Ordonanţă preşedinţială
Cerere de suspendare a formelor de executare silită formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Cele două căi de acţiune puse la dispoziţia celui interesat, ordonanţa preşedinţială întemeiată pe dispoziţiile art. 581 C.proc.civ. şi cererea întemeiată pe prevederile art. 403 alin. 4 C.proc.civ. nu se exclud reciproc.
Dimpotrivă, rămâne la latitudinea părţii interesate să aleagă acea cale care îi este mai favorabilă.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., dec. nr. 112/R/21 aprilie 2010)
Prin încheierea civilă nr. 187/2010 pronunţată la data de 5 martie 2010 de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 690/265/2010 s-a respins ca nefondată cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată de reclamanta ŞIP împotriva pârâtei O.T.P. Bank Romania SA Cluj Napoca.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum şi din oficiu, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală pentru următoarele considerente.
Aşa cum rezultă din cuprinsul acţiunii introductive, instanţa de fond a fost sesizată cu o cerere de ordonanţă preşedinţială prin care s-a solicitat suspendarea formelor de executare silită începute în dosarul execuţional nr. 129/SCL/2009 până la aprobarea sau respingerea de adunarea creditorilor constituită conform Legii nr. 85/2006 a unui plan de reorganizare pe care debitorul principal, S.C. Taviela SRL Lugaşu de Jos, intenţionează să îl depună.
Ca atare, indicându-se momentul până la care se solicită luarea măsurii, se poate observa că cererea reclamantei nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 403 alin. 4 C.proc.civ., text în baza căruia se poate suspenda executarea până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă.
De altfel, nici reclamanta nu a invocat în cererea sa aceste dispoziţii legale.
Este adevărat că instanţa nu este ţinută de temeiul juridic al cererii, însă o schimbare a temeiului de drept invocat poate fi făcută de instanţă numai cu condiţia ca această împrejurare să fie pusă în discuţia părţii, pentru a i se da posibilitatea să se apere faţă de noul text legal invocat.
Raportat la faptul că cererea reclamantei nu se întemeiază pe dispoziţiile art. 403 alin. 4 C.proc.civ., în situaţia în care instanţa aprecia că acesta ar fi temeiul legal al cererii, avea obligaţia de a dispune citarea părţilor şi a pune în discuţie noul temei de drept.
Neprocedând în acest mod instanţa de fond a lipsit reclamanta de dreptul său la apărare.
Totodată, aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii civile atacate judecarea cererii a avut loc în camera de consiliu, deşi textul art. 403 alin. 4 nu prevede expres acest lucru.
Regula consacrată de art. 121 alin. 1 C.proc.civ. o constituie judecata în şedinţă publică, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
În cazul în care se aprecia că se impune judecarea în şedinţă nepublică, în baza art. 121 alin. 2 C.proc.civ., ca excepţie de la regulă, declararea caracterului nepublic trebuia motivată.
Încălcarea regulii publicităţii atrage nulitatea hotărârii pronunţate, încălcarea formelor prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii constituind un motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ.
Având în vedere momentul până la care se solicită suspendarea, tribunalul apreciază că cererea reclamantei nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 403 alin. 4 C.proc.civ., ci în cele ale ordonanţei preşedinţiale, aşa după cum s-a şi indicat de reclamantă.
Ca atare, instanţa, a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, astfel că a schimbat natura acestuia, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ.
Se impune a se preciza că cele două căi de acţiune puse la dispoziţia celui interesat, ordonanţa preşedinţială întemeiată pe dispoziţiile art. 581 C.proc.civ. şi cererea întemeiată pe prevederile art. 403 alin. 4 C.proc.civ. nu se exclud reciproc.
Dimpotrivă, rămâne la latitudinea părţii interesate să aleagă acea cale care îi este mai favorabilă.
Aceasta întrucât se poate constata că cele două căi prevăzute de lege pentru a obţine o măsură de suspendare presupun întrunirea unor condiţii diferite (a urgenţei, a existenţei unei cereri de suspendare şi a depunerii cauţiunii în cazul art. 403 alin. 4, respectiv urgenţa justificată numai pe anumite împrejurări şi anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, caracterul vremelnic, neprejudecarea fondului în cazul art. 581 C.proc.civ.)
Dat fiind faptul că reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 581 C.proc.civ., că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 403 alin. 4 C.proc.civ. întrucât suspendarea s-a solicitat până la un alt moment decât cel prevăzut de textul art. 403 alin. 4 C.proc.civ., tribunalul apreciază că judecarea cauzei trebuia să aibă loc în cadrul procesual stabilit de reclamantă, instanţa de fond trebuind să verifice respectarea cerinţelor art. 581 C.proc.civ.
Este şi considerentul pentru care s-a apreciat că încheierea atacată nu are caracter irevocabil în sensul dispoziţiilor art. 403 alin. 4 C.proc.civ., ci poate fi atacată cu recurs potrivit art. 582 alin. 1 C.proc.civ.
Având în vedere faptul că au fost găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanţa de recurs în baza art. 312 alin. 3 C.proc.civ. va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară şi va trimite dosarul Judecătoriei Năsăud spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării prima instanţă va analiza cererea reclamantei în cadrul procesual stabilit de aceasta şi în şedinţă publică, exceptând desigur cazul în care instanţa ar considera incidente prevederile art. 121 alin. 2 C.proc.civ.
