1.) – Obiectul cererii
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Rm Sărat sub nr. 1495/287/2010 din 17.05.2010, reclamanta SC S.C. SRL Finta, jud. Dâmboviţa a chemat în judecată pe parata SC I. P. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 67 369, 50 lei reprezentând diferenţă preţ pentru lucrările efectuate şi a sumei de 10.368, 50 lei dobândă legală, cu cheltuieli de judecată.
2)- Motivarea cererii
2.1)- În fapt, reclamanta a susţinut că deşi în baza contractului din 12.03.2007 încheiat cu pârâta, a efectuat integral lucrările de construcţie solicitate , aceasta nu i-a achitat preţul integral, rămânând la plată o diferenţă în sumă de 67.369, 50 lei provenită din facturile nr.104/7.05.2007, nr.126/30.11.2007, nr.127/5.11.2007, nr.195/20.10.2008 şi nr.145/31.10.2008, aspect de natură să atragă şi dobânda legală.
2.2)- În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art.969 şi urm. din Codul civil.
3.) – Întâmpinarea
3.1) – Pârâta a formulat întâmpinare în temeiul art.115-118 din Codul de procedură civilă, prin care a invocat pe cale de excepţie prematuritatea introducerii acţiunii , iar pe fond admisibilitatea în parte a pretenţiilor remise, în condiţiile în care nu există procese verbale de recepţie şi nici situaţii de lucrări acceptate (filele 43-44).
4.)- Probe
În sprijinul susţinerilor formulate prin cererea introductivă şi prin întâmpinare, părţile au depus la dosar înscrisuri (filele 5-31,54-57,65-104), administrându-se şi o expertiză tehnică întocmită de expertul A.M. , la care nu s-au formulat obiecţiuni ( filele 117-155).
5.)- Soluţia instanţei fondului
5.1 – Prin încheierea din 25.10.2010 pronunţată de Judecătoria Rm Sărat, s-a respins excepţia ca neîntemeiată, iar prin sentinţa nr. 579 din 11.03.2011 s-a admis acţiunea astfel cum a fost formulată , pârâta fiind obligată să plătească reclamantei sumele de 67.369,50 lei diferenţă preţ servicii, 10.368,50 lei dobândă legală calculată de la data scadenţei fiecărei facturi aferente debitului principal până la data înregistrării acţiunii şi de 2.958 lei cheltuieli de judecată.
5.2.)- Respingând excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, instanţa a reţinut că în cauză s-au produs dovezi de natură să ateste efectuarea procedurii prealabile a concilierii directe( filele 59 dosar).
5.3.)- Admiţând acţiunea astfel cum a fost formulată, instanţa fondului a avut în vedere contractul încheiat între părţi, situaţiile de plată, listele cu cantităţi lucrări, devizul ofertă şi facturile depuse la dosar de către reclamantă, înlăturând expertiza ing. A.M. sub motivaţia că nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
5.4.) – Instanţa a înlăturat şi apărările formulate de pârâtă punctual prin întâmpinare, reţinând că inclusiv în lipsa recepţiei finale astfel cum era prevăzută la capitolul III, art.3.2. din contract, se impune plata preţului integral în condiţiile în care pensiunea funcţiona deja la data efectuării expertizei, ceea ce echivalează cu finalizarea lucrărilor contractate.
6.) – Recursul
6.1.) – Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta în termen legal, conform art.301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar.
6.2.) În expunerea motivelor de recurs, pârâta a invocat, în esenţă, greşita înlăturare de către instanţa fondului a expertizei tehnice administrate de natură să expliciteze situaţia în fapt reală dedusă judecăţii, cu privire la care nu s-au formulat obiecţiuni, dezvoltând punctual criticile ce vizează suma datorată către intimată ( filele 4 – 6 dosar ) .
6.3.)- Intimata a formulat întâmpinare, solicitând motivat respingerea recursului ca neîntemeiat.
7.) – Suspendarea executării sentinţei
Urmare cererii înregistrată la această instanţă sub nr.1495/287/2010/a1 din 12.05.2011, prin încheierea din 27.05.2011 s-a dispus suspendarea executării sentinţei nr.579/2011 pronunţată de Judecătoria Rm.Sărat până la soluţionarea recursului în vederea clarificării raporturilor juridice deduse judecăţii, sub incidenţa art.300 al.2 şi 3 din Codul de procedură civilă.
