La 7 iulie 2008, petenţii au formulat plângere împotriva hotărârii nr. 5013 din 18 aprilie 2008 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Gorj prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 91,8 ha. teren cu vegetaţie forestieră şi 91,1865 ha. gol alpin.
În motivarea acesteia au arătat că suprafaţa pentru care trebuia să li se reconstituite dreptul de proprietate este de 322 ha din care 182 ha. teren cu vegetaţie forestieră şi 140 ha. gol alpin.
La plângere au anexat copie –extras de la Arhivele statului, procesele verbale din 14 şi 22 iulie 1919, tabloul Ocolului silvic Novaci din anul 1931, un extras al situaţiei pădurilor Ocolului Silvic Novaci din anul 1950 şi copie de pe hotărârea Comisiei Judeţene atacate.
În aceeaşi zi petenţii au mai depus o plângere similară în baza căreia s-a constituit dosarul nr. … care, prin încheierea de şedinţă din 28 noiembrie 2008 a fost conexat la plângerea de faţă. În dosarul nr. … petenţii au depus o expertiză tehnică extrajudiciară, încuviinţată de instanţă prin încheierea din 24 septembrie 2008. Cum intimata a avut obiecţiuni cu privire la conţinutul acestei expertize şi a învederat că a fost lipsită de posibilitatea de a participa la efectuarea expertizei, prin încheierea din 10 februarie 2009 instanţa a dispus efectuarea unei expertize la care toate părţile să aibă posibilitatea să participe. Expertiza a fost efectuată de expertul M. GH..
La 3 aprilie 2009 a intervenit în proces F.N. care a cerut respingerea plângerii, solicitând să se constate că acesta este proprietarul terenului solicitat de petenţi, iar părţile să fie obligate să-i respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra terenului cu vegetaţie forestieră.
Şi-a motivat cererea prin faptul că prin testamentul autentificat sub numărul 1041 din 16 octombrie 1998 este beneficiarul întregii moşteniri lăsate de autoarea P.A., în proprietatea căreia s-a aflat terenul cu vegetaţie forestieră în litigiu.
La solicitarea instanţei, cu adresa nr. 3816 din 19 mai 2009 Comisia locală B.F. a comunicat că intervenientului nu i s-a reconstituit dreptul ca urmare a faptului că autoarea sa a cumpărat doar masa lemnoasă.
Expertiza a fost depusă la data de 19 mai 2009 iar cu privire la conţinutul acesteia părţile au formulat obiecţiuni, obiecţiuni la care expertul a răspuns la termenul din 16 iunie 2009.
În expertiza efectuată, expertul a propus două variante, una prin care delimitează hotarul dintre muntele M. de muntele S. prin pârâul existent iar cealaltă –conform susţinerilor petenţilor.
Prin sentinţa civilă nr.1566/3.11.2009 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. …., a fost respinsă plângerea formulată împotriva HCJ Gorj nr. 5013/18.04.2008 a Comisiei Judeţene Gorj în contradictoriu cu Comisia Locală pentru aplicarea Legii 18/1991, Direcţia Silvică Gorj şi intervenientul F.N..
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut că varianta I, propusă de expert la solicitarea petenţilor, contravine, însă, vecinătăţii la vest a muntelui S. astfel încât nu poate fi primită iar varianta a doua confirmă limitele dreptului de proprietate stabilit în favoarea petenţilor prin hotărârea Comisiei Judeţene.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petenţii care critică pentru nelegalitate şi netemeinicie sentinţa în cauză invocând faptul că nu a fost citată Comisia de Fond Funciar Gorj; că nu a fost avut în vedere actul autentificat sub nr.188/1912 transcris sub nr.603/1912 din care rezultă că autorul I.P. a cumpărat tot solul şi subsolul Muntelui S cu toate clădirile şi pădurea ce se află pe acest munte; că nu a avut în vedere expertiza extrajudiciară realizată de expertul M.I. prin care acesta a identificat terenul în cauză ca având suprafaţa de 322 ha şi că la pronunţarea soluţiei trebuiau interpretate concluziile raportului de expertiză realizat de inginerul M. GH. cu actele de proprietate ale părţilor.
Prin decizia nr. 1332/03.06.2010 dată în dosarul nr. …., s-au admis recursurile, s-a casat sentinţa şi cauza a fost trimisă pentru rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Analizând motivele de recurs invocate de părţi, tribunalul a constatat că sunt nefondate, pentru data de 20.10.2009 Comisia Locală de Fond Funciar Gorj a fost citată conform dovezii aflată la fila 213 din dosarul de fond şi chiar dacă nu ar fi fost citată acest motiv de nulitate absolută îl putea invoca partea ale cărei interese au fost prejudiciate, ori recurenţii nefăcând nici o dovadă a afectării interesului lor în situaţia în care comisia judeţeană nu a fost citată.
