Legea nr. 221/2009. Daune morale.
Admisibilitate.
1. Prin sentinta civila nr. 67 de la 12 februarie 2010 pronuntata de Tribunalul Mehedinti – Sectia civila în dosarul nr. 8850/101/2009 s-a respins actiunea precizata,formulata de reclamanta B.A.S., împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a avut în vedere ca prin cererea adresata acestei instante la data de 15.12.2009, reclamanta a chemat în judecata pârâtul Statul Ramân prin Ministerul Finantelor Publice pentru ca prin hotarâre judecatoreasca sa fie obligat acesta din urma la plata catre ea, a sumei de 45.000 euro cu titlu de daune morale pentru suferintele cauzate de faptul ca a fost nascuta în localitatea Giurgiu unde parintii sai fusesera deportati, precum si pentru faptul ca , înainte de deportare, tatal sau a fost condamnat politic la un an de închisoare corectionala.
In motivare a sustinut ca , s-a nascut la data de 4.10.1951 în localitatea Giurgiu unde parintii sai fusesera dislocati din domiciliul avut la Turnu Severin începând cu 21.06.1951 si pâna la 18.06.1956 când li s-a ridicat interdictia domiciliara, în toata aceasta perioada familia sa a suferit mult din cauza lipsei posibilitatilor materiale necesare unui trai decent, venitul modest al familiei, care se compunea doar dintr-un salariu mic pe care -l primea de la atelierele navale Giurgiu – determinându-i pe parintii sai sa o refuze atunci când cerea sa i se cumpere o prajitura sau alte dulciuri.
A aratat si ca, la revenirea familiei în Tr Severin la data de 18.02.1956, parintii sai au fost nevoiti sa închirieze un spatiu format dintr-o camera si o bucatarie într-un imobil nationalizat, situatia materiala precara fiind prezenta si la acel moment, ca de altfel si în perioada ulterioara când ea se afla la liceu.
A depus la dosar hotarârea nr.367/12.02.1991 eliberata de Comisia pentru aplicare a decretului lege 118/1990, decizia nr.7258/25.04.1991 privind acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de vârsta, adresa nr.76548/15.03.1991 emisa de Ministerul de Interne, hotarârea nr.171/23.07.1990 emisa de Comisia pentru aplicarea Decretului lege nr.118/1990, hotarârea nr. 466/2.10.1990 emisa de Comisia pentru aplicarea Decretului Lege 118/1990, sentinta nr.54 din 9.02.1949, tabel cuprinzând arestatii din dosarul de ancheta nr.119665, mandat de arestare nr.616 din 15.02.1949 emis de Parchetul Militar, decizia nr.214/17.02.2004.
La data de 8.01.2010, reclamanta si-a precizat actiunea , în sensul ca daunele morale solicitate reprezinta suma de 450.000 euro, iar nu 45.000 euro cum s-a dactilografiat în cererea initiala, de asemenea a aratat ca starea sa de sanatate, în perioada cât parintii sai au avut domiciliul obligatoriu în localitatea Giurgiu, nu a fost normala, înrautatindu-se continuu, fiind pensionata pe caz de boala la vârsta de 47 de ani.
A anexat precizarii de actiune, bilet de externare din 14.01.2007 emis de Institutul de Boli Cardiovasculare Timisoara, decizia nr.72581/26.05.2008 privind acordarea pensiei pentru pierderea capacitatii de munca, decizia asupra capacitatii de munca nr.1805/20.09.2005,bilet de iesire din spital din 23.04.2004, emis de Spitalul Judetean Mehedinti.
Intimatul, prin reprezentant, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea actiunii formulate de reclamanta, în motivare sustinând ca, aceasta a beneficiat de despagubiri pecuniare în temeiul DL 118/1990 , prin acordarea unei indemnizatii lunare ce a avut drept scop repararea prejudiciului de ordin material cât si moral.
In sedinta publica din 29.01.2010 reclamanta a precizat ca despagubirile solicitate de la pârât vizeaza prejudiciul pe care ea la încercat urmare a masurilor luate de Statul Român împotriva parintilor sai, masuri ce constau în deportarea si stabilirea domiciliului obligatoriu fortat în localitatea Giurgiu. A aratat ca, pentru prejudiciul moral adus de autoritati tatalui sau ca urmare a condamnarii politice si a luarii masurii administrative fata de acesta , a formulat o actiune separata.
