Dosar nr. 1387/228/2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA FĂUREI – JUDEŢUL BRĂILA
Operator de date cu caracter personal / Autorizaţia nr.4903
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1397
Şedinţa publică din 12 Decembrie 2013
Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile având ca obiect contestaţie la executare formulată de contestatoarea N.M., în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRĂILA, cu sediul în mun. Brăila, str. Delfinului, nr. 1, Brăila (a dobândit calitatea procesuală în locul Administraţiei Finanţelor Publice a Oraşului Ianca în temeiul art. 23, alin. 6 din HG nr. 520/24.07.2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală) şi CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BRĂILA,.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică s-a prezentat contestatoarea N. M., personal şi asistată de av. D.A. în baza împuternicirii avocaţiale nr. 153, aflată la dosar-la fila 35, lipsind intimatele ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRĂILA şi CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BRĂILA.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că procedura este completă, cauza fiind la al doilea termen de judecată, amânat pentru a se solicita intimatei CAS Brăila să comunice data la care a fost comunicată sau înmânată Decizia nr. X privind soluţionarea contestaţiei formulată de contestatoare, acţiunea fiind timbrată cu suma de 50 de lei conform chitanţei aflată la dosar (fila 7). La dosarul cauzei s-au depus de către CAS Brăila adresa prin care comunică data la care a fost înmânată decizia nr. X contestatoarei şi întâmpinare, după care;
Instanţa pune în discuţia părţilor excepţia lipsa calităţii procesuale pasive a intimatei CAS Brăila, invocată de intimata CAS Brăila.
Av. XX pentru contestatoare solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei CAS Brăila.
Instanţa admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) Brăila şi dispune scoaterea din cauză a acesteia, întrucât potrivit OUG 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. V, alin. 10, alin. 4 ANAF ,,se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale caselor de asigurări sociale şi dobândeşte calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată”.
Av. XX pentru contestatoare arată că nu mai are cererii de formulat şi probe de administrat.
Nefiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond;
Av. XX pentru contestatoare solicită anularea titlului de executare şi a somaţiei, întrucât prin acestea s-a dispus în mod nelegal obligarea contestatoarei la plata sumei de 442 lei, reprezentând contribuţia la fondul de sănătate pentru venituri impozabile din dobânzi.
Potrivit dispoziţiilor art. 257, pct. 2, lit. b din Legii nr. 95/2006 privind reforma din domeniul sănătăţii veniturile impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, acesta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.
Având în vedere şi Decizia nr. 335/10.03.2011 Curţii Constituţionale referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Legea 95/2006 privind reforma din domeniul sănătăţii.
Din aceste considerente rezultă că în mod nelegal s-a stabilit cuantumul contribuţiei datorate în funcţie de venitul minim brut pe ţară, lunar.
Av. XX pentru contestatoare, fiind întrebat de preşedintele completului, învederează că solicită doar anularea titlului de executare şi a somaţiei, întrucât pentru Dispoziţia de impunere are la dispoziţie alte căi de atac.
INSTANŢA,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21.08.2013 sub nr. 1387/228/2013, contestatoarea N.M. a solicitat în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRĂILA şi CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BRĂILA contestarea titlului executoriu nr. X şi a somaţiei nr. X.
În motivarea acţiunii contestatoarea arată că a fost obligată la pata sumei de 4420 lei, reprezentând contribuţie de asigurări sociale de sănătate provenind din venituri din dobânzi, sumă ce a fost stabilită cu încălcarea prevederilor legale.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 95/2006 şi Decizia nr. 335/10.03.2011 a Curţii Constituţionale.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei.
În dovedirea acţiunii contestatoarea a depus înscrisuri.
Intimata ANAF-Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată.
În drept au fost invocate prevederile art. 250 NCPC şi OG nr. 92/2003 Codul de procedură fiscală.
Intimata CAS Brăila a formulat întâmpinare la data de 20.11.2013, depăşind termenul prevăzut de lege, astfel că este decăzută din dreptul de a mai propune probe şi de invoca excepţii, în afară celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
Prin întâmpinare a invocat excepţia lisei calităţii procesuale pasive a acesteia, fiind o excepţie de ordine publică, întrucât ANAF s-a subrogat în toate procesele sale, solicitând respingerea acţiunii în temeiul admiterii acestei excepţii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
La data de 31.05.2013, Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) Brăila a emis Decizia de impunere din oficiu nr. X prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligaţia de plată a sumei de 442 lei, reprezentând contribuţie de asigurări sociale de sănătate provenind din venituri din dobânzi aferente perioadei 01.01.2011 – 31.12.2011, decizie comunicată contestatoarei la data de 18.06.2013.
Prin Decizia X (comunicată contestatoarei la data de 19.08.2013), CAS Brăila a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere din oficiu menţionată anterior.
