Sentinţa civilă nr. 2276/20.12.2013
Contestaţie la executare.
Inadmisibilitatea invocării clauzelor abuzive pe calea contestaţiei la executare.
Constată că , prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei la data de 8.11.2013 , contestatorii – şi – , domiciliaţi în – , au solicitat , în contradictoriu cu intimaţii : Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – , cu sediul în – ; Biroul Executorului Judecătoresc – , cu sediul în -; – , cu sediul în – , şi – , cu sediul în -: anularea executării silite însăşi , anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. – al Biroului Executorului Judecătoresc – , anularea publicaţiei de vânzare imobiliară nr. -, constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractelor de credit cu modificările ulterioare , suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei ; cu cheltuieli de judecată .
În expunerea de motive a contestaţiei se susţin următoarele : s-a pornit executarea silită imobiliară asupra imobilului proprietatea contestatorilor înscris în CF – nr. cadastral – ; contestatorii nu au ncio datorie faţă de creditoarea – ; contestatorii au semnat două contracte de garanţie pentru a garanta plata creanţei de către debitoarea – , prin care au renunţat la beneficiul de discuţiune şi diviziune , şi în baza cărora s-a început executarea silită împotriva acestora ; clauza de renunţare la beneficiul de discuţiune şi diviziune este abuzivă , ca şi celelalte clauze privind comisioanele conţinute în contractele de credit încheiate de debitorul principal , astfel că se solicită înlăturarea efectelor acestora ; urmărirea este lovită de nulitate , întrucât nu s-a respectat termenul de minim 30 de zile între data afişării publicaţiei de vânzare şi data fixării licitaţiei publice , şi nu s-a afişat publicaţia de vânzare la toate locaţiile legale , anume la locul unde se află imobilul urmărit , sediul primăriei în a cărei rază teritorială este situat imobilul ( art. 504 alin.3 ) ; se contestă în totalitate şi raportul de evaluare a imobilului .
În drept sunt invocate prevederile art. 399 şi urm. C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată ( fila 55 şi urm. ) , intimatul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară -, a invocat excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a Biroului de cadastru şi Publicitate Imobiliară – , precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – .
Intimata – a invocat prin întâmpinare ( fila 58 şi urm. ) excepţia netimbrării legale a contestaţiei deduse judecăţii , excepţia tardivităţii contestaţiei , precum şi excepţia inadmisibilităţii în privinţa petitului referitor la clauzele abuzive din contractele de credit . Pe fondul cauzei , intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată .
Celelalte părţi intimate nu au formulat întâmpinare , nu şi-au precizat poziţia procesuală în cauză şi nu s-au înfăţişat în instanţă prin reprezentant .
La ultimul termen de judecată , instanţa a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate prin întâmpinare şi a invocat din oficiu excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară -, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Biroului Executorului Judecătoresc – , pronunţându-se asupra acestora în maniera consemnată în partea introductivă a prezentei hotărâri , cu excepţia celei privind inadmisibilitatea petitului referitor la clauzele abuzive din contractele de credit , care a fost soluţionată odată cu fondul cauzei .
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele :
Prin încheierea civilă nr. – a Judecătoriei Mediaş ( fila 257 dosar ) s-a încuviinţat executarea silită împotriva debitorilor contestatori , pentru recuperarea creanţei deţinute de creditoarea -, în baza titlurilor executorii reprezentate de : contractele de credit – şi – cu actele adiţionale ale acestora , contractele de fidejusiune nr. – şi – , şi contractele de ipotecă nr. – şi -.
La data de 18.02.2013 executorul judecătoresc a întocmit un proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită ( fila 252 ) ; la 15.02.2013 s-a întocmit un proces-verbal de situaţie privind imobilul proprietatea celor doi contestatori , situat în – ( fila 253 ). La data de 5.03.2013 , executorul judecătoresc a întocmit somaţia imobiliară nr. – ( fila 251 ) , prin care debitorii contestatori au fost somaţi să achite creanţa în cuantum de 134.194,42 lei şi cheltuielile de executare în cuantum de 7.861 lei . Aceste acte de executare şi titlurile executorii au fost comunicate contestatorilor la data de 11.03.2013 ( potrivit dovezii de primire – fila 250 dosar ).
La data de 10.05.2013 s-a comunicat contestatorilor ( fila 244 dosar ) invitaţia adresată acestora de către executorul judecătoresc ( fila 246 ) de a se prezenta la sediul executorului , la data de 14.05.2013 , în vederea stabilirii preţului imobilului urmărit .
