Dosar nr. 34964/3/2007
R O M A N I A
Tribunalul Bucureşti Secţia a V a Civilă
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1065
Şedinţa publică din data de 31.05.2011
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE: STĂNESCU M.
GREFIER: MATEESCU CRISTINA
Pe rol se află pronunţarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta N. I. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA şi chematele în garanţie SC M. SA, SC N. S. R. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR M M. L., având ca obiect drept de autor şi drepturi conexe.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 19.05.2011 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 26.05.2011 şi 31.05.2011.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a Civilă sub nr. 34964/3/2007 la data de 13.10.2007 reclamanta N. I. E. a chemat în judecată S.C. M. S.A. solicitând instanţei prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 170.000 Euro, echivalentul în lei la data efectuării plaţii, pentru încălcarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, ocrotite de Legea nr. 8/1996, modificată şi completată, precum şi la 1.000 euro daune morale, echivalentul în lei la dată efectuării plăţii; de asemenea, să se dispună obligarea pârâtei ca pe cheltuiala sa, să publice hotărârea instanţei de judecată în mijloacele de comunicare în masă, cât şi măsuri de publicitate de amploare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 2000, la solicitarea S.C. M. SA, în calitate de artist interpret, a efectuat înregistrări de voce într-un studio de producţie audio, înregistrări realizate cu titlu de probă de voce, în prezenţa a doi reprezentanţi ai S.C. M. S.A. şi care au durat aproximativ 3-4 ore, timp în care au fost înregistrate anunţuri pentru toate staţiile, în două variante, respectiv una cu anunţul complet pentru fiecare staţie în parte şi cea de-a doua, cu începutul enunţului, înşiruirea staţiilor şi finalul lui; la sfârşitul acestei probe, s-¬a precizat de către cei doi reprezentanţi ai S.C. M. S.A că reclamanta urmează să fie chemată pentru înregistrare în cazul în care vocea sa va fi cea aleasă pentru efectuarea unor înregistrări destinate difuzării publice.
Ulterior, fără vreun acord din partea reclamantei, pârâta a început să difuzeze în staţiile de metrou cât şi în garniturile de trenuri de călători, înregistrările făcute cu titlu de probă, fapt de care a luat cunoştinţă cu totul întâmplător, în urma numeroaselor atenţionări ale cunoscuţilor săi.
Reclamanta a mai arătat că, deşi a făcut demersuri atât către conducerea S.C. M. S.A., cât şi către O.R.D.A., deşi a insistat pentru rezolvarea amiabilă a acestui litigiu, de-a lungul timpului, contactând şi dorind să discute cu numeroşi directori ce s-au succedat la conducerea S.C. M. S.A, aceasta nu a întâmpinat decât refuzuri.
Totodată, reclamanta a precizat că până în prezent, pârâta nu a solicitat şi nu a obţinut acordul reclamantei pentru utilizarea înregistrărilor vocii şi difuzarea publică a înregistrărilor în trenurile de călători, încălcând astfel prevederile art. 98 lit. a, b, d, g din Legea nr. 8/ 1996, aşa cum a fost modificată şi completată de Legea nr. 285/2004, O.U.G. nr. 123/2005 şi O.U.G. nr. 190/2005, că în urma insistenţelor de a rezolva aceasta problema pe cale amiabilă, conducerea pârâtei a limitat difuzarea înregistrărilor numai pe Magistrala II între staţiile P. – I.M.G.B şi, în ultimul timp, doar în câteva trenuri de călători.
S-a mai arătat de către aceeaşi reclamantă, că a informat şi conducerea O.R.D.A. prin numeroase sesizări, atitudinea acestui organism fiind una de susţinere în ceea ce priveşte demersurile sale de-a lungul timpului, încercând să avertizeze prin adresa nr. 3063/30.06.2004 conducerea pârâtei ca se încalcă prevederile art. 98 lit. d din Legea nr. 8/ 1996, fapt cu consecinţe juridice în plan civil, dar a făcut referire şi la prevederile art. 140 lit. g, ceea ce ar putea antrena răspunderea penală.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 98 alin (1) lit. a, b, d, g şi alin (2); art. 139 alin (2) lit. a; art. 138 indice 7 alin (2) lit. b şi c; art. 139 alin (14) lit. d; art. 139 indice 6 alin (9) şi alin. (10) şi art. 140 alin. (1) lit. c şi g, alin (2) din Legea nr. 8/ 1996, aşa cum a fost modificată şi completată Legea nr. 285/2004, O.U.G. nr. 123/2005 şi O.U.G. nr. 190/2005.
La data de 6.11.2007, S.C. M. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate şi a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual¬e pasive, arătând că între reclamantă şi M. S.A. nu a existat şi nu există vreun raport contractual având ca obiect înregistrarea unor mesaje care să fie folosite în activitatea S.C. M. S.A., că societatea nu a avut şi nici nu are niciun contract cu vreun studio de producţie, că pentru realizarea mesajelor sonore S.C. M. S.A. a încheiat un contract cu S.C. M. S.A., care potrivit art. 103 (2) din Legea 8/1996 are calitatea de producător de înregistrări sonore; această calitatea se verifică în situaţia unei persoane fizice sau juridice ce are iniţiativa şi îşi asuma responsabilitatea organizării şi finanţarii realizării primei fixări a sunetelor, fie că aceasta constituie o operă sau nu în sensul prezentei legi, iar în raport de dispoziţiile acestui text şi de faptul că S.C. M. S.A. a solicitat S.C. M. S.A. produsul, pârâta consideră că nu ea are calitatea de producător în sensul legii.
În aceste condiţii, reclamanta trebuia să se îndrepte cu acţiune împotriva producătorului înregistrării sonore şi având în vedere că reclamanta nu face dovada existenţei unui contract încheiat cu producătorul şi raportat la dispoziţiile art. 101 din Legea 8/ 1996, în lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant care a participat la realizarea unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei remuneraţii echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestaţiei sale astfel fixate, iar artistul interpret sau executant are drepturi patrimoniale pentru executarea prestaţiei sale împotriva producătorului, respectiv S.C. M. S.A., iar nu împotriva beneficiarului, cum este pârâta S.C. M. S.A.
Pârâta a mai susţinut că foloseşte înregistrările vocale în baza unui contract încheiat cu S.C. M. S.A. şi, având în vedere existenţa acestui contract, societatea nu are obligaţia de a solicita şi obţine acordul reclamantei în calitatea sa de deţinător de drepturi conexe dreptului de autor (artist, interpret, executant), întrucât M. prin contractul încheiat, are acordul producătorului.
S-a mai arătat, referitor la solicitarea reclamantei de obligare a S.C. M. S.A. la plata sumei de 170.000 euro, că aceasta nu arată cum a fost calculat prejudiciul şi nici în ce mod a fost prejudiciată, iar în privinţa daunelor morale reclamanta nu arată care ar fi daunele produse şi nici de ce natură, fără a ţine seama că Legea 8/1999 recunoaşte daune morale, doar autorului, sub forma drepturilor morale de autor, nu şi artştilor interpreţi şi executanţi, deci pentru drepturi conexe drepturilor de autor.
La aceeaşi dată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a SC M. SA solicitând ca, în cazul în care SC M. SA va cădea în pretenţii, SC M. SA să fie obligată la plata contravalorii sumei de 170.000 euro, la plata contravalorii sumei de 1000 euro, la publicarea hotărârii instanţei de judecată în mijloacele de comunicare în masă, cât şi alte măsuri de publicitate de amploare, precum şi la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că anunţurile au fost produse de SC M. SA, aşa cum rezultă din actul adiţional nr. 2/2000 la contractul nr. 226/1999 şi din procesul verbal de predare încheiat la 21.12.2000, ce face parte integrantă din actul adiţional.
La rândul său, la 11.01.2008, SC M. SA a chemat în garanţie SC N. S. R., arătând că SC M. SA a încheiat cu pârâta contractul nr. 226/1999, care a fost completat prin mai multe acte adiţionale, prin care s-a obligat să execute mai multe lucrări de instalaţii, printre care şi cele legate de sonorizarea staţiilor de metrou.
