Prin încheierea pronunţată la data de 21 ian.2014 de Tribunalul Olt în dosarul nr. 5069/104/2013 a fost admisă în principiu contestaţia în anulare si s-a dispus citarea contestatorului şi a intimaţilor pentru termenul din 4.02.2014 .
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Olt la nr. 48705 din 11 dec. 2013 persoana interesată A C M a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 204/3 dec.2013 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 4712/104/2013 indicând verbal dar şi prin precizările scrise depuse în şedinţă aflate la fila 12 din dosar că acestea privesc că nu s-a respectat procedura sa de citare prevăzută de art. 386 lit. a Cpp pentru termenul din data de 3 dec. 2013 prin aceea că aceasta s-a procedat decât la încunoştinţarea sa în data de 3 dec. 2013 cu ocazia soluţionării dosarului nr. 4398/104/2013, pentru faptul că citarea sa pentru termenul din data de 3 dec.2013 în dosarul nr. 4712/104/2013 s-a făcut numai la data de 6 dec.2013 deci ulterior termenului de judecată dar şi pentru că nu s-a procedat la judecata pe fond a plângerii sale.
În susţinerea acestei contestaţii contestatorul a prezentat în copie citaţia emisă de Tribunalul Olt în dosarul nr. 4712/104/2013 la data de15 nov.2013 pentru termenul de judecată din 3 dec.2013.
Instanţa în vederea soluţionării contestaţiei în anulare a ataşat dosarul nr. 4712/104/2013 şi a luat act de proba cu înscrisuri prezentată de contestator.
Instanţa urmează să constate că este admisibilă în principiu această contestaţie în anulare.
Pentru această concluzie se reţin următoarele :
1.sub aspectul competenţei de a soluţiona contestaţie în anulare de faţă împotriva unei sentinţe definitive prin care a fost rezolvată plângerea împotriva unei soluţii a procurorului de netrimitere în judecată aceasta revine instanţei care a pronunţat această sentinţă definitivă,adică Tribunalului Olt.Soluţia se impune dacă este să avem în vedere caracterul de cale de atac extraordinară de retractare al contestaţiei în anulare , adică de cale de atac prin care instanţa care a pronunţat o hotărâre definitivă poate reveni asupra acesteia,cazul fiind deci şi al unei hotătâri de genul celei atacate pentru care legea nu prevede calea de atac a recursului. Deci chiar dacă prevederile art. 389 alin. 1 Cpp pentru cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. a Cpp se referă la competenţa instanţei de recurs atâta timp cât această cale de atac a recursului nu este reglementă de lege pentru sentinţa definitivă pronunţată în baza art. 2781 Cpp, prevederile legale în cauză se vor interpreta că se poate aplica acest caz de contestaţie în anulare şi sentinţelor penale definitive pronunţate cu ocazia soluţionării plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procuroruilui de netrimitere în judecată reglementate de art. 2781 Cpp .În plus, se mai are în vedere că aceste din urmă plângeri prevăzute de art. 2781 Cpp privite în perspectivă istorică sunt ulterioare edictării normelor de la art. 389 Cpp dar şi de la art. 386 lit. a Cpp şi evident aceste norme atunci când au reglementat cazurile de contestaţie în anulare nu au avut în vedere situaţii de genul emiterii de sentinţe definitive în baza art. 2781 Cpp În acelaşi sens s-a pronunţat şi I.C.C.J. atunci când soluţionând conflictul negativ de competenţă a stabilit că instanţa competentă într-un astfel de caz este Tribunalul care a soluţionat plângerea conform art. 2781 Cpp prin sentinţă definitivă şi nu Curtea de apel (a se vedea ICCJ, Secţia penală,încheierea nr.132 din 1 febr. 2013)
2. sub aspectul calităţii procesuale de contestator aceasta se va reţine în favoarea persoanei interesate de faţă ca urmare a faptului că acesta este cel care a formulat în dosarul nr.4712/104/2013 plângerea împotriva rezoluţiei procurorului DNA nr. 56/P/2013 din data de 26.08.2013 de neîncepere a urmăririi penale în care caz se impunea să îi fie asigurate drepturilor procesuale ,inclusiv prin legala sa citare
3.instanţa mai constată că această contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege,anume 30de zile de la data pronunţării sentinţei atacate conform nart. 388Cpp.În acest sens se reţine că sentinţa atacaţă a fost pronunţată la data de 3 dec.2013 iar contestaţia de faţă a fost depusă la 11 dec.2013.
