DOSAR NR. 9197/301/2008 ( Sentinta civila 1713/04.02.2010 – Uzucapiune. Detenţie precara. Lipsa rol fiscal imobil)s
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de — sub număr —-, reclamantul —-, in contradictoriu cu paraţii —- a solicitat să se constate ca a dobandit prin uzucapiune de 30 de ani şi joncţiune a posesiilor dreptul de proprietate asupra terenului suprafaţa de 295 mp situat în —, sector 3 .
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în anul 1962 numita —- , soacra şi respectiv bunica paterna a paratelor —-, i-a dat in posesie deplina şi folosinţa permanenta , fara titlu oneros, fâşia de teren în suprafaţa de 295 mp situata in în Bucureşti, —, sector 3, pe care o stapânea in calitate de proprietar fara a avea acte. — i-a dat acesta fasie ca loc de trecere pentru gradina sa din —, sector 3. in anul 1962 a inprejmuit cu un gard latura de 5 m a terenului dinspre —, gard in care a facut şi o poarta de acces care exista şi in prezent, in anii 1970-1971 a facut o amenajare de scurgere şi drenare a a pelopr pluviale intrucat fasia de teren fiind situata in partea de cliva a zonei , in urma ploilor şi a a topirii zapezilor , se formau baltoace pentru scurgerea carora a amplasat o teava de scurgere şi un put absorant . Din cauza ingustimii lşi amenajarilor , fasia de teren a fost folosita numai ca poteca de trecere p+entru gradina sa din –.
Cererea a fost întemeiată pe disp. Art.1837, 1846, 1847, 1890 Cod Civil .
În dovedirea cererii reclamantul a depus un set de înscrisuri în fotocopie ( filele 8-10).
Pârâta PRIMARIA Municipiuluii Bucureşti a formulat întampinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţa şi excepţia lipsei calitaţii procesuale pasive.
Paratele —- au formulat intampinare prin care au aratat ca sunt de caor cu admiterea acţiunii intrucat fasia de teren a fost proprietatea autoarei lor, defuncta —, care o deţinea fara acte şi care a lasat- o in deplina folosinţa şi posesie reclamantului cu aproximativ 40 de ani in urma.
Pârâta PRIMARIA Municipiuluii Bucureşti a formulat întampinare prin care a invocat excepţia lipsei calitaţii procesuale pasive .
La termenul din data de —, instanţa a admis excepţia lipsei capacitaţii procesuale de folosinţa a paratei PRIMARIA Sectorului 3 BUCUREŞTI, acţiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu acest parat fiind respinsa ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosinţa.
La termenul din data de — reclamantul a arata ca intelege sa se judece cu MUNICIPIUL BUCURESTI prin PRIMAR GENERAL iar nu cu Primaria Municipiului Bucureşti.
La solicitarea instanţei, cu privire la situaţia imobilului, au fost emise adrese şi s-au primit relaţii de la OCPI Sector 3, Primăria Sectorului 3 – Subcomisia de palicare a Legii 18/1991, Primăria Municipiul Bucureşti – Comisia de palicare a Legii 10/2001, Primăria Municipiul Bucureşti – Serviciul Nomenclatura Urbana, Primăria Sectorului 3 – Direcţia Imozite şi Taxe Locale, Primăria Municipiul Bucureşti – Serviciul Evidenţa Proprietăţii.
Instanţa a administrat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba testimonială cu 2 martori, interogatoriul parţilor persoane fizice, expertiza tehnica judiciara specialitatea topografie ( raport de expertiză efectuat de expert Burciu Constantin ).
Instanţa la termentul din — din oficiu a invocat excepţia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor .
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanţa reţine următoarele:
În ce priveşte calitatea procesulală pasivă, întrucât uzucapiunea, invocată în cauza de faţă drept temei juridic al acţiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul şi în condiţiile prevăzute de lege.
Însă, având în vedere că uzucapiunea este instituită de lege ca o sancţiune împotriva proprietarului care, dând dovadă de lipsă de diligenţă, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane, reprezentând în acelaşi timp un beneficiu acordat de lege posesorului ce a stăpânit bunul o perioadă de timp stabilită de lege, ca un adevărat proprietar, rezultă că acţiunea pentru constatarea uzucapiunii trebuie îndreptată împotriva adevăratului proprietar.
O soluţie contrară ar lipsi de eficienţă juridică acţiunea având obiectul menţionat, întrucât o persoană care nu ar putea pretinde un drept de proprietate asupra terenului nu ar putea nici să opună reclamantului ce se pretinde uzucapant apărări concrete cu privire la exercitarea de către acesta din urmă a posesiei utile timp de 30 de ani, astfel încât la stabilirea cadrului procesual subiectiv instanţa este obligată să verifice calitatea de proprietar asupra terenului a persoanelor chemate în judecată.
Instanţa apreciază că, în cauză, legitimarea procesuală pasivă aparţine Municipiului Bucureşti deoarece nu s-a putut identifica un alt proprietar al imobilului.
