Acordarea indemnizaţiei de dispozitiv
Curtea a constatat că prin sentinţa civilă nr.337/M/2008 a Tribunalului Braşov a fost admisă acţiunea formulata de reclamanţii Bogdan Sofiţa, Henter Rozalia Dalma, Manole Mariana, Moisa Irina Victoria in contradictoriu cu paratul Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei al Municipiului Braşov, şi în consecinţă a obligat paratul sa calculeze si sa plătească fiecărui reclamant drepturile băneşti reprezentând indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, începând cu data de 04.07.2005 si pana la încetarea raporturilor de muncă, sume actualizate cu rata inflaţiei până la plata efectivă.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii Abejănăriţei Elena, Dumitrescu Adrian Mircea, Hrănăceru Eugenia, Marcu Simona Aurelia, Ursu Vasile şi Vas Laszlo în contradictoriu cu pârâta Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Personaei al Municipiului Braşov şi în consecinţă a obligat paratul sa calculeze şi să plătească fiecărui reclamant drepturile băneşti reprezentând indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, după cum urmează:
Abejănăriţei Elena – începând cu data de 1.01.2007, Dumitrescu Adriana Mircea – începând cu data 1.07.2007, Hrănăceru Eugenia – începând cu data de 1.06.2007, Marcu Simona Aurelia – începând cu data de 6.10.2005, Ursu Vasile – începând cu daa de 14.11.2005 şi Vas Laszlo – începând cu data de 11.11.2005 pşi până la încetarea raporturilor de muncă, sume actualizate în raport de rata inflaţiei până la plata efectivă.
A respins restul pretenţiilor reclamanâţilor.
A obligat pârâta să facă cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant cu privire la plata acestor drepturi.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov sub nr. 9550/62/2007 reclamanţii Bogdan Sofita, Henter Rozalia Dalma, Manole Mariana, Moisa Irina Victoria, Abejănăriţei Elena, Dumitrescu Adrian Mircea, Hrănăceru Eugenia, Marcu Simona Aurelia, Ursu Vasile şi Vas Laszlo au solicitat în contradictoriu cu pârâta Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei al Municipiului Braşov obligarea pârâtei să calculeze şi să plătească drepturile băneşti reprezentând indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 4.07.2005 şi până la încetarea raportului de muncă, sume actualizate în raport de rata inflaţiei şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Reclamanţii au calitatea de angajaţi, personal contractual,în cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei al Municipiului Braşov, pârâta în cauza de faţă.
Indemnizaţia de dispozitiv a fost reglementată prin Legea 138/1999 şi vizează cadre militare, angajaţi pe bază de contract şi salariaţi civili din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii , Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii şi Ministerul Justiţiei.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor s-a prevăzut că indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice iar la pct.3.1.1 se arată că prin personal civil în sensul prezentului ordin se înţelege funcţionarii publici şi personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite de Legea 138/1999 cu excepţia celui din domeniul administraţiei publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Art.13 din Legea 138/1999 stabileşte cuantumul indemnizaţiei de 25 % din salariul de bază şi se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajaţi pe bază de contract şi salariaţilor civili.
Rezultă că, salariaţilor civili le este recunoscut beneficiul aceleiaşi indemnizaţii de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Este evident faptul că prin Ordinul nr.496/2003, Ministrul Administraţiei şi Internelor a urmărit ca din rândul personalului care beneficiază de acest spor să facă parte şi personalul civil care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice, tocmai pentru a înlătura discriminarea în privinţa drepturilor de natură salarială a personalului aflat în subordinea şi coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial şi nediscriminarea pentru personalul din cadrul aceleiaşi instituţii.
Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâtul Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor din Braşov în termen, motivat.
În motivele de recurs sentinţa este criticată pentru nelegalitate.
Instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile Legii 138/1999. Dispoziţiile referitoare la acordarea indemnizaţiei de dispozitiv lunare de 25% sunt aplicabile exclusiv angajaţilor MAN, MI, SRI, SIE, SPP, STS şi MJ.
În conformitate cu dispoziţiile pct.31.1 din Ordinul 496/2003 emis de MAI prin „personal civil” se înţelege „funcţionari publici şi personalul contractual din structurile MAI.”
Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor Braşov în cadrul căruia lucrează reclamanţii, din 4.07.2005 a fost reorganizat ca serviciu public cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Local Braşov, în baza HCL 387/2005 fiind doar coordonat şi controlat metodologic de Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor – organ de specialitate ce funcţionează în subordinea MAI.
Analizând recursul formulat, Curtea apreciază că este întemeiat.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Braşov descris în motivele de recurs. Nu impune aplicarea dispoziţiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condiţiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul de Interne şi al Reformei Administrative.
Pretenţiile solicitate prin acţiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii. Acest text de lege prevede că „indemnizaţia de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajaţi pe bază de contract şi salariaţilor civili”.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că „indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice”.
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin „prin personal civil” se înţelege funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor şi din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat şi nu pot beneficia de indemnizaţia de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administraţia publică din unităţile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale ca autorităţi deliberative şi primării ca autorităţi executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administraţia publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administraţia publică locală nu este subordonată Ministerului de Interne iar dispoziţiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaţilor acestor instituţii.
În prezenta speţă, aşa cum s-a arătat şi în motivele de recurs, Serviciul Public de Evidenţă a Persoanelor Braşov în cadrul căruia reclamanţii sunt angajaţi în baza contractului individual de muncă, este subordonat Consiliului Local Braşov, conform Hotărârii 643/20.12.2004 în ceea ce priveşte organizarea, funcţionarea şi finanţarea acestuia. Dat fiind regimul juridic al acestuia, instanţa apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 şi asupra personalului contractual din cadrul acestui serviciu.
Nu poate fi considerată discriminatorie situaţia reclamanţilor în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizaţia de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată „discriminatorie”.
Nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art.2 alin.1 şi respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condiţiile de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.
Prin această directivă se stabileşte un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce priveşte încadrare în muncă şi ocuparea forţei de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalităţii de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiţii de încadrare şi de muncă egale.
Însă, în speţă nu este îndeplinită condiţia „muncă egală” deoarece, reclamanţii în cauză au atribuţii distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat şi beneficiază de indemnizaţia de dispozitiv.
Pentru toate aceste considerente, curtea a apreciat că soluţia instanţei de fond are la bază o interpretare extensivă a dispoziţiilor legale aplicabile adăugându-se la lege o situaţie neprevăzută de aceasta astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul pârâtului va fi admis iar acţiunea reclamanţilor va fi respinsă conform dispozitivului prezentei.
Decizia civilă nr. 488/M/R din 25 aprilie 2008 – A.P.
