Prin actiunea înregistrata la data de 11 ianuarie 2007, reclamantul P. M. a chemat în judecata Statul Român, prin Ministerul Economiei si Finantelor, reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Dolj, solicitând obligarea la plata sumei de 67.500 lei RON, reprezentând prejudiciul material si 600.000 lei (RON ), reprezentând daune morale.
În fapt, reclamantul a aratat ca la data de 21 octombrie 2001 a fost arestat preventiv pentru savârsirea infractiunii de omor prevazuta de art. 174 Cod penal, iar la data de 13 martie 2002 a fost trimis în judecata prin rechizitoriul nr. 972/P/ 2001 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Dolj , în stare de arest preventiv.
A mai aratat ca la data de 24 august 2004, Tribunalul Dolj a pronuntat sentinta penala nr. 545 / 24 august 2004 , prin care l-a condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art.64, lit. a ,b , c pe durata de 3 ani, revocându-se beneficiul suspendarii conditionate a executarii unei pedepse de 6 luni aplicata printr-o alta sentinta penala cu nr. 140/23 martie 2000, a Judecatoriei Calafat, rezultând 12 ani si 6 luni de executat.
Ca, prin decizia penala nr. 402 din 14 decembrie 2004 a Curtii de Apel Craiova s-a dispus achitarea sa în baza art. 11 , pct. 2 , lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cod pr. penala, Înalta Curte de Casatie si Justitie respingând recursul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Craiova, prin decizia penala nr. 2552 din 18 aprilie 2006.
A mai sustinut ca înainte de arestare reclamantul era cioban si obtinea venituri din aceasta activitate, suficiente pentru a avea un trai bun, fiind platit corespunzator numarului de animale pe cale le avea în grija, estimând câstigul lunar la 1500 lei RON .
Ca, pierderea suferita este si împrejurarea ca la reîntoarcerea sa din penitenciar nu s-a mai putut angaja , întrucât au fost angajate alte persoane. De asemenea, familia sa a fost nevoita sa vânda animalele din gospodarie la un pret derizoriu, întrucât nu avea posibilitatea sa le îngrijeasca.
A învederat ca la data arestarii sale, în toata comunitatea a circulat zvonul ca el a ucis-o pe T. C., zvon crezut inclusiv de familia sa , care nu a mai dorit sa ia legatura cu acesta în timpul detentiei si nu a beneficiat astfel de nici un ajutor.
De asemenea, parintii au fost lipsiti de ajutorul reclamantului dupa arestare, iar mama acestuia a decedat la scurt timp, marcata fiind de faptul ca omorâse un om.
Din oficiu, instanta a dispus atasarea dosarelor penale n.5196/2002 al Tribunalului Dolj, dosarul nr.3196/P/2002 al Tribunalului Dolj, dosarul 972/P/2001 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Dolj, dosarul nr.4538/1/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, dosarul nr.1874/2004 al Curtii de Apel Craiova.
În timpul procesului , reclamantul a fost reprezentat de P. V., în temeiul procurii speciale si autentice nr.373/26 februarie 2007 ( fila 23 dosar fond )
Pârâtul Statul Român a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.
Prin sentinta civila nr. 624/02.10.2007 pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a admis în parte actiunea reclamantului, cu obligarea Statului Român la plata sumei de 70.000 lei daune morale.
Pentru a se pronunta astfel , tribunalul a retinut ca reclamantul a fost încarcerat în penitenciar ca urmare a unei condamnari la închisoare , iar ulterior, a fost achitat, stabilindu-se ca nu este autorul infractiunii, asa încât în perioada de la 21.10.2001 la 5.07.2005, reclamantul a fost privat de libertate pe nedrept.
S-a retinut ca pentru perioada mentionata reclamantul a facut dovada numai a sumei reprezentând daune morale, fara sa faca dovada unui prejudiciu material legat în mod direct de privarea sa de libertate.
Împotriva acestei hotarâri au declarat apel, în termen legal, atât reclamantul P. M., cât si Statul Român prin M.E.E. – D.G.F.P. Dolj.
Prin apelul sau, reclamantul P. M. a solicitat schimbarea sentintei atacate, în sensul majorarii daunelor acordate.
