Potrivit art. 4 alin.4 din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, competenţa de soluţionare a cererilor de chemare în judecată întemeiate pe dispoziţiile acestui act normativ aparţine tribunalului, secţia civilă, în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.
Indicarea de către reclamantul cetăţean român ca şi domiciliu a adresei de reşedinţă din Germania, unde locuieşte efectiv, nu este în măsură să conducă la aprecierea că instanţa competentă teritorial este tribunalul de la domiciliul procuratorului, ales de reclamant ca domiciliu procesual ales. Existenţa copiei paşaportului românesc valabil demonstrează că reclamantul are domiciliul în România, Bucureşti, instanţa competentă material şi teritorial fiind Tribunalul Bucureşti.
În concluzie, în sensul Legii nr. 221/2009, domiciliul reclamantului este cel care rezultă din actul de identitate valabil emis de autorităţile române. Domiciliul procesual ales este doar opţiunea părţii cu privire la locul unde să-i fie comunicate actele de procedură.
Prin sentinţa civilă nr.12/19.01.2010, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009 în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de judecată a reţinut că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. A. S., prin procurator N. V. s-a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor, constatarea în temeiul art.4 alin.2 din Legea nr. 221/2009 a caracterului politic al măsurilor administrative la care a fost supus autorul său S. M., respectiv arestarea, stabilirea domiciliului forţat la Şaru Dornei, precum şi a confiscării averii acestuia, iar în temeiul art. 5 alin.1 lit. b din aceeaşi lege obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri materiale şi morale ridicate la suma de 800.000 euro.
În motivare, s-a arătat că reclamantul este nepotul persoanei supuse măsurilor cu caracter politic pe motiv de opoziţie la instaurarea regimului politic totalitar. De asmenea, arată că la data de 21.08.1952, autorul reclamantului S. M.a fost arestat pentru motive de ordin politic de către fosta securiatate până la data de 28.04.1953, când a fost eliberat pe motive de sănătate în baza hotărârii Comisiei Speciale de Verificare a internaţilor şi deţinuţilor contrarevoluţionari de la Colonia de muncă Valea Neagră.
Din data de 28.04.1953 până la data decesului, 05.04.1954, i s-a fixat autorului reclamantului domiciliul forţat la Şaru Dornei, judeţul Suceava, bunurile naţionalizate nefiind restituite şi neacordându-se despăgubiri, cu excepţia a 10 ha pădure şi 50 ha arabil.
În dovedirea acţiunii, au fost depuse la dosar: procură judiciară, copii xerox ale cărţii de identitate a procuratorului, paşaportului reclamantului, ale unor piese ale dosarului de securitate nr. 2076, vol.IV/1953, privind pe S. M., purtând ştampila CNSAS- Direcţia Operativă Popeşti Leordeni.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 221/2009.
La termenul de judecată, instanţa a luat o declaraţie procuratorului reclamantului.
Din această declaraţie rezultă că reclamantul este nepot pe linie maternă al autorului S. M., că este cetăţean român, cu domiciliul în România, la aceeaşi adresă la care a locuit şi autorul său, dar cu denumirea străzii schimbată, în Bucureşti.
Existenţa domiciliului în România, deşi reclamantul indică drept domiciliu în Germania unde locuieşte efectiv, declarând însă pentru cauza de faţă un domiciliu ales la procurator, este evidenţiată de copia paşaportului reclamantului de la dosar, din care rezultă că deţine un paşaport valabil românesc, fiind doar cetăţean român, emis de autorităţile competente din Bucureşti, localitatea de domiciliu.
Examinându-şi din oficiu competenţa teritorială, în raport de dispoziţiile procedurale derogatorii ale legii nr. 221/2009, instanţa a constatat că nu este competentă sub acest aspect.
Astfel, potrivit art. 4 alin.4 din Legea nr. 221/2009, competenţa de soluţionare a cererii aparţine tribunalului, secţia civilă, în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată. Cu alte cuvinte, în cauză persoană interesată este reclamantul, moştenitor al autorului S. M., în grad admis de actul normativ menţionat, potrivit art.5 alin.1, relativ strict la acordarea de despăgubiri.
În speţă, din copia paşaportului reclamantului rezultă că a fost emis de autorităţile competente de la domiciliul său – Bucureşti – fapt ce se coroborează şi cu declaraţia procuratorului său.
Faptul că reclamantul şi-a ales un domiciliu din punct procesual nu poate echivala cu domiciliul persoanei interesate, în sensul Legii nr. 221/2009, instanţa competentă fiind cea prevăzută de lege indiferent de solicitarea reclamantului de a i se comunica actele de procedură la o altă adresă.
Faţă de cele anterioare, instanţa de judecată a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Gorj,
Sentinţa civilă nr. 12/2009,
Jud. Radu Gheorghe
