Anularea hotărârilor de majorare a capitalului social prin aport în natură. Etape.
Tribunalul constată că pentru majorarea capitalului social prin aport în natură au fost respectate cele două etape prev.de art.2l5 din L.3l/l900, în vigoare la acea dată, fiind emisă iniţial o hotărâre de aprobare în principiu a majorării de capital prin aport în natură şi numirea expertului pentru evaluarea aporturilor iar ulterior, după efectuarea expertizei, AGEA convocată din nou, a hotărât majorarea capitalului social.
Tribunalul constată că pentru majorarea capitalului social prin aport în natură au fost respectate cele două etape prev.de art.2l5 din L.3l/l900, în vigoare la acea dată, fiind emisă iniţial o hotărâre de aprobare în principiu a majorării de capital prin aport în natură şi numirea expertului pentru evaluarea aporturilor iar ulterior, după efectuarea expertizei, AGEA convocată din nou, a hotărât majorarea capitalului social.
Trib. Bistriţa-Năsăud, Secţia comercială şi de contencios administrativ, sent. com. nr. 75/CC/12.03.2010, irevocabilă prin dec. nr. 109/20 septembrie 2010 a C.A.Cluj
Prin acţiunea comercială înregistrată reclamanţii IV, CI, GDS, RE, UI au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC. E E SA Bistriţa, să se dispună anularea hotărârilor de majorare a capitalului social prin aport în natură a administratorului DV, cu restabilirea anterioară a acţionariatului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi concluziile scrise depuse de intimată prin avocat s-au reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr l/l6 februarie 2006 – la a doua convocare, adoptată de AGEA de la SC. EE SA Bistriţa, s-a aprobat majorarea capitalului social cu suma de l30.500 ron, aport în natură adus de acţionarul DV, constând în bunuri mobile, conform Raport de evaluare întocmit de expert tehnic AI.
La art. l.l s-a arătat că bunurile mobile aduse ca aport în natură la capitalul social sunt: un autoturism 3 val Berlină cu 4 uşi, marca Volkswagen, evaluat la 44.500 ron, o autoutilitară de tip camion, marca Volkswagen, evaluat la 37.000 ron şi o foarfece hidraulică pentru tăiat tablă, evaluată la 49.000 ron.
In schimbul aportului în natură în valoare de l30.500 ron, s-a hotărât (art.l.2) să se emită un număr de 46.l42 acţiuni nominative în valoare de 2,8282 ron fiecare, în favoarea acţionarului DV (acesta deţinea la data de 3l.l2.2005 un nr.de l4.99l de acţiuni, reprezentând 53,32 % din capitalul social).
De asemenea, la art.2 s-a arătat că în urma aprobării cererii de majorare, capitalul social al societăţii se majorează de la 79.500,50 ron la 2l0.000,70 ron iar la art.3 s-a prevăzut că acest capital social se împarte la 74.252 acţiuni nominative, o acţiune având valoare de 2,8282 ron.
Se reţine că printr-o hotărâre AGEA anterioară, cu nr.2 din 29.l2.2005, s-a aprobat propunerea de majorare a capitalului social în baza prev.art. 2l5 din L. nr.3l/l990 privind societăţile comerciale, modificată (art.l), majorarea se va face prin aport în natură cu bunuri mobile aduse de acţionarul DV (art.2), precum şi evaluarea bunurilor mobile de către expertul AI (art.3).
Reclamanţii care au calitatea de acţionari la societatea intimată – fapt necontestat de către intimată, au solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârilor AGEA nr.l/l6.02.206 şi nr.2/05.05.2006, invocând mai multe motive de nulitate cu privire la convocarea şi adoptarea celor două hotărâri, motive ce ţin de pretinsa încălcare a unor dispoziţii legale ce reglementează aceste aspecte.
In principiu potrivit disp.art. l32 (2) din L.3l/l99l rep., hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de l5 zile de la data publicării în M.Oficial al României, partea IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală – iar când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil… (alin.3).