La data de 14.05.2013 , s-a constatat că debitorii contestatori nu au dat curs invitaţiei executorului , astfel că acesta a dispus ca evaluarea imobilului urmărit să fie făcută de un expert evaluator , drept pentru care s-a întocmit procesul-verbal de constatare a numirii evaluatorului ( fila 245 ) .
Evaluatorul desemnat a efectuat un raport de evaluare a imobilului proprietatea debitorilor , situat în – , valoarea de piaţă stabilită fiind de 69.879 euro , anume 312.316 lei ( fila 208 şi urm. ).
La data de 18.10.2013 , executorul judecătoresc a întocmit un proces-verbal de stabilire a preţului imobilului supus urmăririi silite ( fila 206 ) , corespunzător valorii de piaţă a acestuia rezultată în urma evaluării , anume la suma de 312.316 lei .
Executorul judecătoresc a emis apoi publicaţia de vânzare imobiliară nr. – ( fila 205 ) .
Publicaţia de vânzare imobiliară nr. – a fost comunicată contestatorilor împreună cu procesul-verbal de stabilire a preţului imobilului supus urmăririi silite la data de 28.10.2013 – potrivit dovezii de primire – fila 197 dosar .
Toate actele de executare efectuate în dosarul execuţional nr. – au fost comunicate celor doi debitori contestatori la locuinţa acestora din -. În cererea de executare silită adresată executorului de către creditoare ( fila 262 ) a fost trecută o adresă a debitoarei – din Germania . Cu toate acestea , debitoarea nu a contestat niciodată pe parcursul executării silite faptul că nu i s-ar fi comunicat actele de executare în mod legal la locuinţa din Mediaş . De altfel , chiar şi în contestaţia la executare analizată în cauză , debitoarea şi-a indicat ca şi domiciliu tot adresa din Mediaş , unde i s-au comunicat toate actele de executare .
Potrivit dispoziţiilor art. 401 alin.1 C.proc.civ. , contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă sau , în cazul în care se contestă executarea însăşi , de la data la care acesta a primit somaţia ori a luat cunoştinţă de primul act de executare , în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie .
Nedepunerea contestaţiei în termenul de 15 zile prevăzut de lege atrage decăderea din dreptul de a face contestaţie , astfel cum reiese din prevederile art. 103 alin.1 C.proc.civ.
Raportat la data formulării contestaţiei deduse judecăţii în prezenta cauză – 8.11.2013 , instanţa reţine că debitorii contestatori sunt decăzuţi din dreptul de a contesta executarea silită însăşi , precum şi toate actele de executare care le-au fost comunicate până la data de 22.10.2013 ( termenul de 15 zile fiind calculat în condiţiile prescrise de art. 101 alin.1 C.proc.civ. ) , motiv pentru care instanţa a admis excepţia tardivităţii în ceea ce priveşte contestarea executării silite însăşi , precum şi în ce priveşte actele de executare care au fost comunicate contestatorilor până la data de 22.10.2013 inclusiv, astfel că rămân de analizat actele de executare comunicate debitorilor la data de 28.10.2013 ,anume publicaţia de vânzare nr. – din – şi procesul verbal de stabilire a preţului imobilului din 18.10.2013 , acte de executare comunicate debitorilor la 28.10.2013 .
Prin urmare , va fi respinsă ca fiind tardivă contestaţia la executare formulată de contestatori în ceea ce priveşte contestarea executării silite însăşi , precum şi în ce priveşte actele de executare efectuate în dosarul execuţional nr. – al Biroului Executorului Judecătoresc – , care au fost comunicate contestatorilor până la data de 22.10.2013 inclusiv .
Dată fiind admiterea excepţiilor invocate de intimate sau de instanţă din oficiu , astfel cum s-a dezvoltat în partea introductivă a prezentei hotărâri : va fi respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorii – şi – , în contradictoriu cu intimatul Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară -, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă , respectiv de capacitate de exerciţiu ; va fi respinsă contestaţia formulată în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – , ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă ; va fi respinsă contestaţia formulată în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc – , ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă .
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii în privinţa petitului referitor la clauzele abuzive din contractele de credit , instanţa reţine că aceasta este întemeiată , pentru argumentele care se vor dezvolta în continuare .
Potrivit art. 399 al. 3 din vechiul Cod de procedură civilă (aplicabil în speţă, dat fiind faptul că executarea silită a început înainte de data de 15.02.2013, data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, astfel cum reiese din prevederile art.25 al. 1 din noul Cod de procedură civilă), în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlul executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
În speţă, titlul executoriu nu este unul emis de o instanţă judecătorească, dar există o altă cale de atac prevăzută de lege pentru a formula apărări de fond împotriva acestuia, sintagma „cale de atac” vizând o modalitate de contestare a valabilităţii actului, care, în ceea ce priveşte clauzele abuzive ale unui contract, constă într-o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii 193/2000.