Dacă pentru majoritatea lucrărilor care au făcut obiectul contractului, au avut personalul şi dotarea necesară executării lor, pentru lucrările de sonorizare au încheiat cu SC N. S. R. contractul nr. 36/16.12.2000, prin care, la preţul convenit de 3.000 USD, SC N. S. R. s-a obligat să livreze materialul audio sub forma WAV pentru informaţii sonore privind circulaţia trenurilor de metrou, obligaţie care a fost îndeplinită, aşa cum rezultă din procesul-verbal de recepţie.
După recepţionarea lucrării, SC M. SA a predat pârâtei cele 4 CD-¬ROM-uri primite de la SC N. S. R., aşa încât, solicită ca, în cazul în care va fi admisă acţiunea reclamantei, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă să fie admisă şi cererea de chemare în garanţie formulată de SC M. SA şi să fie obligată SC N. S. R. să suporte pretenţiile reclamantei.
La acelaşi termen, SC M. SA a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanţie şi la cererea de chemare în judecată, solicitând respingerea ambelor cereri ca neîntemeiate. Totodată, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în raport de conţinutul acţiunii reclamantei, cât şi al cererii de chemare în garanţie, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Prin încheierea din 14.02.2008, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC M. SA şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC M. SA şi a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Prin sentinţa civilă nr. 930F/15.05.2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a Civilă a admis excepţia calităţii procesuale active şi a respins cererea principală pe calea acestei excepţii; de asemenea, s-au respins şi cererile de chemare în garanţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă, a analizat cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale, având în vedere că aceasta a fost unită cu fondul.
În soluţionarea acesteia, s-a reţinut că potrivit art. 95 din Legea nr. 8/1996 “…prin artişti interpreţi sau executanţi, se înţelege: actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăţi, de circ ori de marionete”.
Ca atare, tribunalul a apreciat că din textul legal citat, rezultă că artişti interpreţi sau executanţi:
– sunt actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane;
– care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate;
– o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăţi, de circ ori de marionete.
Or, reclamanta cauzei a arătat că, în calitate de artist interpret, a înregistrat o serie de anunţuri care ulterior au fost difuzate în trenurile de metrou, fără acordul său.
Reclamanta este actor şi avea această calitate şi la momentul înregistrării, iar înregistrarea pe care a făcut-o a constat în citirea unor anunţuri, astfel că, prima instanţă a apreciat că activitatea respectivă poate fi asimilată prestaţiilor prevăzute de articolul ¬menţionat, fie sub forma “recită”, fie “în orice altă modalitate”.
Tribunalul a mai constatat însă că ceea ce a înregistrat reclamanta nu este “un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăţi, de circ ori de marionete”, iar ceea ce reclamanta a citit, tribunalul a considerat că nu poate fi calificat drept “operă literară sau artistică”, întrucât, potrivit art. 7 din Legea nr. 8/1996:
“Constituie obiect al dreptului de autor, operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şC.re, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.”
Prima instanţă a considerat, prin urmare că anunţurile citite de către reclamantă nu pot fi calificate ca fiind o “operă” în sensul art. 7 din Legea nr. 8/1996, neîncadrându-se şi neputând fi asimilate niciuneia dintre categoriile enumerate.
Textele citite de reclamantă şi înregistrate sunt simple anunţuri utilitare, care nu pot face obiectul dreptului de autor şi, implicit, citirea acestora nu poate da naştere unor drepturi conexe dreptului de autor.
Cum calitatea de artist interpret sau executant este condiţionată de “interpretarea” sau “executarea” unei opere care să poată face obiectul dreptului de autor, şi cum în cauză reclamanta nu a “interpretat o astfel de operă”, tribunalul a constatat că reclamanta nu are, în prezenta cauză, calitatea de artist interpret şi, ca atare, nu este titulara vreunui drept conex dreptului de autor protejat de Legea nr. 8/1996, aşa încât, este lipsită de calitate procesuală activă în cererea dedusă judecăţii prin care pretinde repararea prejudiciilor materiale şi morale ce i-ar fi fost cauzate în calitate de artist interpret al anunţurilor invocate.
În consecinţă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, iar cererea a fost respinsă pentru acest motiv; pe cale de consecinţă, tribunalul a respins şi cererile de chemare în garanţie formulate în cauză.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat apel, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta reclamantă arată că soluţia primei instanţe pronunţate prin încheierea din data de 14.02.2008, prin care s-a dispus asupra probelor, este şi ea netemeinică, deoarece prin această încheiere s-a respins proba cu expertiză contabilă pe care a solicitat-o, probă care avea drept scop determinarea unor calcule care conduc la elucidarea litigiului.
În acest sens, în motivarea respingerii acestei probe, instanţa a reţinut că pretenţia reclamantei este o “situaţie atipică”, dar totuşi a respins proba cu expertiză ca nefiind utilă cauzei.
Faţă de probele administrate în cauză, dar şi pe baza poziţiei procesuale a ambelor părţi, apelanta consideră că această probă se impunea a fi administrată chiar şi în temeiul art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă.
Totodată, se arată că hotărârea primei instanţe este netemeinică, întrucât situaţia de fapt reţinută de tribunal nu a fost una corectă, deoarece probele administrate (înscrisuri, dar şi recunoaşterea părţilor), dovedesc pe deplin existenţa faptei prejudiciabile a pârâtei S.C. M. S.A. Or, în acest fel, apelantei i-a fost îngrădit dreptul de a administra probele pe care le considera utile cauzei, iar pe cele administrate, instanţa le-a interpretat eronat.
Sentinţa apelată este nelegală, întrucât tribunalul a aplicat greşit prevederile Legii 8/1996, apreciind nelegal că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 8/1996.
Temeiul legal invocat de reclamantă, mai arată aceasta, a fost cel care protejează drepturile conexe drepturilor de autor, reglementate potrivit prevederilor art. 94 şi 98 din Legea 8/1996.
Cauza dedusă judecăţii este una specifică materiei drepturilor de proprietate intelectuală.
Apelanta consideră că prima instanţă a calificat în mod greşit raportul juridic cu care a fost investită şi a apreciat ca fiind exclusiv un raport juridic comercial, motiv pentru care a respins în mod greşit cererea sa pe calea excepţiei lipsei calităţii procesuale active.
Faţă de împrejurarea că exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală este o activitate lucrativă şi, în măsura în care cel ce o exercită este un comerciant, s-a creat premisa ca un raport juridic de proprietate intelectuală, să fie un raport comercial.
Comunicarea către public a înregistrării de către pârâta S.C. M. S.A. este într-adevăr, un raport comercial însă, acest raport juridic are la bază un raport juridic de proprietate intelectuală.
Totodată, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.), în calitate de organ de specialitate, fiind autoritate unică de reglementare, supraveghere, de arbitraj şi constatare tehnico ştiinţifică în domeniul aplicării drepturilor de autor, astfel cum rezultă din prevederile art. 137 din Legea nr. 8/1996, apreciază că fapta pârâtei S.C. M. S.A. reprezintă o încălcare a drepturilor protejate prin Legea nr. 8/1996.
Astfel, din corespondenţa purtată, potrivit adresei nr. 3063/30.06.2004 emisă de către ORDA pârâtei S.C. M. S.A., înscris aflat la dosarul primei instanţe, ORDA arată următoarele:
“Vă transmitem alăturat copia plângerii depusă la ORDA de către d-na Elena I. N., referitoare la utilizarea fără consimţământul prevăzut de lege, a înregistrărilor sonore conţinând vocea domniei sale.
Având în vedere că faptul reclamat constituie o încălcare a prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, respectiv a art. 98 lit. d) coroborat cu art. 140 lit. g), vă rugăm să ne transmiteţi în scris toate justificările dvs. pentru a clarifica aspectele de fapt şi de drept care au condus la această situaţie.”
