3.- Lipsa calităţii procesuale pasive a cumpărătorului imobilului
retrocedat pentru plata cheltuielilor privind îmbunătăţirile aduse acestuia.
Prin sentinţa civilă nr.3942/30 iunie 2005 pronunţată în dosarul
nr.4093/2005 Judecătoria Brăila a respins acţiunea pentru lipsa calităţii
procesuale pasive a pârâţilor. A disjuns cerere reconvenţională a pârâţilor
prin formarea unui nou dosar.
Pentru a pronunţa această sentinţă Judecătoria Brăila a reţinut
că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii
îmbunătăţirilor aduse imobilului în sumă de 34.000.000 lei şi stabilirea unui
drept de retenţie asupra imobilului până la plata sumei şi a cheltuielilor de
judecată.
Judecătoria Brăila a constatat că acţiunea a fost formulată
împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, motivând că
reclamanţii în calitate de chiriaşi trebuiau să se îndrepte împotriva
proprietarului iniţial căruia i s-a retrocedat imobilul în temeiul Legii 10/1991
în conformitate cu dispoziţiile art.49 alin.2 din lege.
Recurenţii au susţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile
art.43 din OG nr.40/1999 care constituie o reglementare specială în raport
cu Legea 10/2001 cu privire la protecţia chiriaşilor din spaţiile cu destinaţie
de locuinţă.
S-a susţinut că are dreptul la despăgubiri pentru sporul de
valoare adus locuinţei prin îmbunătăţirile necesare şi utile efectuate cu
aprobările prevăzute de lege confirmate pe bază de acte justificative.
Apelantul a susţinut că în cazul înstrăinării locuinţei, chiriaşul
poate pretinde plata despăgubirilor de la noul proprietar care are acţiune în
regres.
Intimatul prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului
deoarece art.49 alin.2 din Legea nr.10/2001 prevede că în cazul în care
imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil cum este şi cel în
cauză, obligaţia de despăgubire pentru îmbunătăţirile necesare şi utile
efectuate de chiriaş revine persoanei îndreptăţite.
Tribunalul Brăila examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei a
respins recursul pentru următoarele considerente:
Situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada
6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este reglementată prin Legea 10/2001.
OUG nr.40/1999 nu reglementează raporturi juridice izvorâte din Legea nr.
10/2001 pentru că este anterioară acestei legi.
Prin urmare art.43 din OUG nr.40/1999 nu este aplicabil în
speţă, deoarece acest act normativ se referea la chiriaşii din imobilele
restituite în baza Legii nr.112/1995.
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.49 din Legea nr.10/2001
în baza căruia s-a dispus restituirea imobilului către foştii proprietari, care
au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul legii.
În aceste condiţii chiriaşii au dreptul la despăgubiri pentru
sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă prin
îmbunătăţirile necesare şi utile de la persoana îndreptăţită la retrocedare.
Art. 52 din Legea nr.10/2001 prevede că la data intrării în
vigoare a acestei legi, se abrogă orice dispoziţie contrară.
Art.43 din OUG nr.40/1999 nu poate fi aplicat deoarece nu se
poate dispune cu privire la aceeaşi situaţie juridică prin două dispoziţii
contrare.
În acest caz, calitatea procesuală activă o au persoanele
îndreptăţite la restituirea în natură a imobilului în litigiu, nicidecum
cumpărătorul acestuia de la persoana căreia ia fost restituit imobilul.
Este evident că ultima dispoziţie legală se aplică, întrucât în
succesiunea actelor normative care au reglementat regimul juridic al
imobilelor preluate în mod abuziv, ultima normă legală este cea prevăzută
de art.49 din Legea nr.10/2001.
(Tribunalul Brăila – Decizia civilă nr.207/14 septembrie 2005)