În speţă, reclamanta a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, anularea actelor de executare emise în dosarul de executare, precum şi întoarcerea executării silite.
Instanţa a admis în parte cererea, reţinând că prin titlul executoriu s-a dispus evacuarea debitorului din imobil, iar în cadrul dosarului de executare nu a fost emisă somaţie, fără ca în cauză să fie incidente dispoziţiile legale ce eprmit începerea executării fără emiterea somaţiei, sancţiunea prevăzută de art. 391 Cp.proc.civ. pentru aceasta fiind nulitatea expresă, prin urmare partea care o invocă nu este nevoită să dovedească vătămarea. Faţă de anularea actelor de executare, instanţa a dispus şi întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, instanţa a constatat că aceasta a fost dată cu respectarea dispoziţiilor art. 376, art. 374 şi art. 269 din C.proc. civ., iar criticile contestatorului cu privire la faptul că pe parcursul procesului a fost citat la o adresă greşită şi sub un nume greşit nu pot constitui motive ale unei contestaţii la executare îndreptate împotriva încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie.
Împotriva sentinţei nu s-a formulat nicio cale de atac.