Prin urmare, nu numai apelanta este cea care a calificat raportul juridic dedus judecăţii ca fiind unul reglementat de Legea nr. 8/1996, ci şi organul de specialitate al statului cu atribuţii în domeniu, situaţie în care rezultă că prima instanţă a respins în mod greşit acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În aplicarea normelor incidente, apelanta apreciază că instanţa ar fi trebuit să reţină următoarele aspecte:
– că a fost selectată dint-un grup mai mare de persoane, cu anumite calităţi ale timbrului vocal. Timbrul vocal este, dincolo de o simplă particularitate, principalul element de identificare şi manifestare a propriului caracter al artistului, caracter care îmbinat cu prezenţa sa fizică, îl identifică pe acesta ca actor.
– în calitate de actor, datorită şi acestei “particularităţi”, apelanta reuşeşte să dea viaţă fiecărui personaj pe care îl interpretează.
Or, tocmai datorită calităţilor sale a fost chemată să susţină aceste probe cerându-i-se să fie prezentă ca om cu voce şi nu ca exprimare a unui mecanism.
Pe cale de consecinţă, în calitate de om liber şi cu o pregătire culturală corespunzătoare, dată fiind implicarea sa emoţională în fiecare exprimare solicitată, a dat glas unui personaj aşa zis mecanic, pentru ca acesta să dăinuiască în timp şi să fie perceput auditiv de orice călător, tocmai pentru ca aceste reluări ulterioare să aibă suficienţă.
Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse de intimata pârâtă la dosar, dar şi de chematele în garanţie, acestea, fără ştirea şi acordul reclamantei, au convenit asupra fixării, reproducerii şi difuzării, interpretării mele, aceste operaţiuni reprezentând drepturi patrimoniale protejate prin lege, respectiv, prin art. 98 Lg. 8/1996.
Atât intimata SC M. SA cât şi intimata chemată în garanţie SC M. SA au formulat întâmpinări la motivele de apel, solicitând menţinerea soluţiei primei instanţe care a fost pronunţată cu corecta aplicare şi interpretare a normelor legale şi pe baza interpretării juste a materialului probator administrat în cauză.
La termenul de judecată din 26.03.2009, Curtea, a încuviinţat probe în cauză, cenzurate în limitele devoluţiunii apelului declarat şi a pus în vedere apelantei din oficiu, în aplicarea dispoziţiilor art. 172 alin. 1 Cod procedură civilă, să depună la dosarul cauzei contractul încheiat cu intimata chemată în garanţie SC N. S. R. SRL cu ocazia participării la castingul de voci organizat de aceasta în anul 2000; acest contract nu a fost depus la dosar, apelanta susţinând că nu s-au stabilit în scris asemenea raporturi contractuale cu niciuna dintre intimatele cauzei.
Prin decizia civilă nr. 109A/28.05.2009, a fost admis apelul formulat de apelanta – reclamantă N. E. I., a fost desfiinţată sentinţa instanţei de fond şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că în mod nelegal instanţa nu a intrat în cercetarea fondului, pronunţând o soluţie pe calea excepţiei lipsei calităţii procesuale active.
Cererea dedusă judecăţii a avut ca temei juridic dispoziţiile art. 98 alin. 1 lit a, b, d şi g rap. la art. 139 alin. 1 din Legea 8/1996 modificată şi republicată, apelanta reclamantă susţinând încălcarea de către intimata pârâtă SC M. SA a drepturilor sale patrimoniale de artist interpret, aceasta legitimându-se ca actriţă a T. din P. N. (filele 154-155 dosar fond).
S-a afirmat de către apelanta reclamantă că faptul juridic prejudiciabil este reprezentat de difuzarea în staţiile şi trenurile de metrou a înregistrărilor sonore cu vocea sa, înregistrări realizate cu ocazia unei probe de voce ce a avut loc la SC N. S.s R. SRL în anul 2000, în prezenţa şi a doi reprezentanţi ai intimatei pârâte, urmând ca, dacă apelanta reclamantă ar fi fost selecţionată să fie contactată şi să îşi dea acordul pentru realizarea înregistrărilor definitive pentru anunţurile staţiilor de metrou.
Această pretinsă încălcare a fost una continuă, dată fiind împrejurarea că apelanta afirmă că în anul 2000 a realizat proba de voce, iar din înscrisurile cauzei, reiese că demersurile sale pentru rezolvarea situaţiei în mod amiabil au fost constante, adresându-se cu repetate cereri la conducerea SC M. SA în anul 2005 (fila 4 fond) sau la ORDA la 27.10.2004 (fila 13 fond), după cum s-a susţinut că la momentul introducerii acţiunii această difuzare nu încetase, chiar dacă ea avea loc la scară mai mică – doar pe anumite staţii ale liniilor de metrou sau doar pentru anumite trenuri, împrejurare necontestată de intimată.
Deşi atât instanţa de fond cât şi Curtea au pus în vedere apelantei să depună la dosar o copie a contractului încheiat cu SC N. S. R. SRL, societate în studiourile căreia a afirmat că a dat proba de voce, susţinerea existenţei unui asemenea contract fiind făcută de intimata chemata în garanţie SC M. SA în întâmpinarea depusă la prima instanţă (fila 53 fond), apelanta reclamantă a susţinut că asemenea înscris doveditor nu a fost perfectat; nici intimata chemată în garanţie SC M. SA nu a produs în cauză această probă, deşi la termenul din 26.03.2009, s-a obligat în faţa Curţii să facă demersuri pentru identificarea lui în cadrul arhivei SC N. S. R. SRL, între timp lichidată, aceste demersuri au rămas fără niciun rezultat.
Intimata pârâtă SC M. SA a susţinut în mod constant pe parcursul soluţionării pricinii, că nu a avut niciun raport contractual cu apelanta reclamantă şi că nici nu avea obligaţia de a obţine acordul acesteia pentru înregistrarea anunţurilor care constituie sonorizarea călătoriilor cu M., deoarece pentru realizarea lor, a încheiat cu SC M. SA contractulul nr. 226/1999, căreia îi revine în cauză calitatea de producător, motiv pentru care a formulat împotriva acesteia cerere de chemare în garanţie, în temeiul art. 60-63 Cod procedură civilă.
La fila 83 dosar fond, se regăseşte copia acestui contract care a avut ca obiect „execuţia lucrărilor pentru investiţia RACORD 2 G. DE N. 2- 1 MAI- SEMNALISTICĂ ÎN STAŢII, în conformitate cu prevederile proiectelor de execuţie (elaborate de către SC M. SA), a detaliilor şi devizelor de execuţie aprobate (anexa 1 la prezentul contract), precum şi ale standardelor şi prescripţiilor tehnice în vigoare.”.
Fiind necesară executarea unor lucrări suplimentare decât cele iniţial convenite prin contractul menţionat, între aceleaşi părţi, s-a încheiat actul adiţional nr. 2/2000, însoţit de procesul verbal de predare din 21.12.2000 (ce face parte integrantă din actul adiţional), din care reiese că s-a convenit cu privire la valoarea acestor investiţii suplimentare, iar prin procesul verbal de predare, că SC M. SA a predat către beneficiarul SC M. SA (SCTMB M. SA, la vremea respectivă) „2 bucăţi CD-ROM a „Listei anunţuri staţii” de sonorizare, conform contract 226/1999.” (filele 63, 64 dosar primă instanţă).
În executarea acestui obiectiv cu privire la sonorizarea staţiilor, SC M. SA a încheiat la rândul său contractul nr. 36/6.12.2000, din care rezultă că prestatorul SC N. S. R. SRL, se obliga să livreze beneficiarului SC M. SA „material audio sub formă WAV, pentru infirmaţii sonore în circulaţia trenurilor de metrou” (fila 47 fond).
Din acest ultim contract, reiese că a fost conceput să fie executat în 2 etape (art. 4): 1. casting voci şi 2. procesare timbru vocal şi mastering final, termenul de livrare fiind convenit de părţi la 15.12.2000 (art.3).