Ca urmare, au fost emise de către Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Ianca: titlul executoriu nr. 94010016028596 din 30.07.2013 (cu referire la decizia de impunere din oficiu nr. 1158244 din 31.05.2013) şi somaţia nr. 9/40/1/2013/94010020533665 (cu referire la titlul executoriu nr. 94010016028596 din 30.07.2013). Ambele documente au fost comunicate contestatoarei la data de 06.08.2013 şi vizează aceeaşi sumă de 442 lei arătată mai sus.
Împotriva acestor din urmă două documente (titlul executoriu şi somaţia), contestatoare a depus la data de 21.08.2013 la Judecătoria Făurei contestaţie la executare.
Instanţa apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile OG nr. 92/2003 prind Codul de procedură fiscală, acestea completându-se cu dispoziţiile Codului de procedură civilă doar acolo unde textul special nu prevede.
În ceea ce priveşte cadrul legal incident în cauză trebuie avut în vedere faptul că art. 136 alin. 1 din OG nr. 92/2003 prevede că, în cazul în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acţiuni de executare silită, aceste organe fiind denumite organe de executare silită, potrivit alin. 4 al aceluiaşi articol.
Conform art. 141 alin. 1 din acelaşi act normativ, executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În cauză, titlul de creanţă a fost comunicat contestatoarei la data de 18.06.2013. Potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003, titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În speţa de faţă, titlul de creanţă cu nr. 1158244 a devenit titlu executoriu la expirarea termenului de plată. Faţă de prevederile OG nr. 92/2003, nici nu se mai impunea emiterea unui alt înscris, denumit „titlu executoriu”, câtă vreme contestatoarea nu a făcut dovada vreunei plăţi sau să invoce alt mod de stingere a datoriei. Simpla expirare a termenului legal stabilit face ca titlul de creanţă să devină executoriu.
De asemenea, art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003 stipulează că persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor OG nr. 92/2003 de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. Potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Instanţa constată că pentru contestarea legalităţii stabilirii obligaţiei de plată a sumelor respective există o altă procedură. Astfel, în cuprinsul prevederilor art. 205–218 din OG nr. 92/2003 se reglementează pe larg procedura contestării actelor administrativ fiscale, art. 205 alin. 1 şi art. 218 alin. 2 făcând trimitere la posibilitatea adresării instanţei de contencios administrativ, iar conform prevederilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în cazul de faţă instanţa competentă ar fi Tribunalul Brăila, cum de altfel se menţionează şi la finalul Deciziei CAS Brăila nr. 2078 din 08.07.2013, de respingere a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere din oficiu.
Totodată, conform art. 712 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, aşa cum e cazul de faţă, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.
Instanţa reţine că toate susţinerile contestatoarei vizează fondul cauzei (legalitatea stabilirii sumelor prin decizia de impunere care reprezintă titlul de creanţă devenit titlu executoriu), nu legalitatea şi temeinicia actelor de executare. Prin prezenta contestaţie la executare au fost invocate apărări pe fond care aparţin titlului în sine, şi nu vizează aspecte legate de actele propriu-zise de executare, arătându-se că suma de bani impusă, în fapt nu este datorată. Toate înscrisurile depuse nu tind spre dovedirea unei astfel de stări de fapt.
Constatând că în speţa de faţă este prevăzută de lege o cale specială de atac, instanţa înlătură ca inadmisibile în procedura contestaţiei la executare toate apărările şi susţinerile formulate în ceea ce priveşte titlul executoriu care face obiectul executării, aceste apărări putând fi efectuate pe calea specială de atac împotriva titlului executoriu în sine, prevăzută de O.G. nr. 92/2003.
Aşadar, fondul acestor titluri (legalitatea sumelor stabilite) nu poate fi atacat prin contestaţie la executare.
În speţă nu s-a făcut dovada exercitării unei astfel de căi de atac speciale. Mai mult decât atât, la solicitarea instanţei, apărătorul contestatoarei a invocat faptul că nu a formulat şi nu înţelege să formuleze cale de atac la instanţa de contencios administrativ, susţinând că are posibilitatea de opţiune, în egală măsură, între atacarea la instanţa de contencios administrativ şi formularea unei contestaţii la executare, varianta din urmă fiind de altfel cea aleasă.
În acelaşi timp, instanţa constată că actele de executare au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale şi nu au fost administrate nici un fel de probatorii care să ducă la concluzia nelegalităţii actelor de executare efectuate în dosarul de executare al intimatei în ceea ce o priveşte pe contestatoare.
Având în vedere toate considerentele expuse, instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea N.M în contradictoriu cu ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRĂILA.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Făurei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12.12.2013
PREŞEDINTE, GREFIER,