S-a mai retinut ca în temeiul dispozitiilor art.5 alin 1 lit. a din legea 221/2009, orice persoana care a suferit condamnari politice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si dupa decesul acesteia, sotul sau descendentii sai pâna la gradul II inclusiv, pot solicita instantei de judecata,în termen de 3 ani de la data intrarii în vigoare a legii,obligarea statului la plata de despagubiri morale pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În speta, din probele administrate,respectiv adresa nr.76548 din 15.03.1995 emisa de Ministerul de Interne,Hotarârea nr.367/12.02.1991 emisa de Comisia pentru aplicarea Decretului-lege 118/1990 si depozitiile martorilor audiati, a rezultat ca reclamanta nu a suferit în perioada stabilita de lege o condamnare cu caracter politic pentru a putea beneficia de acordarea de despagubiri morale, ci numai de masura administrativa politica a stabilirii domiciliului obligatoriu în localitatea Giurgiu pâna la data 18.02.1956 alaturi de parintii sai,care fusesera stramutati în aceasta localitate începând cu 04.10.1951.
Este de notorietate ca aceasta masura luata de regimul comunist fata de reclamanta, tocmai datorita modalitatii în care a fost pusa în aplicare, dar si conditiilor mizere de trai oferite de autoritati pe toata perioada aplicarii masurii a avut un impact psihologic si emotional negativ ce este posibil sa fi produs traume serioase acesteia, în conditiile în care însa, prin actul normativ invocat de reclamanta în sustinerea cererii de chemare în judecata, s-a facut o diferentiere clara între persoanele care au suportat aplicarea unei masuri administrative cu caracter politic si cele care au suferit o condamnare politica, în opinia legiuitorului, doar acestea din urma putând beneficia de acoperirea prejudiciului moral cauzat, reclamanta nu este îndreptatita a primi despagubiri morale în temeiul legii 221/2009, ci doar la despagubiri reprezentând echivalentul eventualelor bunuri confiscate ca efect al masurii administrative (art 5 alin.1 lit.b).
Pe de alta parte s-a constatat ca reclamanta a beneficiat deja, în temeiul OUG 214/1999, respectiv Decretul-lege 118/1990 de masuri reparatorii pentru suferintele pricinuite de luarea fata de ea a masurilor abuzive cu caracter politic în perioada regimului comunist,respectiv indemnizatie lunara în suma de 874 lei, asistenta medicala gratuita, calatorii gratuite pe calea ferata, transport urban gratuit, scutiri de la plata taxelor de abonament radio si tv, s.a., masuri întreprinse de catre statul român ce sunt de natura a atenua eventualul prejudiciul moral suferit de aceasta .
Din sentinta nr.54/9.02.1949 pronuntata de Tribunalul Militar Constanta, a rezultat ca tatal reclamantei a suferit anterior luarii fata de acesta a masurii deportarii în Giugiu, o condamnare la 1 an închisoare corectionala pentru savârsirea infractiunii prev.de art.327 c.pen si la 2 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prev.de art.546 C.J.M, cum însa reclamanta a precizat ca pentru condamnarea penala a tatalui sau a formulat o actiune separata, dând eficienta principiului disponibilitatii partilor în procesul civil de a determina limitele obiectului cererii de chemare în judecata, instanta nu s-a considerat investita cu o cerere de acordare de daune morale pentru eventualul prejudiciu încercat de autorul sau ca urmare a condamnarii sale politice.
Împotriva acestei hotarâri judecatoresti a declarat apel reclamanta în termen si motivat.
Criticile sunt în esenta urmatoarele: hotarârea primei instante este nelegala si netemeinica, fiind pronuntata cu interpretarea si aplicarea gresita a legii. Arata ca Legea 221/2009 se adreseaza tuturor persoanelor care în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, au suferit condamnari politice cu caracter politic sau care au facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, acestea din urma fiind asimilate condamnarilor politice. Prin urmare, pot solicita masuri reparatorii, reprezentând despagubiri morale si materiale, potrivit art. 5 alin. 1 din lege, orice persoana care s-a aflat într-o atare situatie.
În aceste conditii, este dincolo de orice îndoiala faptul ca actiunea formulata este întemeiata, întrucât masura aplicata reclamantei, reprezinta o masura administrativa cu caracter politic ce se încadreaza în dispozitiile art. 3 din lege. Intentia legiuitorului nu a fost aceea de a acorda daune morale numai persoanelor condamnate politic, iar ratiunea noului act normativ a fost aceea de a întregi cadrul juridic privind repararea nedreptatilor comise de regimul comunist prin acordarea de daune morale si materiale detinutilor si deportatilor politic.
Pe de alta parte, instanta a mentionat ca reclamanta a beneficiat deja de masuri reparatorii pentru suferintele pricinuite, în temeiul DL 118/1990, împrejurare ce nu exclude acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral în baza noii legi. Aceasta motivare vine în contradictie cu dispozitiile art. 5 alin. 4 din acelasi act normativ, potrivit carora legea se aplica si persoanelor carora le-au fost recunoscute drepturile prevazute de DL 118/1990 R.
Solicita admiterea apelului, schimbarea sentintei si admiterea în totalitate a actiunii asa cum a fost formulata si obligarea statului român la plata sumei de 450.000 euro cu titlu de daune morale.
