Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa – a fost reprezentat de procuror, A.D.
Pe rol fiind soluţionarea cauzei penale privind pe inculpata P.E. şi pe partea vătămată G.V., având ca obiect participaţie improprie la infracţiunea de furt şi distrugere prev. şi ped. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 Cod penal şi art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterile au avut loc la termenul din dat de ianuarie 2011 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, în vederea studierii actelor şi lucrărilor dosarului, respectiv pentru a se depune concluzii scrise s-a amânat pronunţarea pentru data de februarie 2011, respectiv pentru data de februarie 2011.
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de decembrie 2009 în dosarul nr. …/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.E., cu datele personale din dispozitiv, pentru comiterea infracţiunilor de participaţie improprie la infracţiunea de furt, prev. şi ped. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 şi distrugere art. 217 alin. 1 Cod penal, în condiţiile art. 33 lit. a Cod penal.
Expunând situaţia de fapt, în rechizitoriu se arată că în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP T.V. sub nr. 1010 din data de septembrie 2007, partea vătămată G.V. a cumpărat cota de 1535/16.818 parte fiecare, de la vânzătorii K.F., T.E. şi T.I., din suprafaţa totală de 16.818 mp teren fâneaţă, situat în comuna X, postata ,,Putna’’ înscris în CF nr. 51 Xul de Sus, partea I-a de sub A+4, nr. top. 225/4/2 şi 226/2/4/2, iar în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP T.V. sub nr. 504 din data de iunie 2008, partea vătămată a cumpărat cota de 1534/16.818 parte, de la vânzătoarea O.V., din suprafaţa totală de 16.818 mp teren fâneaţă, situat în comuna X, postata ,,Putna’’ înscris în CF nr. 51 Xul de Sus, partea I-a nr. crt. 4, nr. top. 225/4/2 şi 226/2/4/2. Aşa cum rezultă din materialul de urmărire penală, din procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto-criminalistice efectuate cu această ocazie, terenul cumpărat de către partea vătămată este învecinat la nord cu proprietatea martorului C.I., la est cu pădurea proprietatea comunei X, la sud cu proprietăţile martorilor C.V., C.I. şi C. M., iar la vest cu DJ 127 X – D, terenul fiind bine delimitat prin existenţa unui gard confecţionat de circa 80-100 de ani, pe tot perimetrul acestuia. Se arată că învinuita este rudă cu vânzătorii terenului şi având unele opoziţii în legătură cu înstrăinarea acestuia, la data de mai 2009 s-a deplasat la terenul în cauză şi a demontat şi distrus o porţiune de circa 16,5 m din gardul învecinat cu DJ 127 X – D, construind în locul acestuia un alt gard, cu materialele sale, motivând că, gardul vechi ar fi fost deteriorat. Partea vătămată luând cunoştinţă de fapta învinuitei, cu ajutorul altor persoane, a demontat gardul construit de învinuită ce împrejmuia terenul proprietatea sa şi a construit un alt gard nou, cu materialele ce-i aparţineau. La câteva zile, învinuita a mers din nou la terenul părţii vătămate şi a desfăcut din nou gardul construit de partea vătămată, pe care l-a demontat şi înlăturat, distrugându-l şi construind în locul acestuia un alt gard cu materialele sale, pe acelaşi amplasament. În luna septembrie 2009, învinuita l-a determinat pe nepotul său, martorul C.V., să cosească iarba (otava) de pe terenul cumpărat de partea vătămată, pentru ca acesta să folosească recolta pentru animalele din gospodăria sa, astfel că martorul s-a deplasat pe terenul părţii vătămate, a cosit iarba (otava), rezultând cantitatea de circa 80-100 kg otavă, pe care a transportat-o cu căruţa la domiciliul său, învinuita asigurându-l că iarba îi aparţine şi, potrivit declaraţiei date în faţa procurorului în data de octombrie 2009, învinuita a arătat că de pe terenul unde l-a trimis pe martor să cosească, a rezultat cantitatea de 500-700 kg otavă, însă apoi a revenit asupra declaraţiei, susţinând că de pe teren a rezultat circa 80-100 kg otavă.