A aratat ca în urma condamnarii pe nedrept a fost grav prejudiciat atât reclamantul, cât si familia acestuia si ca în urma supararilor cauzate de detinerea în penitenciar, mama sa a murit, ceea ce i-a agravat durerea produsa de condamnarea pe nedrept.
În acelasi timp, a aratat ca pe toata perioada cât a fost arestat ar fi putut realiza venituri materiale , iar în prezent realizeaza venituri mult diminuate, datorita lungii perioade de arestare pe nedrept.
În ceea ce priveste apelul Statului Român prin DGFP Dolj, pentru Ministerul de Finante, acesta a solicitat schimbarea sentintei instantei de fond, în sensul reducerii daunelor acordate reclamantului, pe considerentul ca oricum acestea sunt mult prea mari , raportat la persoana reclamantului.
Prin decizia civila nr.96 din 04 martie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.499/63/2007, s-a respins apelul formulat de Statul Român, prin Ministerul Economiei si Finantelor – Directia Generala a Finantelor Publice Dolj, împotriva sentintei civile nr. 624 din 02.10.2007, pronuntata de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 499/63/2007.
S-a admis apelul formulat de reclamantul P. M., prin mandatar P. V.
A fost schimbata sentinta atacata, în sensul ca s-au majorat daunele morale la care a fost obligat Statul Român, la cuantumul de 150.000 lei.
S-a retinut ca reclamantul a fost condamnat la o pedeapsa de 12 ani închisoare pentru comiterea infractiunii de omor prevazuta de art.174 Cod penal, fiind arestat si detinut pe nedrept în penitenciar o perioada de 3 ani ,8 luni si 24 zile, iar ulterior a fost achitat.
Referitor la cuantumul despagubirilor ce i se cuvin în baza art. 998 – 999 Cod civil si art.504 si urmatoarele Cod pr. penala, Curtea de Apel Craiova a apreciat ca în raport de suferintele si traumele cauzate în lunga perioada a detinerii abuzive, se impune acordarea unor daune într-un cuantum mai ridicat, justificându-se ca privarea de libertate pe o perioada atât de lunga este de natura sa creeze atât un prejudiciu material, cât si unul moral care poate lua forma unei exprimari unice, fara obligativitatea unei disocieri între prejudiciul material si cel moral.
Instanta de apel a apreciat prejudiciul la suma de 150.000 lei , calculata pentru întreaga perioada de detinere în penitenciar, suma reprezentând toate daunele , atât cele morale, cât si cele materiale.
Pentru aceleasi considerente , ale retinerii condamnarii pe nedrept a reclamantului pentru o perioada lunga de timp, ce ar justifica acordarea unui cuantum mai ridicat al daunelor la care este îndreptatit, Curtea a respins apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor – Directia Generala a Finantelor Publice Dolj.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul P. M., cât si Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor – Directia Generala a Finantelor Publice Dolj, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul reclamant a sustinut ca instanta de apel a aplicat în mod gresit dispozitiile art. 998 – 999 Cod civil, raportat la art. 1084 Cod civil , instanta pronuntând o hotarâre cu aplicarea gresita a legii din trei puncte de vedere, si anume : acordarea unei singure sume cu titlul de daune materiale si morale, neevidentierea criteriilor avute în vedere la acoperirea prejudiciului material si moral si nerepararea integrala a prejudiciului, în lipsa unei aprecieri clare a acestuia.
Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor a criticat decizia Curtii de Apel Craiova, sustinând ca aceasta nu a fost motivata, nefiind indicate traumele psihice pe care reclamantul le-a suferit.
Mai mult, a sustinut ca suma acordata este prea mare, considerentele retinute de instanta fiind vagi si strict teoretice.
În acelasi timp a sustinut ca au fost interpretate gresit prevederile art.998 – 999 Cod civil si art.504 Cod pr. penala, deoarece instanta a apreciat ca întreg prejudiciul produs reclamantului este de 150.000 lei ( daune morale si materiale), iar în dispozitiv se refera la aceeasi suma ce reprezinta doar daune morale.
Prin decizia civila nr.8028 din 8 octombrie 2009, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, au fost admise recursurile declarate de reclamantul P. M. ( decedat ), continuat de P. O. si pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor – DGFP Dolj .