Este adevărat că în anul 1912 E.C.N.B. vinde lui I.P. Muntele S care se învecinează la răsărit cu pârâul şi drumul muntelui Z şi parte din muntele S. Mică, la apus cu pârâul hotarului muntelui M, la mn. cu S. Mică şi parte din muntele M şi la m.n. cu muntele Z şi M, învecinări care se regăsesc în harta depusă de către comisia Locală de Fond Funciar B.F.
Că, din procesul verbal din 22 iulie 1919 rezultă că reprezentanţii Judecătoriei Ocolului Rural Novaci însoţiţi de Constantin Tănase delegat şi T.P. proprietar au mers la faţa locului în muntele S pentru a determina poziţia ce urmează a expropria constându-se că golul alpin este în suprafaţă de aproximativ 140 ha. care nu poate fi expropriată, iar din conţinutul extrasului de la Arhivele Statului Jud.Dolj depuse în recurs apar ca proprietari ai pădurilor din muntele Stînişoara din Dos pentru suprafaţa de 180 ha I.T. şi I.P.
S-a constatat că prima instanţă nu dă nici un răspuns cine este proprietarul I.T şi în ce raporturi de rudenie se află cu recurenţii pentru că din copia acestui act rezultă că I.T împreună cu I.P. este proprietarul pădurii în suprafaţă de 182 ha situată în muntele S. din Dos.
Că instanţa de recurs nici nu poate realiza un control judiciar al hotărârii supuse recursului, deoarece prin sentinţa recurată nu se motivează concluzia instanţei.
De asemenea tribunalul observând raportul de expertiză realizat de inginerul M. GH, rezultă că acesta nu a fost la faţa locului şi a realizat expertiza numai pe baza documentelor puse la dispoziţie de Ocolul Silvic Polovragi, ori în cazul de faţă instanţa de recurs a apreciat că au aplicabilitate dispoziţiile art.208 C.pr.civ. potrivit cărora lucrarea trebuia făcută la faţa locului.
Întrucât raportul de expertiză realizat de inginerul M. GH. vine în contradicţie cu expertiza extrajudiciară realizată de inginerul M.I, prima instanţă în situaţia în care părţile vor solicita cu ocazia rejudecării recursului desemnarea unui expert asistent, aceasta se va încuviinţa în condiţiile prevăzute de art.201 pct.5 C.pr.civ..
Cu ocazia rejudecării cauzei, s-a dat indicaţia ca, în baza copiei actului de proprietate din anul 1912 depus în recurs, a copiei procesului verbal din 22 iulie 1919 din care rezultă că golul alpin al muntelui S este de 140 ha şi a copiei extras eliberată în 24 octombrie 2006 de către arhivele statului ale Judeţului Dolj, urmează a se desemna un expert tehnic care se va deplasa la faţa locului, va identifica terenurile trecute în aceste acte în funcţie de vecinii înscrişi în actul din anul 1912 iar pe baza celorlalte probe reglementate de Codul de procedură civilă prin dispoziţiile art.172 şi următoarele prima instanţă va stabili cine este I.T., dacă acesta este într-un grad de rudenie cu recurenţi şi aceştia au vocaţie succesorală faţă de I.T. sau este o altă persoană faţă de care recurenţii nu au vocaţie succesorală.
În situaţia în care părţile vor solicita desemnarea unui expert asistent prima instanţă va aprecia dacă au sau nu aplicabilitate dispoziţiile art.201 poct.5 C.pr.civ.
Totodată prima instanţă urmează a clarifica dacă pârâul M. ce desparte cei doi munţi pe anumite porţiuni mai este cunoscut şi sub numele de Pârâul C.
Se impune administrarea acestor probe spre a se clarifica prin proba cu martori modul cum se învecinează munţii şi limitele suprafeţelor, respectiv dacă limita despărţitoare între munţi o reprezintă culmea muntelui sau cursurile de apă, ori chiar ambele.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 15.06.2010, sub număr dosar …..
La termenul de judecată din 06.07.2010 s-a constatat lipsa de procedură cu moştenitorii petentei decedate A.E. şi s-a dispus introducerea acestora în cauză.
Pentru termenul din 07.09.2010 s-au depus note de şedinţă şi o cerere de probatorii din partea moştenitorului A Gh. T
A fost încuviinţată proba cu expertiza tehnico judiciară topo şi a fost desemnat expert în cauză ing. G.M. înlocuit cu expertul I.D. şi s-a dispus transferul onorariului de expertiză.
La solicitarea părţilor, la termenul din 22.03.2011 a fost încuviinţată şi proba testimonială, fiind audiaţi în cauză la termenul din 26.04.2011, martorii petiţionarilor C.I. şi C.H.
