UZUCAPIUNE – JONCŢIUNEA POSESIILOR.
Cuprins pe materii: Drept civil. Dreptul de proprietate privată asupra terenurilor. Mod de dobândire.
Indice alfabetic: dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor.
Potrivit prevederilor cuprinse în art. 1846 C. civil, orice prescripţie este întemeiată pe faptul posesiei . Posesia este temelia prescripţiei achizitive, constituie singurul temei în cazul uzucapiunii de 30 de ani (atunci când nu există un just titlu şi bună credinţă).
Conform art. 1859 C. civil : „ În toate cazurile când posesiunea aceluiaş lucru trece pe rând în mai multe mâini, fiecare posesor începe cu persoana sa o nouă posesiune, fără a distinge dacă strămutarea acestei posesiuni s-a făcut în mod singular sau universal lucrativ sau oneros.”
Joncţiunea (unirea posesiilor, ca instituţie de drept civil, operează numai în cazul în care nu este vorba şi de o posesie exercitată de titularul dreptului de proprietate.
Din dispoz. art. 1860 C. civil, rezultă că cel care invocă uzucapiunea poate uni posesia exercitată de el cu posesiunea exercitată de autorul său. Prin „ autor” în scopul acestei prevederi legale, se înţelege persoana care, ca şi cel care invocă uzucapiunea, nu este titularul dreptului real pentru că numai într-o asemenea situaţie are sens joncţiunea posesiilor .
Sentinţa civilă nr. 463/12.03.2010
Asupra cauzei civile de faţă.
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 1876/269/2009 reclamantul Cotul Ioan a chemat în judecată pe pârâta com. C. – prin Primar, solicitând să se constate că este proprietar, ca efect al uzucapiunii prin joncţiunea posesiilor, asupra terenului intravilan în suprafaţă de 669 m.p. situat în com. C. jud. Călăraşi, având ca vecinătăţi : N – N. G., la E – S.R., la S – drum şi la V – C. N.
In motivarea actiunii reclamantul arată că prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4484/9.06.1994, încheiat la Notariatul de Stat Local Olteniţa, a cumpărat de la G. D. şi G. D. N. un teren intravilan situat în com. C. jud. Călăraşi cu vecinătăţile mai sus mentionate.
Deşi în contract s-a precizat că obiectul vânzării – cumpărării este terenul în suprafaţă de 600 m.p. în realitate dimensiunea acestuia este de 1239 m.p., în această dimensiune fiind stăpânit de autorii vânzătorilor, precum şi de cei doi vânzători care au moştenit terenul anterior vânzării către reclamant.
De la data cumpărării acestui teren şi până în prezent nu i-a modificat hotarele, stăpânindu-l în aceeaşi configuraţie şi în aceleaşi dimensiuni.
Realitatea celor expuse mai sus este confirmată de Primăria C. atât în certificatul de atestare fiscală nr. 1345/31.03.2009 cât şi schiţa terenului ocupat, depuse la dosar.
De asemenea, suprafaţa acestui teren este confirmată şi în planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate care face parte din documentaţia cadastrală întocmită în vederea întabulării dreptului său de proprietate.
Intrucât autorii vânzătorilor, vânzătorii şi, ulterior din anul 1994, reclamantul a stăpânit acest teren în aceleaşi dimensiuni şi aceeaşi configuraţie timp de peste 30 de ani, exercitând asupra sa o posesie neîntreruptă, continuă, utilă, publică şi sub nume de proprietari, în temeiul art. 1846 – 1847 c. civil, solicită să se constate împlinit termenul de prescripţie achizitivă de lungă durată, conform art. 1890 c. civil şi, în consecinţă, dobândirea dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 669 m.p. situat în com. C. jud. Călăraşi cu vecinătăţile precizate.
Invocarea uzucapiunii în contradictoriu cu com. C. prin Primar, este motivată de faptul că prin această actiune se sanctionează cel care a lăsat imobilul în posesia altor persoane, care nu avea calitatea de proprietari, fapt de altfel recunoscut de primărie prin înscrisurile comunicate.
In drept reclamantul a invocat dispoz. art. 111 c.pr.civilă, art. 1860 şi art. 1890 c. civil.