A fost casata decizia civila nr.96 din 4 martie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Craiova si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
S-a retinut ca sunt întemeiate criticile recurentului reclamant P. M. si pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor , în privinta incidentei motivului de casare prevazut de art. 304 pct. 7 Cod pr. civila.
Astfel, s-a motivat ca prin detinerea nelegala a reclamantului pe o durata de 1366 de zile, au fost lezate atât drepturi patrimoniale, cât si drepturi fundamentale ale acestuia, existând o atingere adusa valorilor ce definesc personalitatea umana, dreptul reclamantului la recuperarea morala a prejudiciului produs, fiind incontestabil atât din perspectiva art. 504 cod pr. penala , cât si a art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Ca, desi în considerentele deciziei recurate se mentioneaza ca reclamantul este îndreptatit la repararea prejudiciului material si moral, “fara obligativitatea unei disocieri” , acesta fiind apreciat la suma de 150.000 lei daune morale si materiale, în dispozitivul deciziei se dispune majorarea daunelor morale la care a fost obligat Statul Român la cuantumul de 150.000 lei.
Înalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca procedând în acest mod, curtea de apel nu a stabilit în cadrul despagubirilor acordate care este cuantumul daunelor morale si cel al daunelor materiale.
În acelasi timp s-a retinut ca problema stabilirii daunelor morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale, ci dimpotriva , ea presupune o evaluare si o apreciere complexa a aspectelor în care vatamarile produse se exteriorizeaza , putând fi supuse puterii de apreciere a instantei de judecata.
Ca, desi nu exista criterii precise pentru determinarea daunelor morale, acordarea lor nu poate fi refuzata prin invocarea unei imposibilitati de stabilire a unei corespondente exacte între cuantumul acestei despagubiri si gravitatea prejudiciului pe care ar trebui sa-l repare.
De asemenea, Înalta Curte a apreciat ca fiind pe deplin justificate sustinerile recurentilor cu privire la faptul ca instanta de apel nu a determinat exact care este prejudiciul material suferit de reclamant, desi în cazul acestuia pot fi stabilite criterii exacte de cuantificare.
Cu privire la acest motiv de recurs, s-a retinut ca nu se poate exercita controlul de legalitate pe care-l determina promovarea caii de atac în cauza.
În rejudecare, la Curtea de Apel Craiova a fost format dosarul nr.248/54/2010.
În sedinta publica din 24 martie 2010, reprezentantul Ministerului Public a sustinut ca nu se pot acorda daune morale reclamantului mostenitor P. O. , în raport de dispozitiile art. 506 Cod pr. penala.
Implicit, a fost invocata lipsa calitatii procesuale active a reclamantului mostenitor în ceea ce priveste capatul de actiune privind acordarea daunelor morale.
Aceasta exceptie a fost invocata si de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice – Directia Generala a Finantelor Publice Dolj, prin concluziile scrise formulate în cauza.
Examinând cu prioritate aceasta exceptie, în raport de dispozitiile art. 137 Cod pr. civila, Curtea constata ca este neîntemeiata, având în vedere urmatoarele considerente:
Art. 506 alin. 1 Cod pr. penala prevede ca actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana îndreptatita potrivit art. 504 , iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de persoanele care se aflau în întretinerea sa.
În speta, actiunea a fost introdusa la data de 11 ianuarie 2007 de reclamantul P. M., acesta prevalându-se de dispozitiile art. 504 si urmatoarele Cod pr. penala, pentru recuperarea prejudiciului moral si material suferit ca urmare a arestarii si condamnarii pe nedrept, implicit a privarii de libertate pe perioada 21 octombrie 2001 – 5 iulie 2005.
În faza procesuala a recursului la Înalta Curte de Casatie si Justitie, în primul ciclu procesual, ca urmare a decesului reclamantului ( 7 ianuarie 2009 ), actiunea a fost continuata de tatal acestuia P. O., în calitate de mostenitor acceptant.
În dosarul Înaltei Curti de Casatie si Justitie la fila 45 a fost depus certificatul de deces al reclamantului, iar la filele 44 si respectiv 46 din acelasi dosar a fost depusa cererea prin care mostenitorul a învederat instantei ca întelege sa continue procesul pornit de reclamant , cât si declaratia de acceptare a succesiunii.
