târziu la data de 01.12.2008 sa restituie împrumutul.
Având în vedere ca reclamantul si-a probat pretentiile prin contractul de împrumut si dispozitia de transfer emisa de Banca Transilvania la 23.09.2008, în timp ce pârâtul nu a facut dovada restituirii sumei (care potrivit art.1138 Cod civil consta în remiterea titlului original, respectiv a contractului), tribunalul a admis actiunea si a obligat pârâtul la plata sumei de 200.000 euro în echivalent în lei, respectiv 834.480 lei daune civile.
În conformitate cu dispozitiile art.274 din Codul de procedura civila, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 38.154 lei catre reclamant, reprezentând taxa judiciara de timbru si onorariu avocat.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâtul PG , criticând-o pentru urmatoarele considerente:
În mod nejustificat, instanta de fond i-a îngradit dreptul la aparare. Prin sentinta apelata, instanta retine ca a solicitat, în combaterea actiunii, “proba cu martori si interogatoriu” si ca “în dovedirea actiunii au fost încuviintate si administrate probe cu înscrisuri”. Dupa cum se poate observa, instanta de fond a respins toate probele propuse în aparare, iar în motivarea sentintei nu se regasesc considerentele pentru care s-au respins aceste probe.
Precizeaza ca a învederat instantei faptul ca a împrumutat de la reclamant o suma de 200.000 Euro, dar a restituit acestuia o parte considerabila din împrumutul primit – fara însa a fi în masura sa prezinte o dovada scrisa a restituirii partiale a împrumutului. Cu toate acestea, instanta nu i-a dat posibilitatea sa administreze probe în aparare (în afara de înscrisuri), prin aceasta prejudiciindu-i dreptul la aparare si conferind procesului un caracter de “formalitate” – desi actiunea reclamantului nu era o somatie de plata.
Sentinta de fond este extrem de succint motivata – practic nemotivata. Aceasta “motivare” este realizata într-o singura propozitie: “pârâtul nu a facut dovada restituirii sumei împrumutate (care potrivit art.1138 C.Civil consta în remiterea titlului original, respectiv a contractului). În primul rând, asa cum s-a aratat mai sus, instanta nu i-a dat posibilitatea sa administreze proba cu interogatoriu si/sau martori, desi aceste probe au fost solicitate de la prima zi de înfatisare. În al doilea rând, este adevarat ca – potrivit prevederilor art. 1138 C.Civ. – remiterea titlului original face proba liberatiunii (platii), însa aceasta nu este singura modalitate legala în care poate fi dovedita plata creantei. În acest sens, art. 1170 Cod civil precizeaza ca “dovada se va putea face prin înscrisuri, prin martori, prin prezumtii, prin marturisirea uneia din parti”.
Mai mult, asa cum a aratat, recurentul-pârât a realizat doar o plata partiala – motiv pentru care nu era în masura sa ceara creditorului restituirea contractului original pe care acesta îl detinea.
În raport de motivele de critica de mai sus si de probele noi care vor fi administrate în apel, solicita instantei de control judiciar ca, admitând apelul de fata, sa schimbe în parte sentinta de fond (conform disp. art. 296 C.pr.civ.) si sa admita numai în parte actiunea.
Intimatul nu a depus întâmpinare, solicitând prin avocat respingerea apelului.
În apel s-au administrat probe cu înscrisuri depuse de parti cu privire la relatiile dintre acestea, interogatorii si a fost audiat martorul S G solicitat de apelant.
Analizând actele si lucrarile dosarului , conform art. 295-296 C.proc.civ., Curtea constata ca apelul nu este fondat, retinând ca potrivit art. 292 C.proc.civ. apelantul-pârât a beneficiat de administrarea probelor suplimentare în apel în masura utilitatii lor si , pe baza analizei coroborate a tuturor probelor cauzei, se retine ca , în limitele apelului declarat, acesta nu poate fi admis deoarece într-adevar în speta este certa existenta contractului de împrumut în litigiu între parti(existenta creantei intimatului-reclamant) si apelantul -pârât nu dovedeste restituirea împrumutului. Mai mult, chiar interogatoriul administrat acestuia din urma vadeste ca relatiile partilor(în ciuda botezului de catre intimatul-reclamant al unui copil al apelantului -pârât dovedit cu recunoasterea in acest sens a intimatului la interogatoriu) nu erau în sensul unei imposibilitati morale de preconstituire a înscrisurilor probatorii începând de la data contractului de împrumut din speta deoarece însusi apelantul-pârât recunoaste la intrebarea interogatorie nr. 2 ca personal a solicitat împrumutul reclamantului dar contractul s-a întocmit în forma scrisa la solicitarea reclamantului.
Se observa ca pârâtul recunoaste ca nu detine niciun asemenea înscris si ca nici martorul propus de acesta nu dovedeste sa fi restituit apelantul pârât vreo parte din creanta reclamantului.Declaratia martorului coroborata cu proba cu înscrisuri dovedeste doar ca si de la martor a împrumutat bani apelantul-pârât. Cum martorul declara ca i-a dat imprumut pârâtului 100.000 Euro la restaurantul Burebista si ca afirma cu certitudine ca reclamantul nu era prezent, este evident ca suma primita de apelantul-pârât de la martor nu are incidenta în litigiul de fata. Sustinerea martorului ca pârâtul i-a cerut banii spunându-i ca trebuie sa îi plateasca reclamantului(chiar si daca i-ar fi spus cu ce titlu, martorul aratând ca nu i-a spus cu ce titlu) nu poate fi retinuta deoarece nu reprezinta decât reproducerea unei simple sustineri a aceleiasi parti care o sustine în proces. Or, necoroborându-se cu vreo proba, simpla sustinere a apelantului-pârât din trecut, nefiind recunoscuta de intimatul-reclamant vreo restituire, nu poate fi retinuta. Se mai observa ca nici in cererea de apel apelantul nu a indicat în concret suma pretins restituita, potrivit încheierii de sedinta de la termenul din 6.05.2011 a si aratat prin avocat ca nu poate preciza cuantumul restituit, iar proba suplimentara cu înca un martor pretins nejustificat peste termen a fost respinsa ca neîntemeiata. Daca apelantul-pârât ar fi cunoscut un martor care sa aiba cunostinta despre restituirea pretinsa a împrumutului sau evident ca pe acela l-ar fi propus ca martor înca de la termenul de încuviintare a probelor din 6.05.2011. Dar l-a propus ca martor pe d-l Stan Gogu , proba testimoniala care nu-i sustine apararea.
În limitele apelului care a învestit instanta si fata de probele de la dosar, Curtea a respins în baza art. 296 Cod procedura civila apelul ca nefondat.