Rezultă aşadar, că acest casting la care apelanta reclamantă a participat s-a derulat în oricare dintre zilele intervalului 6.12.2000-15.12.2000, ceea ce sprijină afirmaţiile sale.
Curtea a apreciat că prima instanţă, pe baza situaţiei de fapt ce trebuia reţinută în cauză, trebuia să realizeze calificarea cererii deduse judecăţii şi aceasta, cu atât mai mult cu cât, de vreme ce s-a unit excepţia lipsei calităţii procesuale active cu fondul, potrivit menţiunilor din încheierea de şedinţă din 14.02.2008, iar soluţia a fost pronunţată pe calea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, şi s-a presupus că tribunalul a considerat cercetarea judecătorească epuizată, astfel încât, dispunea de lămurirea tuturor circumstanţelor cauzei pentru realizarea demersului de calificare.
Ceea ce a afirmat apelanta reclamantă cu titlu de faptă ilicită ce i-a adus prejudicii datorită încălcării drepturilor sale patrimoniale în calitate de titular de drepturi conexe dreptului de autor, reprezintă o înregistrare sonoră în sensul art. 103 alin. 1 din Legea 8/1996, modificată şi republicată, înregistrare ce conţine interpretarea sa cu privire la semnalistica pentru staţiile de metrou; s-a mai pretins că interpretarea a fost folosită ilicit, fără acordul său şi utilizându-se fixarea probei de voce date la SC N. S. R. SRL la sfârşitul anului 2000.
În lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant care participă la realizarea unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei remuneraţii echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestaţiei sale astfel fixate, prin reproducere, distribuire, import, închiriere şi împrumut, conform art. 101 alin. 1 din lege.
Pe de altă parte, producătorul unei înregistrări sonore este, conform art 103 alin. 2 din aceeaşi lege, persoana fizică sau juridică, ce are iniţiativă şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor, fie că acestea constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.
Dată fiind succesiunea raporturilor contractuale dovedite în cauză, anume, între intimata pârâtă SC M. SA şi chemata în garanţie, SC M. SA (contractul nr. 226/1999, actul adiţional nr. 2/21.12.2000 şi procesul verbal de predare din aceeaşi dată), precum şi dintre SC M. SA şi SC N. S.s R. SRL (contract nr. 336/6.12.2000), Curtea a apreciat că în speţă, calitatea de producător al înregistrării sonore incriminate ca generatoare de prejudicii, revine intimatei pârâte SC M. SA, deoarece, aceasta a avut iniţiativa şi şi-a asumat responsabilitatea organizării şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor.
Astfel, SC M. SA, a procedat, în vederea realizării scopului investiţiilor asumate, respectiv, RACORD 2 G. DE N. 2- 1 MAI- SEMNALISTICĂ ÎN STAŢII, la încheierea contractului cu SC M. SA căreia i-a încredinţat realizarea înregistrărilor sonore, aceasta la rândul său, subcontractând cu SC N. S. R. SRL.
Perfectarea contractului spre un atare scop cu SC M. SA, reprezintă în mod cert o măsură de organizare în legătură cu realizarea semnalisticii în staţiile de metrou, la iniţiativa sa, cu titlu de obiectiv de investiţii; pe de altă parte, SC M. SA este cea care şi-a asumat şi responsabilitatea finanţării acestei fixări a sunetelor ce aveau să constituie anunţurile staţiilor în trenurile de metrou, semnificativ în acest sens fiind actul adiţional nr. 2/21.12.2000, a cărui necesitate s-a ivit pentru finanţarea unor investiţii suplimentare; un argument în plus, în acelaşi sens, este şi cel al semnării actului adiţional şi a procesului verbal de predare a celor 2 CD-ROM-uri conţinând „Lista anunţuri staţii”de către SC M. SA, prin reprezentantul său din cadrul Direcţiei de Investiţii.
Aşa fiind, reiese că producătorul identificat în persoana intimatei pârâte SC M. SA, era cel căruia îi revenea şi responsabilitatea obţinerii autorizării titularilor de drepturi patrimoniale conexe dreptului de autor, cum este apelanta a cărei interpretare avea să fie obiect al înregistrării sonore, ca primă fixare a acestor sunete care aveau să constituie „Lista anunţuri staţii”, chiar dacă acestea nu constituie o operă în sensul Legii 8/1996, astfel cum prevede art. 103 alin. 2 partea finală.
Drept urmare, Curtea a apreciat că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a legii, raportându-se la prevederile art. 7, concluzionând că cele „recitate” de reclamantă reprezintă citirea unor simple anunţuri utilitare, anunţuri care nu pot avea valoarea de „operă” pentru a fi protejate de dispoziţiile legii în materie şi a intra în domeniul său de aplicare, în partea referitoare la drepturile conexe; nu s-a observat incidenţa în cauză a textului anterior menţionat (art. 103), omisiune datorată nestabilirii în cauză a premiselor de analiză, ceea ce presupunea un demers de calificare, aşa cum deja s-a arătat.
Motivele de apel referitoare greşita respingere a probei cu expertiză nu au putut fi analizate, întrucât proba avea ca tematică determinarea întinderii prejudiciului încercat de apelanta reclamantă ca urmare încălcării reclamate şi aceasta presupune evaluarea pertinenţei probei în vederea judecării fondului, ceea ce va cădea în sarcina instanţei de rejudecare.
Întrucât soluţia apelată poartă asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active, astfel că reclamantei i-a fost infirmată vocaţia la obţinerea unei reparaţii, devoluţiunea în apel pentru chestiunea de fond a prejudiciului şi întinderii lui (temeiul delictual al cererii fiind incontestabil), neoperând la acest moment procesual.
Şi argumentele aceleiaşi apelante privind pretinsa calificare a cererii de chemare în judecată drept un litigiu comercial, vor fi înlăturate ca nefondate, întrucât sunt susţineri străine de natura pricinii şi de cele reţinute prin sentinţa apelată.
Având în vedere cele anterior redate, Curtea a apreciat că în mod nelegal şi netemeinic tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, astfel că în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă a admis apelul reclamantei şi a desfiinţat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Chestiunile de drept dezlegate de instanţa de apel cu privire la confirmarea calităţii procesuale active a reclamantei, la stabilirea calităţii SC M. SA de producător al înregistrării sonore din cauză ca şi cu privire la necesitatea obţinerii acordului reclamantei pentru utilizarea conţinutului înregistrării (fapta ilicită, prin urmare) din punct de vedere al încălcărilor afirmate (art. 98 alin. 1 lit. a, b, d şi g din Legea 8/1996) se impun instanţei de rejudecare drept împrejurări lămurite şi care nu mai pot fi reluate spre dezbatere; instanţa de rejudecare va verifica şi va realiza încadrarea încălcării pe temeiul art. 98 în una sau mai multe dintre ipotezele enumerate de reclamantă şi îi va pune în vedere acesteia indicarea exactă a criteriilor pe care le-a avut în vedere pentru dimensionarea prejudiciului, din perspectiva art. 139 alin. 2 din Legea 8/1996, republicată, funcţie de care va fi coordonată administrarea probelor pentru dezlegarea fondului cauzei.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs SC M. SA, reprezentată prin director general G. U., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi menţinerea sentinţei civile nr. 930F/15.05.2008 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a V a Civilă ca fiind legală şi temeinică.