8.) Analiză. Constatări
Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, de prevederile legale incidente cauzei, de criticile formulate, precum şi din oficiu, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul a constatat că recursul declarat este întemeiat.
În acest sens s-a avut în vedere:
8.1.) – În baza contractului de furnizare şi montaj nr.01/06 din 12.03.2007, încheiat între societatea pârâtă ( antreprenor) şi societatea reclamantă (prestator), aceasta din urmă s-a obligat să execute şi să monteze cu materialele sale arhitectura la Pensiunea Turistică Rurală 3 Margarete Cota 1000, Moroieni- Dîmboviţa (capitolul I, art.1.1), valoarea lucrărilor circumscriindu-se sumei de 379.232,38 lei, fără tva (capitolul II, art.2.1).
8.2.) – Conform raportului de expertiză tehnică Anton Mihai, depus la filele 117 – 155 dosar, cu privire la care nu s-au formulat obiecţiuni, din valoarea totală a contractului de 379.232,38 lei, s-au emis facturi de către reclamantă în valoare de 346.032,22 lei, din care pârâta a făcut plăţi în valoare de 331.761,57 lei, rămânând la plată o diferenţă în sumă de 33.200,16 lei ( toate valorile menţionate fiind calculate fără tva).
8.3.) Referitor la cel 5 facturi evocate de reclamantă prin acţiunea introductivă expertul a reţinut:
8.3.1.) – Factura nr.104/ 07.05.2007, emisă pentru suma de 117.621,770 lei, nu este însoţită de situaţii de lucrări care să reflecte articolele executate conform devizului ofertă şi, deşi face referire în mod eronat la lucrări de infrastructură şi nu de arhitectură, a fost recunoscută parţial, rămânând un rest de plată de 202,20 lei;
8.3.2.) – Factura nr.126/02.11.2007, emisă pentru suma de 41.233,50 lei, priveşte materiale care nu sunt cuprinse în devizul ofertă, ele făcând parte din lucrările aferente structurii de rezistenţă şi nu de arhitectură, astfel că nu poate fi luată în considerare;
8.3.3.) – Factura nr.127/05.11.2007, emisă pentru suma de 139.065,58 lei, nu este susţinută de situaţii de lucrări, motiv pentru care nu a fost achitată;
8.3.4.) – Factura nr. 195/20.-10.2008, emisă pentru suma de 63.485,75 lei, nu este susţinută de situaţii de lucrări, motiv pentru care nu a fost achitată;
8.3.5.) – Factura nr.145/31.11.2007, emisă pentru suma de 23.324,00 lei, priveşte materiale ce nu sunt cuprinse în devizul ofertă, ele făcând parte din lucrările aferente structurii de rezistenţă şi nu de arhitectură, deci nu poate fi luată în calcul.
8.4.) – Concluzionând, expertiza tehnică a precizat că pentru suma neîncasată : 33.200,16 lei ( fără tva), reclamanta trebuie să emită facturi susţinute de situaţii de lucrări, conform prevederilor contractuale.
8.5.) – În contextul expus, tribunalul reţine că instanţa fondului a motivat soluţia pronunţată la modul general , apreciind că expertiza nu se coroborează cu celelalte probatorii , fără să înlăture punctual concluziile raportului şi fără să precizeze în concret probatoriul cu care nu se coroborează.
9.) – Soluţia tribunalului
9.1.) – Pentru considerentele ce preced, în baza prevederilor art. 312 alin. 2 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, s-a admis recursul ca întemeiat şi s-a modificat sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii în parte, dispunându-se obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 33.200,16 lei, fără tva, reprezentând preţ servicii prestate în derularea contractului nr. 01/06/12.03.2007 , prin confirmarea expertizei tehnice A. M., depusă la filele 117 – 155 dosar fond, pentru care se vor emite facturi susţinute de situaţii de lucrări , conform prevederilor contractuale.
9.2.) – De asemenea, în cazul în care pârâta nu onorează facturile emise în condiţiile expuse la paragraful 9.3 al prezentei decizii, aceasta va plăti reclamantei şi dobânda legală la nivelul de referinţă al BNR, la perioada de referinţă.
9.3.) – Avându-se în vedere soluţia pronunţată în recurs, tribunalul a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 9.004, 00 lei consemnată cu recipisa nr. 794442/1 din 24.05.2011, depusă la fila 4 dosar.
9.4.) – Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta –intimată va plăti pârâtei – recurente suma de 1.435 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbraj în recurs.