Partea vătămată G.V., prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale,
s-a constituit parte civilă cu suma totală de 2.000 lei, reprezentând contravaloarea gardului distrus şi manopera privind reconstruirea acestuia, respectiv contravaloarea ierbii (otava) rezultate de pe terenul său.
În cauză, urmărirea penală a fost începută şi pentru comiterea infracţiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 Cod penal, însă din probele administrate nu s-a reţinut ca fiind întrunită latura obiectivă a acestei infracţiuni, întrucât învinuita prin activităţile infracţionale comise şi descrise în partea expozitivă, nu a ocupat şi stăpânit în mod efectiv posesia proprietăţii terenului, aceste activităţi au fost sporadice şi au întrunit elementele infracţiunilor de participaţie improprie la infracţiunea de furt şi distrugere, motiv pentru care învinuita P.E. a fost scoasă de sub urmărire penală, pentru comiterea infracţiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 Cod penal.
Situaţia de fapt descrisă în cuprinsul actului de sesizare a instanţei a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: plângerile prealabile şi declaraţiile părţii vătămate G.V. (fila 17-22), procesul verbal de constatare (fila 23), procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto-criminalistice efectuate cu această ocazie (fila 24, 101-111), declaraţiile martorilor, contractele de vânzare cumpărare a terenului proprietatea părţii vătămate (fila 34-35), acţiunea civilă şi probele testimoniale, expertize judiciare, schiţe şi alte documente, în copie din dosarul nr. …/326/2008 al Judecătoriei Topliţa, având ca obiect ieşire din indiviziune (filele 48-100) şi declaraţiile învinuitei prin care recunoaşte în parte faptele comise.
Cauza a fost înregistrată la această instanţă sub nr. …/326/2009 din data de decembrie 2009.
Din examinarea coroborată a probelor administrate în cauză, raportat la învinuirea care face obiectul sesizării instanţei, persoana cu privire la care s-a făcut sesizarea, consultându-se şi dosarele nr. …/326/2008 (având ca obiect ieşire din indiviziune, uzucapiune) suspendat în prezent până la soluţionarea dosarului nr. …20/326/2010 (având ca obiect plângere împotriva încheierii CF), dosar nr. …29/326/2010 (având ca obiect plângere împotriva rezoluţiei procurorului formulată de numita G.V.) şi dosar nr. …90/326/2010 (având ca obiect plângere împotriva rezoluţiei procurorului formulată de numita P.E.), instanţa reţine în fapt următoarele:
În baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP T.V. sub nr. 1010 din data de septembrie 2007, partea vătămată G.V. a cumpărat cota de 1535/16.818 parte fiecare, de la vânzătorii K.F., T.E. şi T.I., din suprafaţa totală de 16.818 mp teren fâneaţă, situat în comuna X, postata ,,Putna’’ înscris în CF nr. 51 Xul de Sus, partea I-a de sub A+4, nr. top. 225/4/2 şi 226/2/4/2, iar în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP T.V. sub nr. 504 din data de 04 iunie 2008, partea vătămată a cumpărat cota de 1534/16.818 parte, de la vânzătoarea O.V., din suprafaţa totală de 16.818 mp teren fâneaţă, situat în comuna X, postata ,,Putna’’ înscris în CF nr. 51 Xul de Sus, partea I-a nr. crt. 4, nr. top. 225/4/2 şi 226/2/4/2, imobilul fiind delimitat printr-un gard confecţionat de circa 80-100 de ani.