La dosar reclamanta a depus următoarele înscrisuri : taxa judiciară de timbru, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4484/1994, certificatul de atestare fiscală, schiţa imobilului, plan de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, adeverinţa nr. 2539/2009 emisă de Primăria com. C., certificatele de moştenitor nr. 30/1994 şi 31/1994, sentinţa civilă nr. 388/2006 şi nr. 380/2006 ambele pronunţate de Judecătoria Olteniţa definitive şi irevocabile, copii certificate de deces, adeverinţa nr. 875/2010 emisă de Unitatea Administrativ Teritorială C.
In baza art. 132 c.pr.civilă reclamanta şi-a completat actiunea solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâti a numiţilor G. D. D. şi G.D. N, vânzătorii din contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4484 din 9.07.1994 de Notariatul de Stat Local Olteniţa. Ulterior, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâti a numiţilor G. D. I., G. D. M., a minorelor G. F. şi a tutorelui acestora N. F., aceştia fiind moştenitorii defunctului G. D. N. decedat la data de 8.08.2001.
In dovedirea actiunii, reclamantul a solicitat probele cu înscrisuri şi doi martori. In cadrul probei cu înscrisuri a depus la dosar certificatele de moştenitor nr. 30/25.01.1994 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Olteniţa de pe urma defunctului G. D. V. şi nr. 31/25.01.1994 eliberat de acelaşi notariat de pe urma defunctei G. A şi G. D. A. , sentinţa civilă nr. 388/16.03.2006 a Judecătoriei Olteniţa prin care a fost numit tutore al minorei G. D. I. – C., N. F., sentinţa civilă nr. 380/15.03.2006 a Judecătoriei Olteniţa prin care a fost numit ca tutore al minorei G. D. F., bunicul acesteia N. F., certificatele de deces ale defunctilor G. D. N. şi G. D. D..
Prezent în instanţă la termenul din data de 5.03.2010, pârâtul introdus în cauză G. D. D. a declarat că nu este de acord cu actiunea reclamantului deoarece i-a vândut numai suprafaţa de 600 m.p. aşa cum rezultă din contractul de vânzare – cumpărare. In apărare a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar adeverinţa nr. 875/3.03.2010 eliberată de unitatea administrativ teritorială com. C. jud. Călăraşi din care rezultă că defunctul G. D. V. a figurat în registrul agricol vol. 4 pagina 2057 cu teren intravilan curti – constructii în suprafaţă de 1239 m.p. din care suprafaţa de 600 m.p. a fost înstrăinată în anul 1994.
Pârâtul G. D. I. şi tutorele minorelor N. F. au declarat că nu au probe de formulat în apărare.
Au fost audiati martorii propuşi de reclamant C.M şi V. M. care au declarat că defunctii G. V. şi G. A. au primit de la fostul CAP C., în anul 1960 o suprafaţă de circa 10 ari pentru constructia unei locuinţe pe care au şi edificat-o. de la momentul când au primit suprafaţa de teren au împrejmuit-o şi au rămas în aceeaşi configuraţie până în prezent. Niciodată nu au fost discuţii între defunctii şi vecinii lor în ceea ce priveşte întinderea suprafeţei de teren primită de la fostul CAP. După decesul părinţilor lor, casa şi terenul a rămas în posesia defunctului D. N., care l-a vândut reclamantului, în anul 1994. Reclamantul a posedat casa şi terenul aşa cum l-a preluat de la vânzător şi până în prezent nimeni nu a ridicat vreo pretentie asupra terenului ce formează curtea şi grădina casei vândute. De asemenea, martorii au declarat că reclamantul este cunoscut ca adevăratul proprietar al întregii suprafeţe de teren aferentă casei de locuit. Martorul C. M. a declarat că de la reclamant a aflat că are act încheiat cu vânzării numai pentru o suprafaţă de 600 m.p. pentru că şi aceştia aveau act tot pentru o suprafaţă de 600 m.p., dar defunctii G. V. şi soţia sa au primit ca şi alţi cetăţeni din comună o suprafaţă de 1000 m.p. pentru constructia de locuinţă.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa constată următoarele : conform CM nr. 30/1994 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Olteniţa de pe urma defunctului G. D. V. decedat la data de 7.02.1981, masa succesorală rămasă de pe urma acestuia se compune din cota parte indiviză de ? din imobilul bun comun, situat în com. C., compus în totalitate din suprafaţa de 600 m.p. teren şi casa de locuit aflată pe acest teren dobândit astfel : terenul prin cumpărare de peste 30 de ani şi stăpânit ca patrimoniu de fapt iar locuinţa prin edificare. Restul cotei de ? din imobil apartine soţiei supravieţuitoare G. D. A.. Ca moştenitori ai defunctului au rămas pârâtii G. D. D. şi G. D. N., în prezent decedat în calitate de fiu cu câte o cotă de ? fiecare din masa succesorală. Soţia supravieţuitoare G. D. A. a rămas străină de succesiune prin neacceptare.