În raport de continutul dispozitiilor art. 506 alin. 1 Cod pr. penala , mostenitorul P. O. are calitate procesuala activa pentru continuarea actiunii pornita de fiul sau P. M. ( decedat ), numai daca s-a aflat în întretinerea acestuia.
Or, în speta, au fost administrate probatorii suficiente, respectiv înscrisuri si depozitii de martori , din care rezulta de necontestat ca anterior arestarii autorul P. M. a locuit si s-a gospodarit împreuna cu parintii sai – persoane în vârsta si bolnave, cât si cu fratele sau P. I. , care era o persoana cu handicap sever.
Actele medicale si cupoanele de pensie aflate la filele 16 – 20 din dosarul Curtii de Apel Craiova nr.499/63/2007, fac dovada ca atât mostenitorul P. O. , cât si fiul sau P. I. aveau probleme grave de sanatate , deplasându-se cu greutate ca urmare a afectiunilor de care sufereau, iar sumele primite ca pensie de fiecare dintre cei doi erau modice, fiind insuficiente pentru a asigura nevoile familiei.
Coroborând înscrisurile mentionate cu depozitiile martorilor F. V. si D. P., existente la filele 66 si 68 din dosarul nr.499/63/2007 al Tribunalului Dolj, rezulta de netagaduit ca autorul P. M. a fost cel care a întretinut întreaga familie atât înainte de arestare, dar si ulterior , dupa achitarea sa si punerea în libertate.
În aceste conditii, Curtea apreciaza ca sunt îndeplinite cerintele impuse de art. 506 alin. 1 Cod pr. penala, mostenitorul reclamant P. O. având calitate procesuala activa în prezenta cauza , situatie în care exceptia invocata apare ca neîntemeiata.
Referitor la cele doua apeluri , se constata ca este întemeiat apelul declarat de reclamantul P. M. ( decedat ) continuat de mostenitorul P. O. si neîntemeiat apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice – D.G.F.P. Dolj.
Temeiul legal al actiunii promovata de reclamantul P. M., în prezent decedat, îl constituie dispozitiile art. 504 alin. 1 Cod pr. penala , text care prevede expres ca persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca în urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarâre definitiva de achitare.
În speta, este cert demonstrat ca, prin sentinta penala nr.545 din 24 august 2004 pronuntata de Tribunalul Dolj în dosarul nr.3196/P/2002, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsa de 12 ani închisoare pentru comiterea infractiunii de omor prevazuta de art. 174 Cod penal.
Ca ulterior, prin decizia penala nr.402 din 14 decembrie 2006 pronuntata de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.1874/P/2004 , s-a dispus achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. penala, raportat la art. 10 lit. c Cod pr. penala , aceasta decizie fiind mentinuta de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia penala nr.2552 din 18 aprilie 2006 , pronuntata în dosarul nr.4538/1/2006, ca urmare a respingerii recursului declarat de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Craiova.
Din actele existente la dosar, rezulta ca reclamantul a fost arestat si a executat în penitenciar un numar de 1366 de zile în intervalul cuprins între 21 octombrie 2001 – 5 iulie 2005, pentru o fapta pe care nu a savârsit-o si pentru care a fost achitat printr-o hotarâre judecatoreasca ramasa irevocabila.
În atare situatie , în speta îsi gasesc incidenta prevederile art. 504 Cod pr. penala, reclamantul fiind îndreptatit la repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a arestarii si condamnarii pe nedrept, cât si pentru lipsirea de libertate pentru o perioada îndelungata de timp.
Este unanim recunoscut în jurisprudenta, cât si în practica judiciara în materie, ca orice arestare si inculpare pe nedrept produce celor în cauza suferinte pe plan moral , social si profesional, ca astfel de masuri lezeaza demnitatea si onoarea , dar si libertatea individuala , drepturi personale nepatrimoniale ocrotite de lege si ca din acest punct de vedere le produce un prejudiciu moral care justifica acordarea unei compensatii materiale.
Întinderea acestei compensatii nu se stabileste însa în mod arbitrar, ci pe baza unor criterii obiective ce rezulta în principal din interpretarea prevederilor art. 505 Cod pr. penala.