Deşi pretinsa nerespectare a prevederilor legale, invocată de reclamanţi, nu se sancţionează în mod expres cu nulitate absolută, tribunalul apreciază că prin caracterul lor de norme imperative, care ocrotesc un interes social, impune această sancţiune în cazul încălcării lor şi ca atare, potrivit legii, acţiunea reclamanţilor nu este prescrisă, fiind aplicabile prev.art.l32 (3) din L.3l/l990 rep., şi modificată.
Cu toate acestea, examinând motivele de nulitate absolută invocate de reclamanţi prin prisma dispoziţiilor din L.nr.3l/l990 privind societăţile comerciale rep., aşa cum acestea erau în vigoare la data adaptării hotărârilor AGEA atacate, tribunalul reţine că aceste motive nu sunt întemeiate, urmând ca acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
Se vor analiza în continuare, aceste motive, în ordinea în care au fost invocate, cu precizarea că deşi prin acţiunea precizată nu a fost atacată şi hotărârea AGEA din 29.l2.2005 (prin care s-a aprobat în principiu majorarea capitalului social prin aport în natură cu bunuri mobile din partea acţionarului DV şi s-a numit expertul pentru evaluarea bunurilor, conf. art. 2l5/l) din lege), tribunalul constată că şi această hotărâre a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale, atât în ceea ce priveşte convocarea AGEA cât şi în ceea ce priveşte adoptarea propriu-zisă.
Cu referire la motivele de nulitate absolută invocate în precizarea de acţiune, se reţin punctual următoarele:
l. Referitor la nerespectarea termenului de 30 de zile de la data publicării convocatorului , tribunalul reţine că la data când au fost convocate cele două adunări generale, termenul cerut de art.ll7 (2) era de l5 zile – termen care în speţă a fost respectat în cazul ambelor hotărâri AGEA atacate cât şi în cazul primei hotărâri din data de 29.l2.2005.
Se constată că termenul de 30 de zile la care se face referire în acţiunea precizată a fost introdus doar prin modificarea adusă L.nr.3l/l990 rep., prin L.nr.44l/27 nov.2006 (pct.64), intrată în vigoare începând cu data de 0l decembrie 2006 ( art.3, alin.4 din L.nr.44l/2006).
2.S-a invocat faptul că în convocator nu s-a făcut menţiunea despre locul şi data ţinerii AGEA precum şi faptul că ordinea de zi nu cuprinde textul integral al propunerilor, fiind încălcate disp.art. 1l7 alin.7 şi 8 din lege.
Examinând conţinutul convocărilor efectuate atât prin publicarea în Monitorul Oficial cât şi prin ziare se constată că s-a menţionat în mod expres data, locul şi ora ţinerii adunării generale extraordinare a acţionarilor (data de l5.l2.2006, ora l7,00 pentru prima convocare, la sediul societăţii din Bistriţa, str. …), iar pentru cea de a doua convocare a fost stabilită data de l6.02.2006, folosindu-se sintagma „la aceeaşi oră şi în acelaşi loc”,. în conţinutul ordini de zi indicate este redat integral textul integral al propunerii de modificare a actului constitutiv, text marcat cu ghilimele.
In această situaţie, se constată că nu au fost încălcate nici disp.art.ll7 alin.7 şi 8 din lege, astfel că şi acest motiv se dovedeşte a fi neîntemeiat.
3. S-a invocat faptul că nu a fost dat acţionarilor spre semnare convocatorul depus în copie la dosar, acesta fiind semnat doar de cei prezenţi însă nu s-a invocat un temei legal decât art.l36 din lege care prevede că acţionarii trebuie să-şi exercite drepturile cu bună credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari.
Este de reţinut faptul că textul art. l36, în forma actuală a legii, a fost introdus doar prin L.nr.44l/2006 care a intrat în vigoare de la l decembrie 2006 însă, oricum, chiar dacă ar fi fost în vigoare şi la datele la care s-au ţinut adunările generale (februarie 2006 şi mai 2006), acesta nu ar fi impus obligativitatea prezentării convocatorului pentru semnare la fiecare acţionar, înainte de şedinţă, ceea ce ar fi fost practic şi imposibil.
