Centrul medical Judeţean din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie are personalitate juridică şi este ordonator terţiar de credite. În lipsa chemării în judecată de către reclamant în calitate de angajat al acestuia, nu pot fi obligaţi în solidar ordonatorii secundari si principali de credite care au practic obligaţia de a asigura sumele necesare cu titlu de drepturi salariale pe care centrul medical judeţean ar fi putut fi obligat să le plătească angajatului său în condiţiile în care ar fi fost chemat în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 92 din 7 februarie 2008, Tribunalul Mureş a respins excepţia necompetenţei materiale, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.G.P.R. Bucureşti şi MIRA, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.R.N. în contradictoriu cu IGPR Bucureşti şi MIRA, obligând pârâţii în solidar să plătească reclamantei diferenţa dintre sporul pentru pericol deosebit cuvenit de 15% începând cu 1 noiembrie 2004 până la 1 ianuarie 2007 şi de 10% începând cu 1 ianuarie 2007 până la pronunţarea hotărârii, precum şi în continuare sporul de pericol de 30% potrivit reglementărilor în vigoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că reclamanta în calitate de comisar şef – medic primar stomatolog la IPJ Mureş s-a adresat comandantului la data de 26 februarie 2007, solicitând acordarea sporului de arest, prevalându-se de răspunsul la memoriul său primit de la MIRA, Direcţia Medicală,Serviciul Management Resurse Umane. Întrucât obiectul acţiunii nu îl reprezintă un act administrativ emis de MIRA, instanţa a apreciat că este competentă material iar referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celor doi pârâţi, IGPR Bucureşti şi MIRA, instanţa a reţinut că este vorba de un spor pentru activitatea pe care reclamanta o desfăşoară ca medic stomatolog în cadrul IPJ Mureş, care se află în subordinea IGPR Mureş şi MIRA, acestea fiind ordonatori de credite.
Pe fondul cauzei, s-a avut în vedere că, în anexa nr. 1 D la Ordinul 132/2004, printre cei incluşi în categoria celor care beneficiază de un spor de 30%, se află şi personalul medical care asigură asistenţă medicală a condamnaţilor, reţinuţilor, arestaţilor preventiv şi că, potrivit pct. 1 lit. „h” din nota raport nr. 158626/2007, se concluzionează că şi reclamanta se încadrează în dispoziţiile care îi acordă beneficiul unui spor de 30% din salariul de bază, spor de pericol deosebit. Instanţa a înlăturat apărarea pârâţilor potrivit căreia de acest spor ar beneficia doar medicii care îşi desfăşoară activitatea exclusiv în arestul poliţiei sau cu persoane arestate preventiv, interpretare cuprinsă în nota raport, considerând că aceasta excede legii, reprezintă o adăugare la norma cuprinsă în art. 21 din OG nr. 38/2003 şi în plus este discriminatorie şi lipsită de logică. S-a apreciat că pericolul subzistă chiar dacă tratamentul este efectuat unui singur reţinut şi pentru o scurtă perioadă de timp iar legea nu a avut în vedere şi alte criterii pentru acordarea sporului.
Pe aceleaşi raţionamente s-a înlăturat şi apărarea că sporul nu se acordă concomitent cu sporul acordat personalului medical, de 15%.
Hotărârea a fost atacată cu recurs de pârâţii IGPR Bucureşti şi MIRA Bucureşti, precum şi de IPJ Mureş, însă acesta din urmă, în declaraţia de recurs şi-a rezervat dreptul de a formula motivele de recurs până la primul termen de judecată, fără însă a avea vreun temei legal. Recursul a fost înregistrat la 10 aprilie 2008, hotărârea atacată fiind comunicată la 27 martie 2008, situaţie în care termenul de motivare a recursului expirase la 12 aprilie 2008, termen până la care nu au fost înregistrate motivele.
În contextul celor arătate, instanţa va constata nulitatea acestui recurs, motivat după expirarea termenului menţionat.