Intimatul pârât Statul român prin MF-FGFP Mehedinti a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefundat si mentinerea sentintei atacate ca legala si temeinica. În cauza, în mod corect s-a stabilit ca pot solicita despagubiri pentru repararea prejudiciilor de ordin moral, numai persoanele condamnate politic, iar nu si persoanele, cum este cazul reclamantei, care au facut obiectul unei masuri politice administrative.
Arata ca drepturile persoanelor persecutate politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, sunt stabilite prin DL 118/1990 si OUG 214/1999, alaturi de alte norme speciale de reparatie. Aceste acte normative au avut ca scop repararea prejudiciilor de ordin material si, nu în ultimul rând , moral, celor care au suferit în timpul regimului politic contestat ca urmare a persecutiilor politice.
Apelul este fondat si se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arata în continuare:
Constituie masura administrativa cu caracter politic orice masura luata de organele fostei militii sau securitati, având ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost întemeiate si pe decizia 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 3 lit. e din legea 221/2009.
În cauza, reclamanta, nascuta la data de 4 octombrie 1951, a facut obiectul unei masuri administrative cu caracter politic, fiind dislocata în localitatea Giurgiu, timp de aproape 5 ani împreuna cu familia, în baza Deciziei MAI amintite, iar restrictiile au fost ridicate fata de întreaga familie la data de 20.12.1955.
Asa cum rezulta din chiar titlul actului normativ aplicabil în cauza, respectiv Legea 221/2009, acesta are ca obiect de reglementare, stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor care au facut obiectul unor condamnari cu caracter politic si/sau al unor masuri administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Acest act normativ, cu caracter de complinire, elaborat si adoptat dupa aplicarea DL 118/1990 si OUG 214/1999, a completat cadrul legislativ referitor la acordarea reparatiilor morale si materiale destinate a repara nedreptatile comise de regimul politic anterior si cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul sa se opuna regimului opresiv si sa încerce sa îsi exercite drepturile fundamentale.
Scopul acestui act normativ, respectiv intentia legiuitorului si ratiunea reglementarilor cuprinse în aceasta lege, rezulta cu prisosinta din Expunerea de motive a actului normativ ce a însotit proiectul în procesul de legiferare, diferentele de reglementare între actul publicat fiind nesemnificative în aceasta privinta, în raport cu proiectul actului.
Astfel, prin acest act normativ s-a urmarit:
– înlaturarea ope legis a consecintelor penale ale condamnarilor cu caracter politic pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si repunerea în drepturi a persoanelor pentru care s-a dispus, prin aceste condamnari, decaderea din drepturi sau degradarea militara;
– afirmarea explicita a posibilitatii instantelor de judecata de a acorda despagubiri morale, daca se apreciaza în urma examinarii tuturor circumstantelor cauzelor, ca reparatiile obtinute prin efectul DL 118/1990 si OUG 214/1999, nu sunt suficiente;
– reglementarea unor posibilitati speciale de reparare a prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri prin hotarârea de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile nu au fost restituite sau nu s-au obtinut despagubiri în echivalent.
De altfel, legea nu prevede acordarea de drepturi noi, ci reafirma în vederea asigurarii unui cadru normativ complet si coerent, posibilitatea obtinerii unor despagubiri, care oricum puteau fi solicitate în virtutea dreptului de acces la justitie garantat de Codul Civil, de Constitutia României, si de art. 6 din CEDO.
Legiuitorul defineste doua categorii de nedreptati, respectiv de masuri abuzive luate de regimul politic comunist asupra persoanelor care s-au împotrivit acestui regim si care pot fi reparate, astfel:
1. Condamnarile cu caracter politic sunt definite prin enumerare si trimitere expresa la infractiunile in baza carora a fost pronuntata condamnarea, pe de o parte, iar pe de alta parte, prin trimitere la condamnari in baza altor fapte prevazute de legea penala, dar care pot fi asimilate celor cu caracter politic, fiind savârsite în scopul prev. de art. 2 din OUG 214/1999.
2. Masurile administrative cu caracter politic sunt definite ca masuri administrative avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost intemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate de legiuitor, pe de o parte, iar pe de alta parte, alte masuri administrative, daca scopul acestora a fost tot unul cu caracter politic cu aplicarea concordanta a disp. art. 2 din OUG 214/1999.
Daca masurile si condamnarile nu sunt cuprinse in cele enumerate expres de legiuitor, instanta judecatoreasca, respectiv tribunalul cu participarea procurorului, va constata caracterul politic al condamnarii penale sau al masurii administrative.