Aşa cum s-a arătat, convocarea s-a făcut prin publicitate, în condiţiile art. ll7 alin.l-3 din lege, alte modalităţi de convocare fiind doar alternative.
Formularele depuse în copie la dosar au fost utilizate de cenzor pentru certificarea prezenţei acţionarilor la şedinţă şi stabilirea cvorumului, acesta făcând adnotări în acest sens pe formulare.
4.Referitor la motivul de nelegalitate dat de pretinsa încălcare a disp.art. l25 din lege (în realitate s-a făcut referire la conţinutul art.l26), care prevăd că administratorii nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le posedă, o problemă în care persoana lor ar fi în discuţie, tribunalul reţine că în cauză nu sunt aplicabile aceste prevederile legale.
Din conţinutul textului rezultă clar faptul că administratorii nu pot vota descărcarea de gestiune sau alte probleme legate de administraţie dar în speţă acţionând DV care era membru al C.A. a votat pentru majorarea capitalului social.
Pe de altă parte, art.l27 din lege prevede expres faptul că acţionarii trebuie să se abţină de la vot în cazul în care într-o anumită acţiune are interese contrare cu cele ale societăţii dar în doctrină şi practica judiciară s-a considerat că încălcarea acestei obligaţii nu constituie un motiv de anulare a hotărârii adunării generale, încălcarea interdicţiei din art. l26 (l) fiind sancţionată numai prin răspunderea acţionarului pentru daunele aduse societăţii dacă fără votul său nu s-ar fi format majoritatea necesară (art.l26, alin.2).
5. In fine, un ultim motiv de nulitate absolută invocat este cel prevăzut expres de art.2ll (2) din L.nr.3l/l990 rep., (în realitate, art.2l6 alin.2), potrivit căruia „ operaţiunea de majorare a capitalului social efectuată fără acordarea dreptului de preferinţă către acţionarii existenţi, prev.la alin.l, este lovită de nulitate absolută. Alin.l al art.2l6 prevede că „ acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere în primul rând, acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă, aceştia putându-şi exercita dreptul de preferinţă numai în interiorul termenului hotărât de adunarea generală.
Deşi, în principiu, aceste susţineri sunt reale, textele legale invocate nu sunt aplicabile în cazul majorării de capital prin aport în natură, legea făcând o derogare expresă prin textul art.2l8 care prevede în mod expres şi neechivoc: „Dreptul de preferinţă încetează dacă noile acţiuni reprezintă aporturi în natură”.
Aşadar, dreptul de preferinţă este recunoscut de lege acţionarilor numai în cazul măririi capitalului social care se realizează prin subscrierea acţiunilor noi, în schimbul unor aporturi în numerar.
In literatura de specialitate s-a susţinut că suprimarea de către lege a dreptului de preferinţă în cazul când noile acţiuni reprezintă aporturi în natură este menită să protejeze interesele societăţii. Dacă societatea este interesată să dobândească bunurile care constituie obiectul aportului în natură, ea trebuie să aibă la dispoziţie acţiunile noi, emise pentru majorarea capitalului social, pe care să le dea în schimbul aportului. In acest caz, interesele acţionarilor existenţi se pleacă în faţa intereselor generale ale societăţii.
Faţă de aceste considerente, nefiind întemeiat vreunul din motivele de nulitate invocate de reclamanţi şi reţinând că hotărârea AGEA nr. l/l6.02.2006 şi nr.2/05.05.2006 s-au adoptat cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, se va respinge ca neîntemeiată acţiunea promovată de reclamanţi.
De altfel, prin acţiunea precizată s-a solicitat să se constate nulitatea şi a celei de-a doua hotărâre nr.2/05.05.2006, ca fiind subsecventă hotărârii AGEA nr.l/l6.02.2006 care este nulă însă cum s-a constatat că hotărârea nr.l/l6.02.2006 este legală, se impune menţinerea ca legală şi a hotărârii AGEA din 5.05.2006.
In baza art. 274 şi urm.C.pr.civ, reclamanţii vor fi obligaţi să plătească intimatei SC. EE Bistriţa suma de 5.950 lei reprezentând onorariu avocat, justificate cu chitanţa şi factura depuse la dosar.