Prin urmare, instanţa apreciază că este inadmisibil petitul privind constatarea clauzelor abuzive ale contractelor de credit încheiate de creditoare cu debitorul principal -, sau ale contractelor de fidejusiune ori de ipotecă încheiate de contestatori cu creditoarea .
Ca atare , va fi admisă excepţia inadmisibilităţii , şi va fi respinsă ca inadmisibilă cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale .
În ceea ce priveşte cele două acte de executare a căror contestare a fost făcută în termenul prevăzut de lege , instanţa reţine că acestea au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale incidente .
Astfel , debitorii contestă raportul de evaluare a imobilului urmărit silit , fără să arate nici un motiv de fapt sau de drept care să le argumenteze poziţia exprimată .
Potrivit art.500 alin.2 C.proc.civ. , executorul este îndreptăţit să stabilească preţul imobilului , iar în cazul în care consideră necesar , solicită părerea unui expert . Acesta a convocat debitorii contestatori la sediul său în vederea stabilirii preţului imobilului urmărit , însă contestatorii nu au dat curs invitaţiei de a participa la data de 14.05.2013 la întâlnirea destinată acestui scop , astfel că executorul a dispus ca evaluarea imobilului urmărit să fie făcută de un expert evaluator .
Raportul de evaluare întocmit de evaluatorul desemnat a stabilit valoarea de piaţă a imobilului în acord cu normele de evaluare incidente .
Nu există nici un indiciu în sensul că valoarea rezultată în urma raportului nu ar corespunde valorii de piaţă a imobilului evaluat ; nici chiar contestatorii nu au fost în măsură să argumenteze nemulţumirea faţă de raport.
În condiţiile prescrise de art. 504 C.proc.civ. , executorul a procedat la întocmirea publicaţiei de vânzare nr. – , pe care a afişat-o : la locul unde este situat imobilul urmărit , la data de 28.10.2013 ( potrivit dovezii de primire – fila 196 dosar ) , la sediul Primăriei Mediaş , pe raza căreia este situat imobilul urmărit , la data de 28.10.2013 (potrivit dovezii de primire – fila 198 dosar ) , la sediul Judecătoriei Mediaş , care este instanţa de executare , la data de 24.10.2013 ( potrivit dovezii de primire – fila 199 dosar ) , şi la sediul organului de executare , la data de 21.10.2013 ( menţiune cuprinsă în publicaţia de vânzare – fila 193 ).
Corespunzător dispoziţiilor art.504 alin.3 C.proc.civ. , publicaţia de vânzare se va afişa la sediul organului de executare şi al instanţei de executare , la locul unde se află imobilul urmărit , la sediul primăriei în a cărei rază teritorială este situat imobilul , precum şi la locul unde se desfăşoară licitaţia , dacă acesta este altul decât locul unde este situat imobilul.
Aşadar , este evident că executorul a afişat publicaţia de vânzare în toate locaţiile prevăzute de lege ; în ceea ce priveşte afişarea acesteia la locul unde se desfăşoară licitaţia , acesta corespunde sediului executorului judecătoresc ( astfel cum reiese din conţinutul publicaţiei – fila 193 dosar ) , loc unde s-a efectuat afişarea .
Debitorii afirmă că nu s-a respectat termenul stabilit pentru vânzare , în sensul că acesta ar fi fost mai scurt de 30 de zile .
Potrivit art. 504 alin.2 C.proc.civ. , termenul stabilit pentru vânzare nu va fi mai scurt de 30 de zile şi nici mai lung de 60 de zile de la afişarea publicaţiei de vânzare la locul unde va avea loc licitaţia .
De la data afişării publicaţiei de vânzare la locul unde urma să aibă loc licitaţia , anume de la 21.10.2013 , până la data stabilită pentru vânzare – 22.11.2013 ( potrivit publicaţiei de vânzare ) sunt mai mult de 30 de zile şi mai puţin de 60 de zile , fiind aşadar respectat termenul prevăzut de art. 504 alin.2 C.proc.civ.
Ca atare , este evident că toate criticile aduse faţă de cele două acte de executare analizate sunt nefondate .
Pentru considerentele expuse , va fi respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatori în contradictoriu cu intimaţii – şi – , în ceea ce priveşte publicaţia de vânzare imobiliară nr. – şi procesul verbal de stabilire a preţului imobilului întocmit la 18.10.2013 .
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării formulată prin cererea introductivă , instanţa reţine că aceasta nu a mai fost susţinută în cursul judecăţii , motivat de faptul că ar mai fi în vigoare suspendarea provizorie dispusă prin încheierea civilă nr. – ( fila 187 ).
