Dosar nr. 49098/3/2010
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI
SECŢIA A VI A COMERCIALĂ
SENTINTA COMERCIALĂ NR. 12419
Şedinţa publică de la 02.12.2010
Tribunalul constituit din :
PREŞEDINTE : Prujoiu Veronica
GREFIER : Epure Venera
Pe rol soluţionarea cauzei comerciale formulată de reclamanta SC TR E
P SA, împotriva sentinţei comerciale nr. 8956/22.09.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. 19268/3/2010 în contradictoriu cu pârâta SC P SRL, având ca obiect acţiune în anulare.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă contestatoarea debitoare reprezentată de d-na avocat L A C, cu delegaţie la dosar fila 10 şi intimata creditoare reprezentată de dl. I C Ş cu delegaţie la dosar fila 17.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul acorda cuvântul părţilor pe fond.
Reclamanta prin avocat solicită admiterea cererii în anulare împotriva sentinţei comerciale nr. 8956/22.09.2010, prin care societatea este obligată la restituirea părţii de preţ încasate fără a furniza energia şi la plata sumei de 1.241.270,92 lei reprezentând pierderi generate în perioada 13-14.02.2010, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
Intimata creditoare, prin avocat solicita respingerea cererii în anulare formulată de debitoare, întrucât creanţa sa rezultă din neexecutarea de către debitoarea T E P SA a obligaţiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 11-R11.12.2009.
Tribunalul reţine cauza în pronunţare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti-secţia a VI-a Comercială sub nr. 19268/3/20.,04.2010 creditoarea SC P SRL în contradictoriu cu debitoarea SC T E P SA a solicitat emiterea somaţiei de plată pentru suma de 9.310.560 lei reprezentând restituirea părţii de preţ încasate fără a fi furnizat energia electrică, suma de 1.241.270, 92 lei actualizată în raport de rata inflaţiei la data plăţii efective reprezentând pierderile generate în intervalul de zile nelucrătoare 13-14.02.2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că între părţi a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare energie electrică nr.11-R în temeiul căruia debitoarea, în calitate de vânzător s-a obligat să vândă creditoarei cantitatea de energie electrică menţionată în Anexa 1. A mai arătat creditoarea, că, deşi debitoarea a notificat creditoarea cu privire la sistarea energiei electrice începând cu data de 13.02.2010, ora 00:00, iar în fapt începând cu data de 13.02.2010 a fost sistată furnizarea energiei electrice, a fost emisa factura în valoare de 16.293.480 lei achitată integral de către societatea creditoare.
Ca urmare a sistării creditoarea a achiziţionat direct energie electrică, prejudiciul fiind de l .241.270,92 lei.
Creditoarea a notificat debitoarei prin adresa nr. 5044/15.02.2010 cuantumul prejudiciului cauzat ca urmare a rezilierii contractului, respectiv suma de 9.310.560 lei reprezentând diferenţa dintre preţul total achitat pentru luna februarie şi cantitatea de energie electrică furnizată efectiv; suma de 1.241.270, 92 lei reprezentând pierderile generate în intervalul de zile nelucrătoare 13-14.02.2010 iar prin adresa nr. 489/15.02.2010 debitoarea a recunoscut integral pretenţiile. A mai arătat creditoarea că prin procesul verbal de conciliere directă încheiat de părţi debitoarea a recunoscut debitul restant.
În drept, au fost invocate disp. OG nr.5/2001.
Debitoarea, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că, la data de 23.12.2009 creditoarea a transmis o notă prin care informa că se află în incapacitate de a achiziţiona cantitatea de energie electrică contractată motiv pentru care plata va fi parţială, respectiv 50% din factura emisă pentru luna ianuarie.
Întrucât prin notificarea din data de 26.01 .2010 creditoarea a informat-o că înţelege să achiziţioneze şi să notifice la piaţa de echilibrare o cantitate de 125 MW bandă ea a notificat la rândul său furnizorul despre acest aspect fapt care a dus, începând cu data de 13.02.2010 ora 00:00, la rezilierea de către furnizorul din amonte a contractului încheiat.
Procesul verbal de conciliere a fost semnat dar acesta nu a fost încheiat la momentul la care s-a realizat concilierea directă ci ulterior iar conţinutul său este diferit de cele discutate de părţi la momentul negocierilor.