Reclamanta G.V., parte vătămată în prezenta cauză, la data de iunie 2008, prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. …/326/2008 la Judecătoria Topliţa, formulată împotriva pârâţilor O.V., O.A., P.E. (inculpata din prezenta cauză), a solicitat în temeiul art. 728 Cod civil, ieşirea din indiviziune privind cota de 6139/16818 parte din imobilul înscris în CF nr. 51 Xul de Sus Partea I, având nr. top. 225/4/2 şi 226/2/4/2, de 16.818 mp, cu atribuirea de nr. cadastral nou cu dispunerea înscrierii lotului nou format pe numele său într-o nouă carte funciară, arătând în motive că în CF menţionată, se află în indiviziune cu pârâţii, cotele părţi din imobil fiind cumpărate de la numiţii K.F., T.E. şi T.I. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP T.V. sub nr. 1010 din data de septembrie 2007, respectiv de la numita O.V., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP T.V. sub nr. 504 din data de iunie 2008, vânzătorii moştenind cotele lor de la defuncta T.IO împreună cu numitul T.I., de la care însă nu a cumpărat, anterior încheierii contractelor de vânzare cumpărare fiind efectuată o măsurare a loturilor.
În cauză, respectiv în dosarul nr. …/326/2008, s-a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate de către expert tehnic S.G., în concluziile căreia s-a propus formarea a două loturi, lotul I, fiind pentru reclamanta G.V. şi în care s-a propus extinderea suprafeţei de 6139 mp, cât a rezultat din acte, la suprafaţa de 9110 mp, cât a rezultat din măsurători.
Au fost formulate obiecţiuni la expertiză de către pârâta P.E. la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic S.G., pentru motivul că, deşi este coproprietară alături de ceilalţi proprietari tabulari, prin lucrarea efectuată, au fost excluşi de la lotizare, sens în care au solicitat refacerea expertizei cu respectarea suprafeţelor înscrise în cartea funciară.
Astfel prin completarea la expertiză încuviinţată, expertul a procedat la refacerea lucrării conform obiecţiunilor, propunându-se astfel ca lotul I, în suprafaţă de 6139 mp, cât a rezultat din acte, să fie extins la suprafaţa de 7158 mp, cât a rezultat din măsurători, pentru reclamanta G.V., iar lotul III şi IV, în suprafaţă de 2440 mp, respectiv de 5427 mp, s-a propus a fi notat pentru pârâtele O.V., O.A. şi P.E., cu menţinerea titlurilor originare de dobândire.
La completarea expertizei efectuate, s-au formulat obiecţiuni de către reclamanta G.V., pentru motivul că suprafaţa din expertiză nu corespunde cu cea din cartea funciară, sens în care a solicitat o nouă lucrare de specialitate şi care să fie efectuată de un alt expert şi anume F.I., lucrare ce a fost încuviinţată, conform obiectivelor stabilite.
Prin urmare, noul expert desemnat, a propus două variante de lotizare pentru coproprietarii imobilului aflaţi în indiviziune, existente la filele 154-166 dosar nr. …/326/2008.
La termenul din data de decembrie 2009, în dosarul civil menţionat, s-a încuviinţat în principiu cerere de intervenţie formulată de intervenientele K.F., T.I., O.V., T.E. şi T.I., obiectul acesteia fiind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren în suprafaţă de 3701 mp înscrisă în CF nr. 51 X, având nr. top. 225/4/2 şi 226/2/4/2, termen la care s-a formulat şi o cerere reconvenţională din partea pârâtelor P.E., O.A. şi O.I., având ca obiect ieşirea din indiviziune conform cotelor părţi înscrise în CF nr. 51 X, fiind încuviinţată o nouă expertiză, ce s-a efectuat în cauză tot de către expert tehnic F.I., care a formulat propuneri de ieşire din indiviziune în două variante (filele 292 şi urm. din dosar nr. …/326/2008).
Se constată că, la termenul din data de noiembrie 2010, urmare a înregistrării unei noi acţiuni civile sub nr. …20/326/2010 la Judecătoria Topliţa, având ca reclamanţi pe T.I. şi G.V., obiectul fiind plângere împotriva încheierilor de carte funciară nr. 3801/2010 şi nr. 2308/2009 şi menţinerea CF 51 Xul de Sus Partea I, anterioară conversiei acesteia în CF electronică 50074, conversie efectuată la data de 06.08.2009 concomitent cu încheierea nr. 2308/2009, arătându-se în motive că au fost afectate prin acestea cotele de moştenire ale reclamantului T.I., conform certificatului de moştenitor nr. 342/1981, dosarul nr. …/326/2008 al Judecătoriei Topliţa a fost suspendat în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, până la soluţionarea dosarului nr. …20/326/2010, al Judecătoriei Topliţa, pricina din primul atârnând de existenţa sau neexistenţa dreptului ce face obiectul noului dosar.