Conform CM nr. 31/1994 eliberat de pe urma defunctei G. D. A. decedată la data de 16.10.1990 de fostul Notariat de Stat local Olteniţa , masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din cota parte indiviză de ? din imobilul descris mai sus. Conform aceluiaş certificat, moştenitori ai defunctei au rămas pârâtii G. D. D. şi G. D. N. în prezent decedat în calitate de fii, cu câte o cotă de ? fiecare din masa succesorală.
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4484/9.06.1994 de Notariatul de stat Local Olteniţa, G. D. D. şi G. D. N. , în prezent decedat au vândut reclamantului imobilul compus din terenul în suprafaţă de 600 m.p. şi locuinţa aflată pe acest teren reclamantului C. I.
Conform declaraţiilor martorilor şi adeverinţelor eliberate de Primăria com. C., suprafaţa totală de teren cu care defunctii părinţi ai vânzătorilor au figurat în evidentele locale a fost de 1239 m.p. suprafaţă pe care a primit-o de la fostul CAP C. pentru constructia unei locuinţe. De altfel, în certificatele de moştenitor depuse la dosar se mentionează că terenul de 600 m.p, a fost cumpărat şi stăpânit ca patrimoniu de fapt de peste 30 de ani, fără a fi mentionat şi actul în baza căruia a fost dobândit.
Din declaraţiile martorilor mai rezultă că terenul a fost stăpânit din anul 1960 de defunctii părinţi ai vânzătorilor în configuraţia pe care o are în prezent, iar reclamantul l-a cumpărat în aceeaşi configuraţie în anul 1994, în actul de vânzare – cumpărare fiind trecută numai suprafaţa de 600 m.p.
Din cele de mai sus, rezultă că atât defunctii G. V şi soţia acestuia cât şi pârâtul G. D. D. şi G. D. N., în prezent decedat şi ulterior reclamantul, a posedat întreaga suprafaţă de 1239 m.p, din care pentru o suprafaţă de 600 m.p. autorii vânzătorilor au deţinut act de proprietate.
Prin prezenta actiune, reclamantul solicită să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor asupra diferenţei de 669 m.p. teren intravilan.
Joncţiunea ( unirea) posesiilor, ca instituţie de drept civil, operează numai în cazul în care, nu este vorba de o posesie exercitată de titularul dreptului de proprietate. Din dispoziţiile cuprinse în art. 1860 c. civil rezultă că cel care invocă uzucapiunea poate uni posesia exercitată de el cu posesia exercitată de autorul său. Prin „ autor „ în sensul acestei prevederi legale, se înţelege persoana care, ca şi cel ce invocă uzucapiunea, nu este titularul dreptului real, pentru că numai într-o asemenea situaţie are sens joncţiunea posesiilor.
In speţă, autori sunt pârâtul G. D. D. şi G. D. N., în prezent decedat, iar termenul uzucapiunii de 30 de ani, nu este împlinit, în această situaţie termenul uzucapiunii fiind acela care ar fi fost necesar autorului. Cel doi vânzători au exercitat împreună cu defuncta lor mamă posesia asupra diferenţei de 639 m.p. din anul 1981 anul decesului tatălui lor şi în continuare până la decesul mamei lor în anul 1990 până în anul 1994 , anul înstrăinării terenului de 600 m.p. şi intrării în posesie a reclamantului, a terenului de 639 m.p.
Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge actiunea reclamantului ca neîntemeiată.
In ceea ce priveşte pe pârâtul G. D. N. întrucât din certificatul de deces depus la dosar, din care rezultă că acesta a decedat la data de 8.08.2001, instanţa din oficiu a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a acestuia, excepţie care va fi admisă şi actiunea reclamantului împotriva pârâtului respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă.