4.se mai constată că motivele invocate de către contestator (intitulate de acesta excepţii) în primul şi al doilea rând se circumscriu cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit.a C.p.p. deoarece nu doar că se invocă faptul că procedura de citare a persoanei interesate pentru termenul din 3 dec. 2013 la care s-a judecat plângerea formulată în baza art. 2781 C.p.p. nu a fost îndeplinită conform legii dar se şi depun ori există la dosar dovezi în acest sens . Cu caracter concludent în acest sens se reţine că citaţia emisă de Tribunalul Olt în dosarul nr. 4712/104/2013 în data de 15 nov. 2013(a se vedea fila 18 din dosarul nr. 5069/104/2013) a fost comunicată prin înmânare contestatorului la locul de deţinere doar în data de 6 dec. 2013, deci după ce s-a pronunţat sentinţa a cărei anulare se cere dar se şi face referire la vătămarea drepturilor procesuale ale contestatorului în acest fel dar şi prin în modalităţile de mai jos. În acest sens, faptul că în timpul prezenţei la soluţionarea unui alt dosar penal cu nr. 4398/104/2013 la data de 27 nov. 2013 i s-a adus la cunoştinţă de completul de judecată din acest dosar termenul de judecată din 3 dec. 2013 din dosarul nr. 4712/104/2013 nu înlătură concluzia de mai sus întrucât nu satisface cerinţele de conţinut ale citaţiei aşa cum sunt prevăzute de art. 176 C.p.p. dar şi pe cele ale art.177 alin. 4 C.p.p. care pretind din motive lesne de înţeles ( ce ţin de statutul special al celui lipsit legal de libertate ce se află în executarea unui mandat de executare a pedepsei închisorii , cum este cazul contestatorului) ca în calitate de deţinut acesta să fie citat la locul de deţinere, prin administraţia acestuia. Mai mult, se mai constată că nici citarea legală a contestatorului în calitate de persoană interesată pentru termenul din data de 3 dec. 2013 nu s-a făcut cu un număr de zile anterioare acestuia cu caracter rezonabil pentru a avea posibilitatea de a-şi pregăti concluziile şi eventualele probe cu înscrisuri ce urma să le prezinte,termen care prin analogia legii putea fi de 5 zile prevăzut de art. 313 alin. 3 Cpp , aşa cum este pentru cazul inculpatului judecat în primă instanţă. Faptul că în cursul procedurilor judiciare din data de 3 dec.2013 contestatorul în calitate de persoană interesată a studiat dosarul în timpul suspendării şedinţei de judecată un interval de timp neprecizat (conform menţiunilor de la fila 2 a sentinţei penale nr. 204 din 3 dec.2013) nu înlătură concluzia că motivele pe care se sprijină contestaţia sunt dintre cele prevăzute de art. 386 lit. a Cpp deoarece această posibilitate creată contestatorului nu satisface cerinţele legale de mai sus . Pe de altă parte , motivele de contestaţie în anulare invocate de către contestator în cel de al treilea rând , anume că plângerea sa împotriva rezoluţiei procurorului DIICOT nu a fost soluţionată pe fond ci pe excepţia de inadmisibilitate nu constituie vreunul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 literele a – e C.p.p. deoarece nu se încadrează în condiţiile acestora.
În consecinţă,faţă de motivele reţinute de instanţă în baza art. 391 Cpp s-a admis în principiu contestaţia de faţă şi s-a dispus citarea contestatorului şi a intimaţilor, cu stabilirea termenului de judecată.
Data publicarii pe portal:04.02.2014