Se constată că, prin sentinţa penală nr. 69 din data de mai 2010, pronunţată în dosarul nr. …29/326/2010 al Judecătoriei Topliţa, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta G.V., în contradictoriu cu intimatul S.G., având calitatea de expert tehnic în dosarul nr. …/326/2008 al Judecătoriei Topliţa, fiind menţinută soluţia de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat prin Rezoluţia din data de ianuarie 2010, în dosarul nr. ..7/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa, cercetat pentru comiterea infracţiunilor de mărturie mincinoasă, fals material în înscrisuri oficiale şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sentinţă menţinută prin decizia penală nr. 202/R/02 noiembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. …29/326/2010 al Tribunalului Harghita.
În considerentele sentinţei penale mai sus menţionate, s-a reţinut că petentei G.V., prin lucrarea efectuată de intimat, nu i s-a încălcat dreptul de proprietate dobândit prin contractele de vânzare cumpărare încheiate, iar susţinerile sale că lotul evidenţiat în plus pentru O.V., O.A. şi P.E. în completarea la raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic S.G., în sensul că este proprietatea sa, ,,nu au însă un suport legal atâta timp cât ea are calitatea de coproprietar în indiviziune şi nu proprietar unic asupra unui teren individualizat în mod concret’’ (fila 58 penultimul aliniat din dosar nr. …29/326/2010 al Judecătoriei Topliţa).
Prin sentinţa penală nr. 8 din data de ianuarie 2011 pronunţată în dosarul nr. …90/326/2010 al Judecătoriei Topliţa, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta P.E., în contradictoriu cu intimata G.V., fiind menţinută soluţia de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de intimată prin Rezoluţia din data de octombrie 2010, în dosarul nr. …5/P/2010, ce a fost menţinută prin Rezoluţia nr. 185/II/2 din data de noiembrie 2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa, reţinându-se în considerente că, raportat la motivele formulate de petentă, legiuitorul, prin incriminarea faptelor pentru care s-a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei (tulburare în posesie, distrugere şi furt), nu a urmărit să rezolve pe cale penală litigiile civile cu privire la bunuri care sunt disputate între părţi, în speţă lipsind intenţia intimatei G.V. în comiterea vreunei fapte penale de natura celor reclamate, plângerea fiind formulată pentru faptul că numita P.E., la data de 28 aprilie 2010, a intrat pe terenul său, distrugând gardul şi sustrăgând iarba de pe acesta.
La data de mai 2009, inculpata din prezenta cauză, s-a deplasat la terenul aflat în indiviziune cu partea vătămată şi a demontat o porţiune de circa 16,5 m din gardul învecinat cu DJ 127 X – D, construind în locul acestuia un alt gard, cu materialele sale, vechimea acestuia fiind de 80-100 ani.
Partea vătămată luând la cunoştinţă de faptele inculpatei, cu ajutorul altor persoane, a demontat gardul construit ce împrejmuia terenul aflat în indiviziune şi a construit un alt gard cu materialele sale.
La câteva zile, inculpata a mers din nou şi a desfăcut gardul construit de partea vătămată, pe care l-a înlăturat, construind în locul acestuia alt gard cu materialele sale, pe acelaşi amplasament, iar în luna septembrie 2009, inculpata i-a spus nepotului său, C.V., să cosească iarba (otava).