Din economia generala a textelor cuprinse în acest act normativ si din interpretarea logica si teleologica a acestora, rezulta cu prisosinta faptul ca toate persoanele, atât cele condamnate politic, cât si cele care au facut obiectul unor masuri administrative politice în perioada de referinta, (cu caracter de drept politic sau constatat judiciar), beneficiaza asa cum rezulta si din disp. art. 5 alin. 1 din lege, de dreptul la despagubiri: morale si/sau materiale.
Ambele nedreptati, respectiv condamnarea si masura administrativa, sunt masuri abuzive ale regimului comunist fara vreo diferentiere sub aspectul caracterului politic si abuziv si vizeaza persoanele care s-au împotrivit sub diverse forme, regimului comunist totalitar si care au suferit ca urmare, consecinte penale sau administrative sanctionatorii si aducatoare de prejudicii materiale si morale.
Trebuie subliniat ca însusi legiuitorul, pe cele din urma le-a asimilat celor dintâi, prin raportare directa la ratiunile politice care au stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, la baza reglementarilor expres enumerate în art. 1 alin. 2 lit. a – j si art. 3 lit. a – f, dar si indirecta, prin trimiterea în egala masura la disp. art. 2 din OUG 214/1999 , ca sistem de referinta pentru tribunal în procedura de constatare a caracterului politic al condamnarii penale sau al masurii administrative, prin raportare la scopul urmarit prin faptele savârsite de persoanele care se adreseaza instantei potrivit art. 4 alin. 1 si 2 din lege.
Or, asimilarea la care se refera actul normativ nu este numai una la nivel declarativ, un argument în acest sens fiind consecventa legislativa si dispozitiile legale din actele normative cu caracter reparatoriu anterioare, fata de care prezenta lege are un caracter evident de complinire.
Astfel, prin disp. art. 5 alin. 1 lit. a, se prevede faptul ca la dimensionarea cuantumului despagubirilor pentru prejudiciul moral, în functie de circumstantele cauzei, instanta va tine seama si de masurile reparatorii acordate prin DL 11871990 si OUG 214/1999. Or, ambele acte normative au ca obiect, fara diferentieri, acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, persoanelor deportate, respectiv atât persoanelor condamnate politic, cât si persoanelor împotriva carora au fost dispuse din motive politice, masuri administrative abuzive. De asemenea, s-a avut în vedere ca toate aceste persoane s-au împotrivit regimului politic anterior si au suferit ca urmare, masuri abuzive penale sau administrative, care la rândul lor au produs acestor persoane, prejudicii morale si/sau materiale ce urmeaza a fi reparate în mod adecvat.
De asemenea, daca legiuitorul ar fi intentionat sa excluda în mod categoric de la despagubiri pentru prejudiciul moral, persoanele care au facut obiectul unor masuri politice administrative, pornind aprioric de la premisa ca cele doua acte normative anterioare au fost de natura sa repare în totalitate sub acest aspect nedreptatile facute, (împrejurare neretinuta la persoanele condamnate penal), ar fi folosit ca tehnica legislativa, acelasi procedeu utilizat la redactarea art. 5 alin. 1 lit. b din lege. Potrivit acestei dispozitii legale, se acorda despagubiri materiale pentru bunuri confiscate, daca nu au fost restituite sau nu s-au obtinut anterior despagubiri în echivalent, în scopul evitarii unei duble reparatii.
Or, evitarea unei duble reparatii, este valabila atât în privinta prejudiciului de ordin material, cât si a celui de ordin moral, iar nerepararea adecvata a celui moral, reclama o solicitare în acest sens în temeiul si în conditiile noii legi.
Acestea sunt considerentele în temeiul carora Curtea apreciaza ca persoanele fata de care s-au luat masuri administrative politice sunt îndreptatite la acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral suferit, la determinarea caruia se tine seama si de masurile reparatorii deja acordate ca efect al celor doua acte normative anterioare: DL 118/1990 si OUG 214/1999.
Pentru aceleasi motive, dar per a contrario, sunt privite ca neîntemeiate apararile intimatului pârât, formulate în întâmpinarea depusa în cauza.
În acest context, Curtea retine ca prima instanta a interpretat si aplicat gresit disp. art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009, concluzionând ca reclamanta este exceptata de la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin aplicarea masurii administrative a dislocarii si stabilirii domiciliului obligatoriu, motiv pentru care a construit o premisa de lucru gresita în sensul inadmisibilitatii actiunii si nu a analizat ca urmare, cererea pe fond sub aspectul întinderii prejudiciului si a masurii în care acesta a fost acoperit prin masuri reparatorii anterioare.
Este incident cazul de desfiintare cu trimitere prevazut de art. 297 alin. 1Cpc, astfel ca se va admite apelul reclamantei ca fondat, se va desfiinta sentinta si se va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante, Tribunalul Mehedinti, partile nefiind lipsite în acest mod, de un grad de jurisdictie pe fond.