Se arată că în raport de dispoziţiile art. 295 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, instanţa de apel avea posibilitatea de a reface sau completa probele administrate la prima instanţă, precum şi de a administrat probe noi, fără a se impune trimiterea cu rejudecare la fondul cauzei şi că în mod greşit a stabilit calitatea de producător al recurentului pentru înregistrarea sonoră atât timp cât nu a generat nici un prejudiciu intimatei-reclamante cu care nu a avut niciodată raporturi contractuale. Susţine că doar a achiziţionat de la SC M. SA înregistrările vocale în baza unui contract şi că de aceea chemata în garanţie are calitate de producător, că faţă de faptul că anunţ urile citite de intimata-reclamantă nu pot fi calificate ca fiind o operă, în mod greşit a statuat asupra calităţii procesuale active a reclamantei. Chemata în garanţie SC M. SA, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, respingerea apelului, şi menţinerea sentinţei instanţei de fond. A invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod de Procedură Civilă. A susţinut că prin hotărârea pronunţată, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 7 şi 94 din Legea nr. 8/1996 neobservând că relaţiile contractuale dintre reclamantă şi SC N. S. R. nu privesc drepturi de autor sau conexe şi nu sunt supuse protecţiei stabilită de Legea nr. 8/96, iar în condiţiile în care a considerat contrariul, Curtea de Apel Bucureşti avea obligaţia aplicării dispoziţiilor art. 101 din aceeaşi lege, ceea ce nu a făcut. A criticat decizia recurată şi din punctul de vedere al stabilirii calităţii procesual active a reclamantei în raport de dispoziţiile art. 65 alin. 2 raportat la art. 101 din Legea nr. 8/96, susţinând că atâta vreme cât s-a constatat că M. are calitatea de producător se prezumă că aceasta deţine drepturile asupra înregistrări sonore în lipsa unei stipulaţii contrare care nu a fost dovedită, de aceea reclamanta nu are calitatea procesuală activă pentru a putea solicita despăgubiri, drepturile sale fiind cesionate către producător.
Prin decizia nr. 3915/22.06.2010 au fost respinse ca nefondate recursurile formulate.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că în ce priveşte recursul pârâtei SC M. SA, prima critică referitoare la posibilitatea ca instanţa de apel să soluţioneze în fond cauza, fără a o trimite spre rejudecare instanţei de fond nu poate fi primită. Instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, reţinând că în cauză, aceasta nu a interpretat o operă care să poată face obiectul dreptului de autor ceea ce nu îi conferă calitate de artist-interpret şi ca atare nu este titulara vreunui drept conex dreptului de autor protejat de Legea nr. 8/1996. în raport de admiterea excepţiei instanţa de fond a respins acţiunea, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă şi tot pe acest considerent a respins şi cererile de chemare în garanţie, fără a intra în cercetarea fondului. În aceste condiţii, instanţa de apel nu putea proceda decât în condiţiile art. 297 alin. 1 Cod de Procedură Civilă potrivit cărora în cazul în care se constată că în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului soluţia va fi aceea a desfiinţării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Nici critica privitoare la modalitatea de stabilire a calităţii de producător al înregistrării sonore nu poate fi primită. Contractul nr. 226/1999 încheiat între constructorul SC M. SA şi beneficiarul SC M. SA, având ca obiect execuţia lucrărilor pentru investiţia racord 2- G. de N. 2 – 1 M. – Semnalistică în staţii completat cu actul adiţional nr. 2/2000 şi finalizat prin procesul de predare primire din 21.12.2000 dovedeşte cu prisosinţă calitatea de producător a recurentei pârâte.
În mod corect, instanţa de apel a reţinut că perfectarea de către pârâtă a contractului cu SC M.SA pentru scopul menţionat în contract reprezintă o măsură de organizare a semnalisticii în staţiile de metrou la iniţiativa sa, cu titlu de obiectiv de investiţii dar şi o modalitate de asumare a responsabilităţii finanţării acestei a sunetelor ce aveau să constituie anunţurile staţiile în staţiile de metrou. Dispoziţiile art. 103 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 privind stabilirea calităţii de producător, chiar dacă sunetele nu constituie operă în sensul acestei legi, sunt pe deplin aplicabile cauzei de faţă , cu consecinţa înlăturării dispoziţiilor art. 7 referitoare la obiectul dreptului de autor.
Primul motiv de nelegalitate invocat de recurenta M. SA priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 7 şi 94 din Legea nr. 8/96 de către instanţa de apel. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că Curtea de Apel Bucureşti a constatat doar că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a legii, raportându-se la prevederile acestui text, fără a observa incidenţa în cauză a art. 103.
Din analiza art. 103 alin. 1 rezultă că înregistrarea sonoră este protejată independent de orice criteriu de originalitate şi valoare, iar dreptul la protecţie se naşte din primul moment al fixării sunetelor. Fixarea unor sunete ce nu reprezintă operă protejată generează tocmai prin operaţiunea de fixare o existenţă proprie a sunetelor care devin astfel creaţii autonome.
O altă critică a viza nelegalitate deciziei pronunţate în apel în raport de art. 65 alin. 2 rap. La art. 101 din Legea nr. 8/1996. recurenta-chemată în garanţie a apreciat că stabilirea calităţii de producător a pârâtei SC M. SA declanşează prezumţia deţinerii de către aceasta a drepturilor asupra înregistrării sonore în lipsa unei stipulaţii contrare.
Pe cale de consecinţă, cum reclamanta nu a reuşit să facă dovada faptului contrar, aceasta nu are calitate procesuală activă şi această critică a fost respinsă ca nefondată. Dispoz. art. 101 din Legea nr. 8/96 creează prezumţia legală a cesionării de către artistul interpret producătorului a dreptului exclusiv de utilizare a prestaţiei sale în schimbul unei remuneraţii echitabile. Ori această prezumţie legală relativă poate fi răsturnată prin dovada contrară pe care reclamanta tinde să o facă. Această concluzie poate fi trasă chiar din promovarea cererii de chemare în judecată. Nici recurenta-pârâtă, nici chemat în garanţie nu au făcut vreo apărare în sensul că în schimbul prestaţiei reclamantei ar fi plătit vreo remuneraţie. În aceste condiţii se consolidează prezumţia legală a cesiunii drepturilor de utilizare a înregistrării sonore. În lipsa dovezii remuneraţiei echitabile prezumţia legală instituită de art. 101 din Legea nr. 8/96 nu funcţionează şi nu poate genera consecinţa lipsei calităţii procesual active a reclamantei.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti – Secţia a V a Civilă sub nr. 34964/3/2007.
La dosar s-au depus note de şedinţă de către SC M. SA susţinând lipsa calităţii procesual active a reclamantei N. I. E., întrucât la dosarul cauzei nu a fost administrată nicio probă din care să rezulte că înregistrările cu vocea reclamantei s-au făcut la solicitarea pârâtei şi nici nu s-a făcut dovada că reclamante este titulara vocii imprimate pe CD-urile pe care pârâta le-a achiziţionat de la SC M. SA în baza unui raport contractual.
La 18.112010, reclamanta a depus o cerere de precizare invocând dispoz. art. 198, 139 din Legea nr. 8/96. De asemenea, a detaliat calculul avut în vedere la stabilirea prejudiciului respectiv: fixarea constituie câte un anunţ distinct pentru fiecare staţie de metrou, în parte, respectiv pentru cele 14 de staţii (tronson IMGB – P.), câte un anunţ la dus şi câte unul la Întors, respectiv 28 de anunţuri. În ce priveşte uzanţa, pentru fixarea unui singur anunţ remuneraţia încasată de reclamantă era echivalentul sumei de 100 euro net.
14 anunţuri (staţii) x 2 = 28 anunţuri.
28 de anunţuri x 100 euro = 2.800 euro, remuneraţie datorată pentru
fixare.
Pentru utilizarea ilicită a acestor înregistrări timp de sapte ani, pe care a apreciat că trebuie să se calculeze În raport de alte contracte de cesiune a drepturilor de utilizare similare a acestor Înregistrări voce-over încheiate Între reclamantă şi alţi beneficiari cu capacitate similară a se M. SA., remuneraţia anuală a acesteia pentru un singur anunt era de 2.000 euro net lan. În cei 7 ani (calculaţi de la data fixaţiei şi până la data depunerii prezentei acţiunii) de utilizare a Înregistrării (voce) fără acordul reclamantei x 56.000 euro= 392.000 euro net. Dacă s-ar lua în considerare doar ultimii 3 ani, calculati de la data depunerii acţiunii (13.10.2007) calculul ar fi : 3 ani x 56.000 euro net = 168.000 euro net remuneratie datorată pentru utilizare. Total datorat de către pârâtă reprezentând remuneraţie pentru fixatie 2.800 euro + 168.000 euro =170.800 euro net.. S-au solicitat prin acţiune 170.000 euro net.