Partea vătămată G.V., în cursul cercetării judecătoreşti s-a constituit parte civilă cu suma totală de 28.487 lei, reprezentând daune materiale şi daune morale pentru prejudiciul cauzat ce constă în sumele de bani ocazionate cu deplasarea părţii vătămate de la Bucureşti la X, Miercurea Ciuc şi Topliţa, plata şoferului ce a condus maşina pe aceste distanţe, cazarea la hotel şi asigurarea mesei zilnice, procurarea materialelor pentru gard, plata muncitorilor şi asigurarea tuturor celor necesare acestora, contravaloarea fânului sustras de către inculpată, respectiv daune morale în cuantum de 15.000 lei, reprezentând solicitarea fizică şi psihică în cursul procesului penal, ce a condus la deteriorarea gravă a sănătăţii sale, toate fiind probate cu martori şi înscrisuri, existente la dosar.
Inculpata, prin declaraţiile date atât în cursul urmării penale cât şi în faza de judecată, a arătat că este moştenitoare după O.V. şi O.A. şi are dreptul să folosească imobilul pentru care se judecă, partea vătămată având doar o cotă parte din imobilul cumpărat, cuvenindu-i-se doar suprafaţa de 6139 mp, având calitatea de coproprietară atât cu partea vătămată cât şi cu alte persoane, declaraţie ce se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi şi înscrisurile depuse la dosar.
Coproprietatea reprezintă un drept de proprietate pe cote-părţi ideale, abstracte, matematice, care aparţine la două sau mai multe persoane asupra unuia şi aceluiaşi lucru.
Specific regimului juridic al coproprietăţii este faptul că fiecărui coproprietar îi aparţine o cotă-parte ideală, abstractă din dreptul de proprietate, bunul obiect al dreptului de proprietate rămânând nefracţionat şi are caracter vremelnic deoarece durează în timp până la sistarea ei.
Modalitatea specifică şi cea mai frecventă de încetare a coproprietăţii este partajul sau împărţeala, respectiv operaţia juridică prin care încetează starea de coproprietate ori de indiviziune, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite pe cote-părţi sunt împărţite materialmente între copărtaşi, fiecare devenind proprietar exclusiv asupra unei părţi determinate sau asupra unui anume bun din cele ce formau obiectul coproprietăţii.
Infracţiunea de tulburare în posesie, prev. şi ped. de art. 220 alin. 1 Cod penal, reprezintă ocuparea fără drept, prin violenţă sau printr-o intervenţie în structura semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia, fapta prezentând pericol pentru normala şi paşnica folosire a unui imobil ce aparţine persoanei, legea în speţă ocrotind nu semnele de hotar, ca lucru în sine, ci imobilul pe care ele îl delimitează, elementul material al faptei săvârşindu-se prin acţiunea de ocupare, de luare în stăpânire, iar în ce priveşte latura subiectivă, forma de vinovăţie caracteristică tulburării de posesie este intenţia, ceea ce presupune faptul că elementul material trebuie să aibă semnificaţia voinţei autorului de a lua temporar sau definitiv, în stăpânire imobilul, existenţa intenţiei presupunând ştiinţa făptuitorului că ocupă fără drept imobilul, iar existenţa unui dubiu real în care se află autorul cu privire la temeiul legal al acţiunii sale, conducând la inexistenţa infracţiunii.
Se constată că, prin actul de sesizare al instanţei, urmărirea penală a fost începută şi pentru comiterea infracţiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 Cod penal, însă din probele administrate nu s-a reţinut ca fiind întrunită latura obiectivă a acestei infracţiuni, întrucât învinuita prin activităţile infracţionale comise şi descrise în partea expozitivă, nu a ocupat şi stăpânit în mod efectiv posesia proprietăţii terenului, aceste activităţi au fost sporadice şi au întrunit elementele infracţiunilor de participaţie improprie la infracţiunea de furt şi distrugere, motiv pentru care învinuita P.E. a fost scoasă de sub urmărire penală pentru comiterea acestei infracţiuni.
Distrugerea, conform art. 217 alin. 1 Cod penal, reprezintă fapta care aduce atingere integrităţii materiale a unui bun aparţinând, de regulă, altuia, fapta putându-se săvârşii prin orice mijloace, numai cu intenţie (directă sau indirectă).