La data de 19.09.2011 detentoarea RNP Direcţia Silvică Gorj a invocat excepţia de nulitatea absolută a HCJ nr. 5013/18.04.2008, pe care instanţa a calificat-o drept o cerere reconvenţională.
Instanţa, în temeiul art. 165 C.p.civ., având în vedere că a fost învestită cu două capete principale de cerere, dintre care numai unul este în faza administrării de probatorii, a dispus disjungerea acestuia pentru care se va forma un nou dosar, cu termen de judecată la 22 noiembrie 2011, pe rolul aceluiaşi complet de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin. 4 din regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005.
Prin încheierea de şedinţă de la 22.11.2011, s-a respins cererea privind suplimentarea obiectivelor de expertiză şi cererea de suspendare a cauzei, formulate de reprezentantul detentoarei.
După amânări succesive ale cauzei, motivate de lipsa raportului şi de cererile de amânare formulate de expertul desemnat, raportul de expertiză a fost depus pentru termenul de judecată din 13.12.2011.
Obiecţiunile au fost depuse la termenul din 20.12.2012 când au fost încuviinţate şi s-a dispus revenirea cu adresă către expertul desemnat.
Cum detentoarea RNP Direcţia Silvică Gorj a invocat excepţia nulităţii relative a raportului de expertiză, aceasta a fost pusă în discuţie şi admisă prin încheierea de şedinţă din 07.02.2012, când s-a dispus refacerea raportului de către acelaşi expert, în contul aceluiaşi onorariu.
La data de 22.05.2012 s-a depus prin serviciul de registratură o cerere de intervenţie în interes propriu formulată de numitele G.C. şi C.T. ca moştenitoare ale autorului P.A.
Având în vedere actele existente la dosar, respectiv tabelul nominal – Anexa 37 la HCJ Gorj nr. 5013/2008 (fila 54 dosar ….), în care figurează, în calitate de moştenitoare ale autorului P.I., cele două titulare ale cererii de intervenţie în interes propriu, în temeiul art. 49 alin. 2 şi art. 52 C.p.civ. instanţa a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interes propriu.
După amânări succesive ale cauzei, motivate de lipsa raportului şi de cererile de amânare formulate de expertul desemnat, raportul de expertiză refăcut a fost depus pentru termenul de judecată din 02.10.2012.
Obiecţiunile formulate de părţi au fost respinse, ca neîntemeiate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin Hotărârea Comisiei Judeţene Gorj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor nr. 5013/18.04.2008, a fost validată propunerea comisiei locale privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 182,9865 ha, din care 91,8000 ha teren cu vegetaţie forestieră şi 91,1865 ha, gol alpin, moştenitorilor autorilor P.T. şi P.I., corespunzător tabelului Anexa nr. 37, ce face parte integrantă din această hotărâre.
Împotriva acesteia au formulat plângere petiţionarii, solicitând modificarea HCJ în sensul validării în totalitate şi reconstituirea proprietăţii pentru întreaga suprafaţă de 322 ha, din care 182 ha vegetaţie şi 140 ha gol alpin, pe care cei doi autori au stăpânit-o până în anul 1948 când au fost expropriaţi de statul român.
Observând înscrisurile aflate la dosar, invocate de părţi în susţinerea plângerii, în succesiunea lor în timp, instanţa reţine că, la data de 12.10.1907 numita E.B. vine cumpărătorilor T.P. şi N.P. toată pădurea de orice esenţă aflată pe muntele S, pentru exploatare pe o perioadă de 10 ani, fiind stabilite condiţiile de exploatare şi drepturile cumpărătorilor.
Prin actul din 27.11.1909, T.P. vinde lui A.P. toată pădurea dobândită prin actul din 1907, cedându-i drepturile care-i reveneau din acea convenţie.
Potrivit procesului verbal din 1930, de inventariere a averii lui P.A., la decesul acestuia, s-a reţinut că ar mai avea un drept de exploatare din pădure.
Prin urmare, pentru acest autor, se reţine că nu s-a făcut dovada că ar fi avut în proprietate teren cu vegetaţie forestieră, ci doar un drept de exploatare dobândit conform înscrisurilor arătate.
În calitate de moştenitor al autorului A.P. a formulat cerere de reconstituire F.N., intervenient în prezenta cauză (filele 97-108 dosar fond).
În recurs, părţile au mai depus la dosar contractul din 01.02.1912, prin care E.B. vinde lui I.P. tot solul şi subsolul Muntelui S, cu toate clădirile şi pădurea ce se află pe acesta, cu precizarea că pădurea se referă doar la ce rămâne neexploatat din actul de vânzare anterior, încheiat în anul 1907.