Potrivit dispozitiilor legale citate, la stabilirea întinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate, sau a restrângerii dreptului de libertate suportata, precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate, sau a carui libertate a fost restrânsa.
Operatiunea de estimare a despagubirilor trebuie sa se raporteze neconditionat la criteriile prevazute expres de art. 505 Cod pr. penala, un criteriu important constituindu-l perioada pentru care persoana lezata a fost retinuta sau arestata pe nedrept.
Prima instanta si-a raportat solutia, în principal, la acele criterii ce vizeaza încalcarea drepturilor personale nepatrimoniale ocrotite de lege, insistând asupra traumelor psihice produse reclamantului ca urmare a arestarii pe nedrept, ignorând în totalitate criteriul ce vizeaza durata privarii de libertate sau a restrângerii de libertate.
Faptul ca pentru o perioada de 1366 de zile reclamantul a fost lipsit ilegal de libertate, fiind nevoit sa traiasca în penitenciar si sa suporte regimul de detentie impus prin lege, constituie argumentul determinant în aprecierea cuantumului daunelor morale cuvenite reclamantului.
Lipsirea de libertate pentru o perioada îndelungata a reclamantului a atras dupa sine consecinte negative suferite pe plan fizic si psihic , dispretul public si privarea de exercitiul celorlalte drepturi constitutionale , ceea ce justifica acordarea de daune morale într-un cuantum care sa compenseze toate suferintele si privatiunile îndurate de reclamant pe nedrept.
În sensul prevederilor art. 504 Cod pr. penala sunt si dispozitiile art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care se refera la dreptul la libertate si siguranta, Curtea fiind constanta în a acorda despagubiri banesti pentru daunele morale cauzate de o arestare abuziva sau de o condamnare pe nedrept.
Fata de toate aceste considerente, în raport si de dispozitiile legale citate, urmeaza sa se constate ca sunt justificate criticile reclamantului cu privire la cuantumul daunelor morale acordate de instanta de fond , Curtea apreciind ca întinderea prejudiciului moral poate fi stabilita la o suma de 341.500 lei .
În operatiunea de cuantificare a daunelor morale, instanta de apel are în vedere în primul rând numarul de zile pentru care reclamantul a fost privat de libertate , dar si jurisprudenta în materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, apreciind astfel ca suma de 250 lei (2.500.000 lei vechi) pentru fiecare zi de detentie, este o suma rezonabila.
Efectuând calculul corespunzator în raport de cele doua coordonate, respectiv numarul de zile pentru care reclamantul a fost lipsit de libertate pe nedrept ( 1366 zile ) si suma de 250 lei/zi de detentie, a rezultat ca reclamantului i se cuvine suma de 341.500 lei cu titlul de daune morale.
Instanta apreciaza ca aceasta suma vine sa compenseze toate suferintele fizice si psihice , dar în special, privarea de libertate a reclamantului P. M. pentru o perioada îndelungata , pentru o fapta penala pe care acesta nu a savârsit-o , pentru care a fost arestat si condamnat pe nedrept.
Argumentele expuse anterior sunt avute în vedere de instanta si pentru înlaturarea criticilor formulate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice – DGFP Dolj, referitoare la cuantumul mare al daunelor morale acordate de prima instanta.
Asa cum s-a aratat, îndreptatirea reclamantului la astfel de daune deriva din lege ( art. 504 Cod pr. penala ) aceste daune fiind dovedite cu probele de la dosar, cuantumul lor fiind stabilit pe baza criteriilor ce rezulta expres din dispozitiile art. 505 Cod pr. penala.
Prin prisma acestor considerente, urmeaza a fi înlaturata si sustinerea pârâtului Statul Român referitoare la valorile morale ale reclamantului, o astfel de sustinere fiind irelevanta din punct de vedere juridic în operatiunea de cuantificare a daunelor morale.
Sunt întemeiate de asemenea criticile reclamantului ce vizeaza neacordarea despagubirilor materiale, reprezentând contravaloarea veniturilor de care a fost lipsit pe durata privarii de libertate.
Implicit, sunt neîntemeiate criticile pârâtului Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice – DGFP Dolj , sub aspectul mentionat, pentru considerentele ce succed.