Dezechilibrul pe piaţa de echilibrare şi penalizările pe care aceasta ar trebui să le achite îi sunt imputabile creditoarei în condiţiile în care aceasta din urmă a fost notificată iar clauzele contractuale art.5 din contract erau foarte precise situaţia conflictuală fiind generată de executarea parţială a contractului de către creditoare.
Prin sentinţa comercială nr.8956/22.09.2010 Tribunalul Bucureşti- Secţia a VI-a Comercială a admis cererea şi a somat pe debitoare ca în termen de 30 de zile de la comunicarea sentinţei să plătească creditoarei sumele de 9.310.560 lei, reprezentând restituirea părţii de preţ încasate fără a fi furnizat energia electrică şi 1.241.270,92 lei, reprezentând pierderile generate în intervalul de zile nelucrătoare 13-14 februarie 2010 această din urmă, sumă actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
În motivarea sentinţei s-a arătat că, creanţa este certă şi lichidă, deoarece existenţa şi cuantumul acesteia rezultă şi este determinat prin procesul verbal nr.506/22.03.2010, coroborat cu notificarea nr. 499/15.02.2010 şi adresa nr. 5044/15.02.2010. S-a mai reţinut că sunt neîntemeiate susţinerile debitoarei în sensul că în procesul verbal de conciliere nu au fost menţionate exact aspectele asupra cărora s-a negociat , având în vedere că a fost reprezentată în data de 22.03.2010, data încheierii procesului verbal, iar confirmarea corectitudinii calculului a fost de asemenea făcută prin acelaşi reprezentant .
Împotriva sentinţei a formulat cerere în anulare debitoarea, înregistrată pe rolul instanţei sub nr.49098/3/12.10.2010.
În motivarea cererii în anulare s-a arătat că pretenţiile creditoarei de restituire a preţului invocat de creditoare sunt neîntemeiate, în condiţiile în care este de notorietate că această sumă a fost încasată integral de furnizorul debitoarei din amonte, care a refuzat să o restituie, situaţie de fapt binecunoscută de debitoare.
În ceea ce priveşte suma de 1.241.270,92 lei debitoarea a arătat că aceasta nu este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă , întrucât nu există un înscris – factură emisă de debitoare cu suma solicitată, sau un alt înscris oficial – care să confirme că această sumă pretinsă de creditoare reprezintă contravaloarea dezechilibrului pentru perioada 13-14 februarie 2010, înscrisul depus la dosar fiind doar o estimare şi nu un preţ real al pieţei de echilibrare.
La termenul din 18.11.2010 pârâta-creditoare a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în anulare, cu motivarea că creanţa sa este certă, lichidă şi exigibilă.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate de reclamanta debitoare, tribunalul reţine că aceasta este legală , pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte suma de 9.310.560 lei, reprezentând restituirea părţii de preţ încasate fără a furniza energia electrică , reclamanta debitoare nu invocă faptul că creanţa nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 1 din OG nr.5/2001, respectiv că aceasta nu este certă , lichidă sau exigibilă ci o împrejurare ce nu are relevanţă – faptul că suma a fost plătită furnizorului său din amonte. Relaţiile reclamantei-debitoare din prezenta cauză cu furnizorul său din amonte nu au relevanţă în speţă , întrucât reclamanta debitoare nu a făcut dovada încheierii unui contract tripartit ( între părţile din prezenta cauză şi furnizorul din amonte al debitoarei) care să prevadă obligaţii reciproce între părţi.
În ceea ce priveşte suma de 1.241.270,92 lei, tribunalul reţine că aceasta este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă , caracterul cert al creanţei fiind dat de faptul că însăşi reclamanta a confirmat cuantificarea pierderilor generate în intervalul 13-14 februarie 2010 la această sumă, prin procesul verbal de conciliere încheiat la data de 22.03.2010, dar şi anterior, prin adresa emisă la data de 15.02.2010.
În raport de considerentele menţionate , în temeiul disp. art. 969 Cod civil şi art. 1 şi 8 din OG nr.5/2001 tribunalul va respinge ca nefondată cererea în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge ca nefondată cererea în anulare formulate de reclamanta SC T E PSA cu sediul în Bucureşti în contradictoriu cu SC P SRL cu sediul în Bucureşti şi cu sediul ales la SCA Ţ Z & Asociaţii din Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02.12.2010.
PREŞEDINTE GREFIER
Prujoiu Veronica Venera Epure
Red.jud. P.V.
Dactilo. F.I./5 ex./09.12.2010
Comunicat ………………………..
Ex. ………………………..