În ce priveşte daunele morale, s-a solicitat suma de 1.000 euro net.
La 27.01.2011, SC M. SA a depus note scrise la cererea precizatoare a reclamantei din 18.11.2010, prin care se arată că S.C. M. S.A. a utilizat aferent Magistralei 2 : B. – P., de pe CD -urile achiziţionate de la chematul nostru în garanţie respectiv S.c. M. S.A. în baza actului adiţional nr.2/2000 la contractul 226/1999 şi procesul verbal de predare încheiat în data de 21.12.2000 care face parte integrantă din actul adiţional, 26 anunturi aferente celor 14 statii existente pe Magistrala 2 : B. -U.J P. şi nu 28 anunturi aferente celor 14 statii.
Se susţine aceste aspecte în raport de anexa la actului adiţional nr.2/2000 la contractul 226/1999, respectiv lista anunţuri staţii.
Referitor la “remuneraţia anuală a reclamantei pentru un singur anunţ calculat la 2.000 euro net/ an, 28 anunţuri x 2.000 euro/ an fiecare = 56.000 euro net/an” (nn. nefiind vorba de utilizarea a 28 de anunţuri aferente celor 14 staţii existente pe ( tronson IMGB – P.) ci de utilizarea a 26 anunţuri aferent Magistralei 2 : B. – P. de pe CD – urile achizitionate de la chematul în garantie, respectiv S.C. M. S.A. în baza actului aditional nr. 2/2000 la contractul 226/1999 şi procesul verbal de predare încheiat în data de 21.12.2000 care face parte integrantă din actul aditional), se apreciază ca reclamanta să dovedească, în primul rand că, vocea pe care SC M. a utilizat – o de pe CD -urile achiziţionate de la S.c. M. S.A. în baza actului adiţional nr.2/2000 la contractul 226/1999 şi procesul verbal de predare încheiat în data de 21.12.2000
care face parte integrantă din actul adiţional, este vocea acesteia, iar, în al doilea rînd, urmare dovedirii că pârâta a utilizat vocea acesteia în baza actului adiţional nr.2/2000 la contractul 226/1999 şi procesul verbal de predare încheiat în data de 21.12.2000 care face parte integrantă din actul adiţional, se apreciază că se impune ca reclamanta să dovedească cu contracte, fişe de impozitare şi alte acte din care să rezulte pe de o parte faptul că ” valoarea vocii” acesteia este cuantificată la nivelul de 56.000 euro, net/an, astfel cum rezultă din solicitarea acesteia.
De asemenea, se precizează faptul că, reclamanta nu a stipulat în concret perioada pentru care îşi solicită remuneratia ( nn. pe 7 ani sau pe 3 ani).
De asemenea, în raport de solicitările financiare ale reclamantei, se apreciază că pretenţiile reclamantei sunt exagerate, sens în care se arată următoarele: Aferent actului adiţional nr. 2 la contractul TIr. 226/1999 şi procesul verbal de predare al CD -urilor cu lista anunţuri staţii de sonorizare, încheiat între S.c. M. S.A. şi chematul în garanţie S.c. M. S.A., la data de 21.12.2000, proces verbal care face parte integrantă din actul adiţional, pârâta a achitat către chematul în garanţie, respectiv S.C. M. S.A., suma în cuantum de 9.424,8 lei, cu TVA – ul aferent, în baza facturii nr. 771/7454160/21.12.2000. Dovadă în acest sens, statuează factura nr. 771/7454160/ 21.12.2000, OP nr. 55/ 15.02.2001 şi OP nr. 192/ 16.05.2001, depuse de pârâtă la dosarul cauzei supus judecăţii în fondul pricinii, în primul ciclu procesual şi pe care le depune din nou în xerocopie.
De asemenea,se mai arată că în anul 2004, S.c. M. S.A. a achiziţionat de la S.C. M. S.A. în baza Contractului nr. 13/ 2004, avînd în vedere tabelul centralizator al fişelor de tarifare ale S.C. M. S.A. pentru luna decembrie 2005, poziţia 5 şi a fişei de normare la poziţia nr. 5 – Lista anunţuri lor de sonorizare pentru noile trenuri de metrou. În cadrul contractului sus menţionat, respectiv a contractului nr. 13/ 2004, se observă faptul că, prestaţia de înregistrare a vocii a fost tarifată la nivelul de 1.500 de o.m.c (ore medii convenţionale), la un preţ unitar de 13,34 lei / o.m.c ( fără tva), adică 3,244 euro/ o.m.c, la un curs euro de 4,1117 lei, respectiv 20.010 lei sau 4.866 euro, la data de 01.04.2004, data încheierii contractului.
De menţionat faptul că, suma sus arătată, respectiv 4.866 euro, a fost plătită de pârâtă către S.c. M. S .. A. în vederea achiziţionării prestaţiei de înregistrare a vocii, a unui număr de 125 anunţuri, din care 26 aferente Magistralei 2.
Se precizează că, suma sus menţionată, respectiv 4.866 euro, a fost achitată de pârâtă ca şi în cadrul Contractului nr. 226/1999 şi procesul verbal de predare încheiat în data de 21.12.2000 care face parte integrantă din actul adiţional, chematului în garanţie din prezenta cauză supusă judecăţii, respectiv S.C. M. S.A .
De altfel, se precizează că, astfel cum rezultă din lista anunţuri staţii anexă la Contractul nr.13/2004, aferent tronsonului IMGB – P., au fost înregistrate de către S.C. M. S.A. 26 anunţuri aferent celor 14 staţii existente pe această din urmă magistrală. De altfel, astfel cum rezultă şi din anexa lista anunţuri staţii, linia 2, aferentă actului adiţional nr. 2 la Contractul nr. 26/ 1999 ( anexă la prezenta), aferent celor 14 staţii existente aferent tronsonului IMGB – P., aferent CD – urilor achiziţionate de pârâtă de la S.c. M. S.A., au fost înregistrate de S.C. M. S.A. doar 26 anunturi şi nu 28 anunturi cum sustine reclamanta.
Referitor la sumele pe care reclamanta le solicită de la pârâtă cu titlu de datorii bugetare ( impozit, CAS, pensii, etc) şi pe care subscrisa în opinia reclamantei ar trebui să le achite către bugetul statului şi cele speciale, se arată că pe de o parte, în raport de prevederile art. 22 din Legea nr. 19/ 2000, pârâta nu poate achita impozite, CAS, pensii, decît pentru salariaţii săi, (nn. reclamanta din prezenta cauză supusă judecăţii neavând calitate de salariat a S.C. M.), iar pe de altă parte, în raport de prevederile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/ 2001, cu modificările şi completări le ulterioare,” beneficiarii de venit datorează în cursul anului un impozit reţinut la sursă,15% din venitul brut încasat, în cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală.
Faţă de cele ce preced, rezultă indubitabil faptul că, o atare obligaţie, în cazul în care pârâta ar fi obligată la plata unor sume către reclamantă, ar reveni reclamantei şi nu pârâtei. Referitor la daunele morale – în cu antum de 1.000 euro net – astfel cum stipulează reclamanta că a solicitat prin acţiunea principală, şi pe care şi le menţine prin cererea precizatoare, se precizează că atât în primul ciclu procesual cât şi prin cererea precizatoare depusă la termenul din data de 18.11.2010, reclamanta nu a dovedit consecintele negative suferite, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate. Faţă de cele ce preced, reclamanta nu a dovedit aspectele sus precizate, astfel că, daunele morale solicitate de acesta sunt neîntemeiate şi nefondate.