În ceea ce priveşte recursul celorlalte pârâte, IGPR a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, menţinând excepţiile invocate, subliniind că reclamanta a făcut parte din cadrul Centrului Medical Judeţean Mureş, subordonat Direcţiei Medicale din cadrul MIRA, până la 1 decembrie 2006, iar de la această dată, aceasta a trecut în subordinea Inspectoratului Judeţean. S-a considerat important de reţinut că Centrul Medical Mureş are calitate de ordonator terţiar de credite, aspect ce rezultă din pct. 52 al tabelului din Anexa 7 la Ordinul MIRA nr. S/263/8 august 2007. Pe fondul cauzei, această recurentă a relevat că instanţa a reţinut greşit că în Anexa nr. 1 D din Ordinul MIRA nr. 132/2004 este prevăzut faptul că personalul medical care asigură asistenţă medicală a condamnaţilor, reţinuţilor, arestaţilor preventiv beneficiază de un spor de 30%, redând textele legale incidente, precizând totodată că intimatei i-a fost acordat până la 1 ianuarie 2007 sporul de 15%, fiindu-i evaluată activitatea, avându-se în vedere atribuţiile înscrise în fişa postului. În plus, sporul este de până la 30% şi chiar dacă s-ar acorda şi acestei categorii de personal, obligaţia de emitere a unei dispoziţii de acordare a sporului revine inspectorului şef al inspectoratului căruia îi este subordonat centrul medical.
Recurentul MIRA a susţinut lipsa calităţii sale procesuale pasive, deoarece are doar obligaţia de a stabili prin ordin „unităţile, categoriile de personal şi cuantumul sporului” în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. 2 din OG 38/2003 iar reclamanta îşi desfăşoară activitatea în cadrul IPJ Mureş, unitate cu personalitate juridică şi având calitate de ordonator secundar de credite.
Totodată a precizat că instanţa a omis să se pronunţe asupra prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 1 ianuarie 2004 – 1 octombrie 2004, iar pe fondul cauzei, s-a subliniat că nu s-a făcut dovada desfăşurării efective a unor activităţi de genul celor pentru care se acordă sporul pentru condiţii de pericol deosebit potrivit normelor aprobate prin Ordinul m.a.i. 132/2004. S-a precizat şi că P.R.N. a beneficiat de sporul pentru condiţii de pericol deosebit în procent de 15%, ca şi celelalte categorii de personal din cadrul Centrului Medical Judeţean Mureş, iar drepturile băneşti se achită de IPJ Mureş. S-a detaliat modul de acordare a sporului în raport de actele normative incidente şi plafoanele maxime în limita cărora se poate acorda.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de recurente, instanţa, ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, a constatat că recursurile sunt fondate, dar pentru alte considerente decât cele relevate în motivele de recurs.
Astfel, calitatea procesuală pasivă a MIRA şi IGP Bucureşti nu este determinată de raportul de serviciu al reclamantei ci de calitatea de ordonatori de credite şi de normele de reglementare financiar bugetare care nu permit ordonatorului terţiar sau secundar de credite, care are şi calitatea de angajator, să dispună în mod nemijlocit de sumele necesare acordării drepturilor salariale potenţial a fi câştigate în baza unor hotărâri judecătoreşti.
Relevant pentru speţa în cauză este faptul că reclamanta P.R.N. pentru care Sindicatul a formulat acţiunea, prin natura profesiei sale şi a atribuţiilor de serviciu, ar fi trebuit să formuleze acţiunea în primul rând în contradictoriu cu Centrul Medical Judeţean Mureş din cadrul Direcţiei Medicale a MIRA. La fila 7 dosar fond, se află un răspuns al Direcţiei Medicale – Serviciul Management Resurse Umane adresat Centrului Medical Judeţean Mureş, în atenţia d-nei P.R.N, din care rezultă că aceasta ar putea beneficia de sporul solicitat în măsura în care alocarea de plată se face de şeful Centrului Medical Judeţean Mureş, pe baza pontajului eliberat de şeful acestuia.
Întrucât Centrul Medical Judeţean Mureş, are personalitate juridică şi este ordonator terţiar de credite, instanţa de fond nu putea obliga în solidar doar ordonatorii secundari şi principal de credite, care practic au doar obligaţia de a asigura sumele necesare pe care Centrul Medical Judeţean Mureş prin Direcţia Medicală din cadrul MIRA ar fi fost eventual obligat să le plătească persoanei angajate în cadrul acestui centru.
În condiţiile în care reclamanta nu a înţeles să cheme în judecată Centrul Medical, instanţa de fond, respectând principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, nu putea să admită acţiunea şi să oblige în solidar pârâţii la plata unor sume datorate în mod direct, de o persoană juridică împotriva căreia nu s-a formulat o asemenea cerere. Faţă de acest aspect reţinut de instanţa de recurs, celelalte motive nu se mai impun a fi analizate.
În contextul celor arătate, văzând şi prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa a admis cele două recursuri şi a modificat hotărârea în sensul că a respins acţiunea reclamantei, calitatea procesuală pasivă a pârâţilor chemaţi în judecată fiind subsecventă, subsidiară, condiţionată de chemarea în judecată şi obligarea la plată a Centrului Medical Judeţean Mureş.