Furtul, în înţelesul prev. art. 208 alin. 1 Cod penal, reprezintă sustragerea frauduloasă a unui bun mobil din avutul altuia, obiectul juridic special al acestei fapte reprezentându-l relaţiile sociale care pentru normala lor evoluţie presupun respectarea posesiei sau detenţiei bunurilor mobile aflate în patrimoniul persoanei, astfel obiectul material îl constituie însăşi bunul mobil, noţiune care corespunde aceleia din civil, forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această faptă fiind intenţia.
Infracţiunile contra patrimoniului sunt susceptibile a fi săvârşite în toate formele participaţiei, în speţă, partea vătămată a reclamat comiterea infracţiunilor în condiţiile art. 31 alin. 2 Cod penal, inculpata fiind trimisă în judecată cu reţinerea faptei de furt în participaţie improprie.
În conformitate cu art. 52 Cod procedură penală, orice persoană este considerată nevinovată, până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. În acest mod, se consacră pe plan procedural penal, dispoziţiile constituţionale prevăzute în art. 28 pct. 8 din Constituţia României potrivit cărora „până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată”, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului conform căruia „Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită”.
Conform dispoziţiilor art. 66 Cod procedură penală, coroborate cu cele ale art. 65 Cod procedură penală, inculpatul nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia, iar sarcina administrării probelor revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată, orice soluţie pronunţată de către o instanţă neputându-se întemeia decât pe probe legal administrate şi convingătoare aşa cum a statuat şi CEDO în cauza Telfner c. Austriei, scopul procesului penal fiind ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită conform vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
În virtutea acestei prezumţii, acela împotriva căruia a fost declanşat un proces penal este prezumat nevinovat până la dovedirea vinovăţiei într-un proces public, cu asigurarea garanţiilor dreptului la apărare, iar răsturnarea prezumţiei poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăţie.
Când, ca urmare a administrării probelor, se ajunge la îndoială asupra vinovăţiei şi această îndoială nu este înlăturată după administrarea de noi probe, prezumţia de nevinovăţie nu este răsturnată, orice îndoială fiind interpretată în favoarea inculpatului conform principiului in dubio pro reo, regulă ce constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu constituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 Cod procedură penală şi care se regăseşte în materia probaţiunii.
Ori, din analiza probelor administrate în prezenta cauză, respectiv cu consultarea celor administrate în dosarele la care s-a făcut referire mai sus, se constată că acestea conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia inculpatei în legătură cu faptele imputate, neputându-se forma o convingere care să se constituie într-o certitudine, inculpata săvârşind faptele pentru care a fost trimisă în judecată în calitatea sa de coproprietară a imobilului înscris în CF nr. 51 Xul de Sus.
Partea vătămată, în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate, încă nu are un drept de proprietate exclusivă asupra unui teren individualizat, având doar un drept de proprietate asupra cotei de 6139/16818 parte din terenul înscris în CF 51 Xul de Sus, procesul de partaj aflându-se pendinte, iar prin incriminarea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, legiuitorul nu a urmărit să rezolve penaliceşte litigiile civile cu privire la bunuri care sunt disputate între părţi, în caz contrar s-ar putea ajunge la o substituire nedorită şi o interpretare extensivă a normei juridice penale.
Prin urmare, faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală, va dispune achitarea inculpatei.
În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa apreciază că, în prezenta cauză nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunţat pentru lipsa vinovăţiei inculpatei.
În temeiul art. 349 şi art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, se va avansa Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită pe inculpata P.E., cetăţean român, fiica lui V. şi A., născută la data de 1967 în comuna X, judeţul Harghita, studii 10 clase, casnică, fără loc de muncă, căsătorită, domiciliată în comuna X, judeţul Harghita, posesoare a CI seria HR nr. … eliberată de SPCLEP Topliţa, având CNP …, fără antecedente penale, pentru infracţiunile de participaţie improprie la infracţiunea de furt, prevăzută şi pedepsită de art. 31 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 1 Cod penal şi distrugere, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. 1 Cod penal, în condiţiile art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 349 şi art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, se avansează Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare.