S-au depus alăturat factura fiscală nr. 77117454160/21.12.2000; OP nr. 55/ 15.02.2001 şi OP nr. 192/ 16.05.2001, cu care a fost achitată factura fiscală nr.771/7454160/21.12.2000; Lista anunţuri staţii – Linia 2, aferentă actului adiţional nr. 2 la Contractul nr. 26/ 1999; actul adiţional nr. 2/ 2000 la Contractul nr. 226/ 1999 şi procesul verbal de predare încheiat în data de 21.12.2000 care face parte integrantă din actul adiţional,; Contractul pentru achiziţie de servicii nr. 13/ 2004, contract încheiat între subscrisa şi S.c. M. S.A. ; Tabelul centralizator al fişelor de tarifare ale S.C. M. S.A. pentru luna decembrie 2005, fişa de normare – lista anunţurilor de sonorizare pentru noile trenuri de metrou şi lista anunţuri staţii – Magistrala 2 – toate aferente Contractului pentru achiziţie de servicii nr. 13/2004, contract încheiat între subscrisa şi S.c. M. S.A..
Astfel, referitor la “uzanţă pentru fixarea unui singur anunţ – 1 00 euro net anunţ, utilizare ilicită timp de 7 ani”- (nn. şi pentru care reclamanta nu dovedeşte faptul că subscrisa a folosit vocea acesteia, şi în plus că a folosit-o pe o perioadă de 7 ani – iar în raport de prevederile art. 1169 – prin care ” Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”, astfel sarcina probei revenind reclamantei ) 14 anunţuri ( staţii) x 2 = 28 anunţuri 100 euro x 28 de anunţuri.
S-au depus alăturat contractul pentru achiziţie de servicii 13/2004, tabelul centralizator al fişelor de tarifare ale SC M. SA pentru luna decembrie 2005, fişa de normare, lista anunţuri staţii Magistrala 2, act adiţional 2/2000 la contractul 2/96/1999, proces verbal de predare 21.12.2000, factura fiscală 771/7454160/21.12.2000, ordinul de plată din 15.02.2001 şi din 16.05.2001, lista anunţuri staţii linia 2. La 20.01.2011, reclamanta a depus borderou cu înscrisuri: Contract cadru de comanda nr. 64/09.02.2004, Încheiat Între SC H. A. SRL, În calitate de beneficiar (studio Înregistrare) şi N. I. , in calitate de executant. Agenţia de publicitate – SC G. W. pentru clientul R. S.A.;Act aditional la Contractul nr. 64/09.02.2004, Încheiat Între SC. H. A. SRL, În calitate de beneficiar (studio Înregistrare) şi N. I. la data de 29.03.2007, (remuneraţia pentru 12 luni -anul 2007 = 2.000 euro); Act aditional la Contractul nr. 64/09.02.2004, Încheiat Între SC. H. A. SRL, În calitate de beneficiar (studio Înregistrare) şi N. I. la data de 29.03.2008, (remuneraţia
pentru 12 luni -anul 2008 = 3.000 euro brut); Act aditional la Contractul nr. 64/09.02.2004, Încheiat Între SC. H. A. SRL, În calitate de beneficiar (studio Înregistrare) şi N. I. la data de 3p.09.2007 (remuneratie 125 Euro); Act aditional la Contractul nr. 64/09.02.2004, Încheiat Între SC. H. A. SRL, În calitate de beneficiar (studio Înregistrare) şi N. I. la data de 22.10.2007 (remuneratie 125 Euro); act aditional la Contractul nr. 64/09.02.2004, Încheiat Între SC. H. A. SRL, În calitate de beneficiar (studio Înregistrare) şi N. I. la data de 22.10.2007 (remuneratie 150 Euro); Act aditional la Contractul nr. 64/09.02.2004, Încheiat Între SC.H. A. SRL, În calitate de beneficiar (studio Înregistrare) şi N. I. la data de 23.07.2008 (remuneratie 150 Euro); Act aditional la Contractul nr. 64/09.02.2004, Încheiat Între SC. H. A. SRL, În calitate de beneficiar (studio Înregistrare) şi N. I. la data de 25.11.2008 (remuneratie 100 Euro); Contract de cesiune a drepturilor de autor nr. 003/ 10.02.2006, Încheiat Între SC. T. P. SRL, În calitate de cesionar (studio Înregistrare) şi N. I. În caliate de cedent; Act aditional din data de 20.02.2006 la contract de cesiune a drepturilor de autor nr . 003/ 10.02.2006; Anexa nr. 1 data proiect, 20.02.2006 (100 Euro – anunţ)-; Anexa nr. 2 data proiect, 27.02.2006 (100 Euro – anunţ); Anexa nr. 3 data proiect, 06.03.2006 (100 Euro – anunţ); Anexa nr. 4 data proiect, 10.03.2006 (100 Euro – anunţ); Anexa nr. 5 data proiect, 15.02.2007 (100 Euro – anunţ); Anexa nr. 6 data proiect, 12.03.2007 (100 Euro – anunţ); Anexa nr. 7 data proiect, 10.05.2007 (100 Euro – anunţ); Anexa nr. 8 data proiect, 07.08.2007 (300 Euro – 3 anunţuri); Anexa nr. 9 data proiect, 15.10.2007 (100 Euro – anunţ); Contract de cesiune a drepturilor patrimoniale conexe de autor înregistrat sub nr. 351/10.03.2010, Încheiat Între SC. G.B. SA, În calitate de cesionar (agenţie) şi N. I., În calitate de cedent, pentru clientul R. S.A. (-remuneraţia pentru 12 luni – 01.04. 2010-31.03.2011 = 4.500 euro net si distinct – 100 euro pentru % pagina pentru inregistrarea vocii cedentui pentru clientul SC R. SA); E-mail din data de 18 aprilie 2008 de la clientul R. SA ([email protected]) catre studioul de inregistrare SC H. ADVERTISING SRL, (prin [email protected] ) + text anunt (IVR); E-mail din data de 15 decembrie 2008 de la Agenţia de publicitate SC G. W. (prin [email protected] ) catre studioul de inregistrare se H. A. SRL, (prin O. I. [email protected]).
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că reclamantei în calitate de actriţă a T. P. N. (fila 154-155 dosar fond) i s-a înregistrat sonor vocea de către SC N. S.R. SRL, în anul 2000 pentru anunţurile staţiilor de metrou. Reclamanta nu a făcut dovada celor susţinute în sensul că înregistrările au avut loc în prezenţa a 2 reprezentanţi ai intimatei pârâte SC M. SA. Aşa cum rezultă din acţiunea formulată de reclamantă, înregistrările s-au efectuat ca o probă de voce şi au durat aprox. 3-4 ore, timp în care au fost înregistrate anunţuri pentru toate staţiile în 2 variante. Ulterior, fără vreun acord, pârâta SC M. a început să difuzeze înregistrările făcute cu titlu de probe în staţiile metrou şi garniturile de trenuri de călători.
Din actele depuse la dosar rezultă că SC M. SA a încheiat cu SC M. SA contractul nr. 226/1999 (fila 83 dosar fond) care a avut ca obiect executarea lucrărilor pentru investiţia racord 2- G. de N. 2 – 1 mai- Semnalistica în staţii în conformitate cu prevederile proiectelor de execuţie elaborate de SC M. SA, a detaliilor şi devizelor de execuţia aprobate anexa 1 la contract precum şi standardelor şi prescripţiilor tehnice în vigoare. La art. 2 din acest contract se precizează „obiectul prezentului contract îl constituie execuţia lucrărilor pentru investiţia racord 2- G. de N. 2- 1 mai- Semnalistica în staţii ”, în conformitate cu prevederile proiectului de execuţie a detaliilor şi devizelor de execuţie aprobate prin anexa 1 la contract.
La 18.12.2000 se încheie un proces verbal de negociere ofertă (fila 86 dosar fond) pentru anunţurile de sonorizare în care se arată că în urma aplicării formulelor de calcul şi a tarifului orei de proiectare, valoarea ofertată şi acceptată este de 94.248.000 lei fără TVA conform fişei de normare anexă. Alăturat s-a depus actul adiţional 2/2000 (fila 85 fond) la contractul 226/1999 în care se precizează la art. 2 că anexele la contractul 226/1999 se modifică în conformitate cu cele specificate în procesul verbal anexat. Prin art. 9 alin. 1 din actul adiţional se stabileşte valoarea de 94.248.000 lei fără TVA pentru lucrările ce formează obiectul acestui contract.