Astfel, prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Statul Român la plata sumei de 67.500 lei reprezentând prejudiciul material , constând în contravaloarea veniturilor pe care le-ar fi realizat în perioada de 45 luni în care a fost lipsit de libertate, pe nedrept.
A motivat ca la data arestarii era angajat ca cioban si ca din aceasta activitate obtinea venituri suficiente pentru un trai decent, estimând veniturile lunare la suma de 1500 lei (RON).
Pentru a dovedi sustinerile formulate în acest sens, reclamantul a solicitat încuviintarea probei cu martori, fiind audiati martorii F. V. si D. P.
Observând depozitiile martorilor , existente la filele 66 – 68 în dosarul nr.499/63/2007 al Tribunalului Dolj, Curtea constata ca ambii martori au declarat ca la data arestarii reclamantul era angajat ca cioban având în permanenta de lucru, întrucât era o persoana serioasa, fiind apreciat pentru munca pe care o desfasura.
Martorii au mai declarat ca reclamantul avea în grija un numar de 300 capete de animale si ca datorita acestui fapt si veniturile erau pe masura, martorii apreciind venitul lunar al reclamantului la suma de 9 – 10 milioane lei vechi.
Nu exista nici o alta proba prin care sa se combata declaratiile martorilor audiati pentru reclamant, dupa cum nu exista argumente juridice care sa atraga înlaturarea acestor depozitii.
Cei doi martori au fost propusi si audiati în conditiile impuse de prevederile art. 186 si urmatoarele Cod pr. civila, situatie în care declaratiile acestora constituie probe ce trebuie avute în vedere în contextul întregului material probator aflat la dosar, la stabilirea situatiei de fapt.
Cum în cauza nu s-au adus alte dovezi prin care sa se infirmare declaratiile celor doi martori referitoare la activitatea desfasurata de reclamant anterior arestarii si caracterul permanent al acestei activitati , Curtea retine depozitiile acestor martori ca probe concludente în rezolvarea capatului de actiune referitor la prejudiciul material.
Cât priveste cuantumul venitului lunar realizat de reclamant, Curtea nu poate retine suma de 9 – 10 milioane lei vechi , ce rezulta din declaratiile martorilor audiati, deoarece sustinerile martorilor vin în contradictie cu declaratia reclamantului ( fila 64 dosar nr.499/63/2007 al Tribunalului Dolj ), din care rezulta ca acest venit a fost de 7 – 8 milioane lei vechi.
Coroborând sustinerile reclamantului din declaratia data în fata instantei, cu relatarile celor doi martori, Curtea retine ca în cauza s-a facut dovada faptului ca la data arestarii reclamantul desfasura în mod permanent activitatea de cioban, realizând un venit lunar de 7 milioane lei vechi.
În conditiile în care , reclamantul a fost arestat si lipsit ilegal de libertate pentru 1366 zile, acesta este îndreptatit sa primeasca despagubiri materiale reprezentând contravaloarea veniturilor de care a fost privat pe perioada mentionata.
Prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat despagubiri materiale pentru întreaga perioada cât a fost lipsit de libertate, sustinând ca aceasta perioada reprezinta un interval de 45 de luni.
Luând în calcul perioada de 45 luni mentionata prin actiune de catre reclamant si suma de 7 milioane lei vechi rezultata din probatorii, Curtea urmeaza sa constate ca suma reprezentând prejudiciul material cuvenit reclamantului, este de 33.500 lei.
Pentru considerentele expuse, apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice – DGFP Dolj , este nefondat si în baza art. 296 Cod pr. civila urmeaza a fi respins.
În temeiul acelorasi prevederi legale , apelul declarat de reclamantul P. M. ( decedat ) continuat de mostenitorul P. O. , este fondat si urmeaza a fi admis.
Pe cale de consecinta, va fi schimbata sentinta apelata în sensul ca se va admite în parte actiunea si va fi obligat pârâtul catre reclamantul mostenitor la plata sumei de 33.500 lei, reprezentând daune materiale si a sumei de 341.500 lei reprezentând daune morale.
Se va lua act ca apelantul reclamant mostenitor nu solicita cheltuieli de judecata.
9