Astfel, din datele obţinute de la Serviciul de Evidenţă a Proprietăţii cât şi din relaţiile rezultate din istoricul de rol fiscal privitor la terenul în cauză comunicat de Sectorul 3 – DITL nu s-a putut stabili dacă terenul în cauză a fost proprietatea unei persoane fizice sau juridice de drept privat. Din informaţiile comunicate de Primaria sectorului 3 Bucureşti, – Direcţia Taxe şi Impozite ( fila 93), reiese ca pentru imobilul din St. Intrarea Monolitului nr.10, nu exista rol fiscal. In plus, atât reclamantul cat şi paratele , succesoarele defunctei — , care a înstrăinat terenul reclamantului , au recunoscut ca defuncta nu avea acte de proprietate asupra imobilului.
Totodată, se reţine că în situaţia în care este cu neputinţă stabilirea titularului dreptului de proprietate la momentul începerii posesiei de către o altă persoană decât proprietarul terenului, se poate aprecia că devin aplicabile dispoziţiile art. 646 c.civ, potrivit căruia bunurile fără stăpân aparţin statului, dreptul de proprietate asupra acestor bunuri făcând parte din domeniul privat al statului.
Pe de alta parte insa, dreptul de proprietate privata asupra acestor bunuri poate aparţine, potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1998, domeniul privat al statului sau al unitarilor administrativ teritoriale.
In lipsa altui criteriu de delimitarea domeniului privat al statului de cel al unitarilor administrativ teritoriale, se impune aplicarea prin analogie a criteriului de delimitare a domeniului public al statului de cel al unitarilor administrativ teritoriale, si anume interesul, naţional sau local, al acestor bunuri, conform art. 3 din acelaşi act normativ.
Or, in cauza de fata, nu exista nici o raţiune pentru a aprecia ca bunul care face obiectul cererii de chemare in judecata ar fi de interes naţional si deci proprietatea aparţine Municipiului Bucuresti,acesta având calitate procesuală pasiva.
Pentru aceste motive , instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratelor —- şi în consecinţa, va respinge acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu aceste parate, ca fiind formulată împotriva unor persoane fara calitate procesuală pasivă.
De asemenea , pentru motivele expuse va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratului MUNICIPIUL BUCURESTI prin PRIMAR GENERAL.
Pe fondul cauzei insztanţa reţine următoarea situaţie de fapt :
Din declaraţiile martorilor audiaţi, coroborate cu susţinerea reclamantului rezulta ca acesta foloseşte terenul care face obiectul prezentei cereri şi care are o suprafaţa de 295 mp ( 5 m x 59 m) fiind identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert .
Acest teren se invecineaza la nord cu imobilul din —–, aflat in proprietatea reclamantului astfel cun rezulta din actul de partaj voluntar autentificat sub numar —– de BNP .
Din relaţiile comunicate de Primăria Sectorului 3 – Direcţia Imozite şi Taxe Locale rezultă că reclamantul nu plăteste impozit pentru imobilul situat în . Deşi a sustinut ca a achitat impozit atat pentru terenul din —-cat şi pentru faşia de teren din —- din adresa nr. — emisa de Primăria Sectorului 3 – Direcţia Imozite şi Taxe Locale — nu rezulta acest lucru.
Pentru a se putea prescrie, se cere ca, potrivit prevederilor art. 1847 C.civ., posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.
Posesia constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt de către o persoană asupra unui bun cu intenţia şi voinţa de a se comporta faţă de toţi ceilalţi ca un proprietar, din această definiţie rezultând că pentru existenţa posesiei sunt necesare două elemente necesare a fi întrunite în persoana celui ce tinde să uzucapeze, inclusiv în persoana autorilor a căror posesie o invocă : unul material – corpus şi altul psihologic – intenţional animus.
Elementul material constă în totalitatea faptelor materiale, de stăpânire şi folosinţă, executate direct asupra bunului. Probatoriul administrat confirmă exercitarea actelor materiale de deţinere şi folosinţă asupra terenului de către reclamant începând cu anul 1962.
Elementul intenţional constă în intenţia sau voinţa celui care posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar şi se dobândeşte numai în momentul în care cel care are detenţiunea materială a bunului îşi manifestă intenţia de a păstra lucrul pentru sine, săvârşind acte pe care numai proprietarul le-ar putea face, cum ar fi edificarea unei construcţii, efectuarea de reparaţii mari la construcţia existentă sau alte acte care să nu lase vreo îndoială asupra caracterului lor.
Nu trebuie să se confunde posesia cu detenţia. Chiar dacă în ambele cazuri bunul se află în posesia fizică a persoanei, detentorul deţine bunul pentru altul, fără a se comporta ca titularul unui drept real.
Or, reclamantul nu s-a înscris la administraţia financiară pentru a plăti impozitele şi taxele locale aferente terenului , în evidenţele Direcţiei Impozite şi Taxe Locale Sector 3 nefigurând ca titular de rol fiscal pentru acest teren.
În lipsa unui astfel de act , din care se putea deduce intenţia reclamantului de a poseda sub nume de proprietar, instanţa reţine calitatea de detentor precar a reclamantului.
În aceste condiţii, detenţia precara exercitata de catre acesta asupra imobilului nu poate constitui premisa pentru a dobandi prin uzucapiune dreptul de proprietate, fiind necesara, aşa cum s-a aratat, exercitarea unei posesii .
Pentru aceste motive, instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu paratul MUNICIPIUL BUCURESTI prin PRIMAR GENERAL.