Tot la 21.12.2000, în aceeaşi zi cu actul adiţiona, se întocmeşte şi procesul verbal (fila nr. 87 dosar fond) prin care SC M. SA în calitate de executant şi beneficiarul SC TMB M. SA au constatat terminarea şi predarea în 2 exemplare respectiv 2 bucăţi CD-ROM a listei de anunţuri staţii de sonorizare conform contractului nr. 226/1999. Rezultă că SC M. SA s-a obligat faţă de SC M. SA să predea lucrarea angajată la cheie, inclusiv să asigure semnalistica în staţiile de metrou pentru suma de 94.248.000 lei fără TVA care a fost achitată de SC M. R. conform facturii 771/7454160/21.12.2000 şi ordinului de plată 55/15.02.2001 şi 192/16.05.2001 (fila 65-66 dosar fond). Pe factura fiscală 771 se specifică: furnizor SC M. SA cu ştampilă şi reprezintă racord II lucrări C +M decembrie 2000 Semnalistică, bun de plată pentru 105.557.760 lei reprezentând 94.248.+ TVA, se plăteşte din alocaţie bugetară cu ordinul de plată nr. 55/15.02.2001 şi este achitat de SC M. , plătitor pentru suma de 105.557.760 lei către beneficiar SC M. SA.
Operaţia juridică prin care SC M. SA procură Semnalistică Staţii metrou pentru beneficiar SC M. SA, are configuraţia unui contract de mandat prete nom, mandat fără reprezentare, dat fiind că SC M. încheie un contract pe numele său dar în mod evident pentru interesele SC M. cu N. S. R. nr. 36/06.12.2000 pe care N. S. R. se obligă să livreze lui SC M. material audio sub formă WAV pentru informaţii în circulaţia trenurilor de metrou (fila 47 dosar fond). Termenul de livrare a fost pentru data de 15.12.2000. valoarea contractului s-a ridicat la 3.000 dolari, fără TVA (TVA-ul a fost calculat la 570 dolari) şi implica selecţia timbrului vocal, 70 ore x 15 dolari ora= 1.050 dolari şi procesarea timbrului vocal cu mastering final 130 ore x 15 dolari/ora=1950 dolari. Astfel, N. S. R. negociază selecţia timbrului vocal luând în calcul 70 ore înregistrare, (în condiţiile în care reclamanta a înregistrat doar aproximativ 3-4 ore, aşa cum ea însăşi susţine în acţiunea promovată) la preţul de 1.050 lei.
Potrivit art. 139 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege pot solicita instanţelor de judecată recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.
Reclamanta este titulara unor astfel de drepturi în condiţiile art. 103 alin. 1 din Legea nr. 8/1996: „se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă în sensul prezentei legi fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuţie, sau a altor sunete, alta decât sub forma unei fixări incorporate într-o operă cinematografică sau în altă operă audiovizuală”.
Potrivit art. 94 din aceeaşi lege, sunt recunoscuţi şi protejaţi ca titulari de drepturi conexe artiştii interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii.
Prin art. 101 din Legea nr. 8/1996 se statuează: „în lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant care a participat la realizarea unei înregistrări sonore se prezumă că a cedat producătorului acesteia în schimbul unei remuneraţii echitabile dreptul exclusiv de utilizare a prestaţiei”.
Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor, fie că acestea constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.
În raport de aceste dispoziţii, în speţă producător este SC M., numai că aceasta a negociat plata remuneraţiei prin mandatar conform unui contract scris şi executat cu bună credinţă. S-au depus la dosar factura şi ordinul de plată din care rezultă că producătorul a achitat contravaloarea prestaţiei.
În ceea ce priveşte SC M., aceasta a negociat tot prin contract cu N. S. R., care la rândul său a negociat drepturile reclamantei fără contract cu aceasta, acţionând cu rea credinţă în detrimentul intereselor reclamantei. Ţinând seama de buna credinţă a mandantului, la încheierea contractului nr. 36/06.12.2000, care nu putea cunoaşte că firma N. S. R. acţionează fără consimţământul reclamantei (nici nu s-a administrat vreo probă în acest sens) acesta nu poate fi ţinut decât de plata retribuţiei convenite prin contract şi stabilită după bunul plac al N. S. R., fiind în acest caz angajată în mod exclusiv răspunderea contractuală.
Ţinând seama că SC M. a plătit contravaloarea înregistrării către SC M., acesta este chemat să răspundă în locul producătorului încasând suma negociată de la acesta, aşa cum rezultă din factura şi ordinul de plată depuse la dosar şi aşa cum s-a arătat din subvenţii de stat.
Pe de altă parte, SC M. nu a făcut dovada plăţii preţului convenit cu N. S. R., astfel că în cauză nu se justifică nici cererea de chemare în garanţie a acestei ultime firme, aflată de altfel la acest moment în stare de insolvenţă. În aceste condiţii, ca mandant al producătorului SC M. va achita reclamantei preţul convenit prin contract, în condiţiile art. 101 din Legea 8/1996, în cuantum de 1.050 dolari care se va calcula la valoarea în lei, la cursul dolarului la BNR, valabil la data emiterii facturii aşa cum s-a stabilit prin contractul nr. 36/06.12.2000, reactualizat cu indicele de inflaţie la momentul plăţii.
Având în vedere că în afara sumei legal datorate, conform contractului în raport de dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 8/1996, în cauză nu s-a justificat aplicarea altui criteriu pentru plata despăgubirilor, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 139 alin. 2 lit. b şi va fi obligat pârâtul SC M. la plata de despăgubiri către reclamantă, reprezentând triplul sumelor care au fost legal datorate conform contractului, pentru lipsă de vigilenţă la încheierea contractului cu o firmă ce înstrăinat înregistrări provenite dintr-o activitate ilicită, fără contract şi fără consimţământul autoarei.
În speţă este antrenată răspunderea civilă delictuală conform art. 998- 999 Cod Civil prin comercializarea înregistrărilor sonore ale reclamantei fără consimţământul acesteia. La acest moment, nu poate fi pusă în discuţie răspunderea N. S. R., deşi aceasta este autoarea faptei ilicite, întrucât potrivit art. 136 ind. 1 din Legea nr. 85/96, la data deschiderii procedurii insolvenţei, se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de executare silită, pentru executarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia căilor de atac declanşate de debitor. Cu privire la daunele morale, reclamanta nu a făcut dovada unor consecinţe negative suferite de aceasta pe plan profesional, psihic sau afectiv, astfel că instanţa va respinge acest capăt de cerere ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta N. I., cu domiciliul ales la C. de A. B.. Av „T. J. C.”, în B., .
Admite cererea de chemare în garanţie a SC M. SA, cu sediul în B. formulată de pârâtul SC M. SA prin reprezentant legal director general Ing. G. U., cu sediul în B.
Obligă SC M. SA la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei reprezentând remuneraţia cuvenită pentru înregistrarea audio pentru semnalistică în staţiile de metrou, reactualizată cu indicele de inflaţie la momentul plăţii şi suma de 3000 lei cu titlu de despăgubiri.
Respinge capătul de cerere privind acordarea de daune morale.
Respinge cererea de chemare în garanţie a SC N. S. R. SRL, cu sediul în B.
Obligă pârâta SC M. SA ca pe cheltuiala ei să publice hotărârea instanţei de judecată în mijloace de comunicare în masă.
Obligă pârâta SC M. SA la plata către reclamantă a sumei de 8.500 lei reprezentând onorariu de avocat conform chitanţei depuse la dosarul cauzei.
Cu apel.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 31.05.2011.
PREŞEDINTE GREFIER
Stănescu M. Mateescu Cristina
6 ex.
Red. S.M.
Tehn. D.L.