De asemenea, la fond s-au depus copie-extras de la Arhivele Naţionale din „Tablou de pădurile particulare care au amenajamente în curs de aplicare sau expirate şi care trebuie revizuite” întocmit de Ocolul Silvic Novaci, unde apar ca proprietari I.T. şi I.P. pentru pădurea Mt. S din Dos, în suprafaţă de 182 ha.
S-au depus şi procesele verbale din 14.07.1919 şi 22.07.1919, consemnându-se că s-a deplasat în Muntele S o comisie în vederea exproprierii celor două persoane figurând ca proprietari, I.P. şi T.P., arătându-se de către acesta din urmă că muntele a fost cumpărat cu I.P. şi că îl stăpânesc în indiviziune. Comisia, în urma observaţiilor făcute, a apreciat golul acestui munte la suprafaţa de aproximativ 140 ha, care nu poate fi expropriat.
Prin actul de vânzare datat 21.05.1921 (fila 305), I.P. vinde finului său T.P. jumătate din pădurea după muntele S, adică circa 91,5 ha şi jumătate din păşunea din muntele S, circa 67,06 ha.
Prin Hotărârea nr. 3/1922 a Comisiei judeţene de expropriere din jud. Gorj (fila 222) s-a admis apelul împotriva procesului verbal din 22.07.1919, scoţându-se de la expropriere cele 46 ha teren din golul muntelui S, proprietatea apelantului IP din com. B.F.. În considerentele acestei hotărâri, s-a reţinut că, în urma măsurătorilor de către Ocolul Silvic Polovragi, golul muntelui S proprietatea apelantului are o suprafaţă de 69 ha şi 15 ari.
Prin actul din 02.07.1932 (fila 231), I.P. vinde fratelui său T.P. toată averea sa mobilă şi imobilă.
Din expertiza întocmită, nu s-a putut stabili amplasamentul exact al suprafeţelor respective, avându-se în vedere că actele nu prezintă elemente clare de identificare.
Potrivit concluziilor expertului, care se coroborează cu declaraţiile martorului C.I. (fila 119), pârâul M ce desparte muntele S din Dos de Muntele M nu este acelaşi cu pârâul C.
Potrivit martorului CH (fila 118), acesta a arătat că T.P. avea o exploataţie lemnoasă pe muntele S din Dos, traversată de două pâraie, terenul fiind de ambele părţi.
Comisia locală de fond funciar a învederat că reconstituirea s-a realizat în limitele actului din 1912, care a stat la baza HCJ Gorj nr. 5013/2008, prin care s-a transmis proprietatea solului şi subsolului muntelui S, litigiul privind vecinătatea vestică, înspre muntele M, unde apare ca limită „Pârâu hotarul Muntelui M”.
Prin urmare, reţinându-se aceste vecinătăţi, instanţa constată că reconstituirea dreptului s-a realizat pentru toată suprafaţa înscrisă în act.
În drept, instanţa reţine că, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orăşeneşti, municipale şi comisiile judeţene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existenţa actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum şi pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenţa acestor acte, ţinându-se seama şi de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
De asemenea, alin. 12 din acelaşi act normativ arată că menţiunile efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.
Pe de altă parte, potrivit art. 61 din HG nr. 890/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face, pe vechile amplasamente, din suprafeţele de teren cu destinaţie forestieră cuprinse în amenajamentele silvice şi din terenurile cu destinaţie agricola acoperite cu vegetaţie forestiera: păşuni împădurite, tufărişuri, zăvoaie şi altele asemenea). Reconstituirea se va face având in vedere structura de proprietate existenta la momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist.
Potrivit art. 24 din Lg. nr. 1/2000, obiectul reconstituirii dreptului de proprietate îl reprezintă întreaga suprafaţă de teren care a făcut obiectul deposedării.
Raportat la aceste dispoziţii legale, instanţa apreciază că extrasul de la arhivele naţionale nu poate face dovada, fără a fi însoţit de un act translativ de proprietate, că în patrimoniul autorilor s-ar fi aflat teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă mai mare decât cea reconstituită pe baza actului de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că autorii ar fi fost deposedaţi abuziv de terenurile în suprafeţele solicitate, respectiv 182 ha vegetaţie forestieră şi 140 ha gol alpin.
Avându-se în vedere că, din probele administrate, analizate după criteriile legale enunţate mai sus, nu rezultă o îndreptăţire a părţilor pentru suprafeţe mai mari de teren decât cele reconstituite prin hotărârea comisiei judeţene supusă plângerii la instanţă, în temeiul art. 53 din Lg. nr. 18/1991 cererea principală şi cererile de intervenţie vor fi respinse, ca neîntemeiate.
(Sentinţa Civilă Nr. 1435/ 12 Octombrie 2012)
