Art.238 al.3, art.246, art.2501 – Legea nr.31/1990
Prin cererea adresata Tribunalului Constanta si înregistrata sub nr.4642/118/19.04.2010, reclamanta SC A&N I. SRL a solicitat ca prin hotarâre judecatoreasca sa constate legalitatea hotarârii asupra divizarii, precum si a actului modificator si sa se dispuna înregistrarea acestora în Registrul Comertului.
Motivând cererea, reclamanta a învederat în esenta ca, în temeiul art. 238 alin.3 din Legea nr.31/1990, a hotarât divizarea societatii A.&N. I. SRL, prin desprinderea unei parti din patrimoniul societatii si transmiterea acestuia catre alte 6 societati: SC B.T. SRL, SC T.T. SRL, SC R. SRL, SC L.T. SRL, SC B.L. SRL si SC D. SRL.
Divizarea are la baza situatia patrimoniala, balanta contabila la data de 31.10.2008 si situatia autorizatiilor taxi emise de Primaria Municipiului Constanta.
Activul si pasivul societatii ce urmeaza a se diviza este de 1.350.321,59 lei, conform raportului de expertiza la data de 31.10.2008 si un numar de 42 de autorizatii taxi.
Instanta de fond a pus în vedere reclamantei sa depuna la dosar hotarârea AGA a SC D. SRL de aprobare a divizarii, ulterioara publicarii în Monitorul Oficial a proiectului de divizare, însa aceasta nu s-a conformat acestei cerinte.
Prin Sentinta civila nr.3874/COM din 15.06.2010, Tribunalul Constanta a respins cererea de divizare formulata de reclamanta SC A&N I. SRL, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, Tribunalul a retinut în esenta ca, potrivit art.246 alin.1 din Legea 31/1990 „-(1) În cel mult doua luni de la expirarea termenului de opozitie prevazut la art. 62 sau, dupa caz, de la data la care fuziunea sau divizarea poate fi efectuata în conformitate cu prevederile art. 243 alin. (2), adunarea generala a fiecarei societati participante va hotarî asupra fuziunii sau divizarii.”
Data fiind importanta unei divizari în viata societatii, legiuitorul a prevazut o serie de mijloace de protectie pentru asociati, printre care si împartirea operatiunii de fuziune sau divizare în doua etape, prima presupunând aprobarea de principiu a divizarii si a doua, aprobarea divizarii însasi, dupa publicarea raportului de divizare, când s-au stabilit definitiv conditiile divizarii.
Întrucât una din societatile participante la divizare nu a depus hotarârea sa privind aprobarea divizarii, instanta de fond nu a putut încuviinta cererea privind constatarea legalitatii divizarii, nefiind întrunite integral cerintele legale.
Împotriva acestei hotarâri, a declarat recurs petenta SC A&N I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevazut de dispozitiile art.283 al.3 din Legea nr.31/1990 republicata si art.304 pct.9 Cod pr.civila si urmatoarea motivatie, în esenta:
-gresit instanta de fond a respins cererea de divizare formulata de recurenta, ca nefondata, întrucât una din societatile participante la divizare, respectiv SC D. SRL nu a depus la dosar hotarârea sa privind aprobarea divizarii, deoarece din motive necunoscute recurentei citatia catre aceasta societate, nu a ajuns în timp util la cunostinta asociatilor pentru a se conforma celor dispuse de instanta, situatie ce nu poate fi imputata recurentei;
-SC D. SRL la fel ca toate societatile participante la procesul de divizare îsi exprimase deja acordul cu privire la divizare, prin Hotarârea AGA semnata de toate societatile participante si atasata la dosarul de fond la data de 25.05.2010.
Arata recurenta ca, fiind o persoana juridica care functioneaza fara întrerupere din anul 2003, activitatea celorlalte 6 societati comerciale implicate în divizare fiind vital legata de aceasta divizare, neputându-si prelungi licenta, ele investind resurse financiare si umane, fara de care nu-si pot îndeplini obiectul de activitate, solicita admiterea recursului, desfiintarea sentintei recurate, cu consecinta admiterii actiunii pe fond.
Examinând actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor aduse hotarârii recurate, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea apreciaza în sensul admiterii recursului, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Divizarea, prin efectele sale, unele reglementate expres de lege, iar altele deduse din principiile si normele fundamentale care guverneaza dreptul societar, este un eveniment de o importanta covârsitoare în viata societatii comerciale, ale carei consecinte se reflecta nu numai asupra existentei societatii, ci si asupra asociatilor ei.
Potrivit art. 246 alin.1 din Legea 31/1990 „-(1) În cel mult doua luni de la expirarea termenului de opozitie prevazut la art. 62 sau, dupa caz, de la data la care fuziunea sau divizarea poate fi efectuata în conformitate cu prevederile art. 243 alin. (2), adunarea generala a fiecarei societati participante va hotarî asupra fuziunii sau divizarii”, iar potrivit al.2 al aceluiasi text de lege „În cazul unei fuziuni prin înfiintarea unei noi societati, sau a unei divizari prin înfiintarea unor noi societati, proiectul de fuziune sau de divizare si, daca sunt continute într-un document separat, actul constitutiv sau proiectul de act constitutiv al noii/noilor societati vor fi aprobate de catre adunarea generala a fiecareia dintre societatile care urmeaza sa îsi înceteze existenta”.
Curtea retine ca, gradul mare de interes al asociatilor în consecintele personale pe care le vor suporta sau în beneficiile pe care le vor înregistra ca urmare a diviziunii, a fost de natura a face ca legea societatilor comerciale sa ofere acestor asociati o serie de mijloace de protectie intereselor lor legitime, în ipoteza în care fuziunea sau divizarea se realizeaza prin înfiintarea unei societati sau a unor noi societati, astfel:
-proiectul de fuziune sau divizare si actul constitutiv al noii societati trebuie sa fie aprobate de catre adunarea generala a fiecareia dintre societatile care urmeaza sa-si înceteze existenta;
-atunci când fuziunea sau divizarea are ca obiect marirea obligatilor asociatilor uneia dintre societatile participante, hotarârea se ia cu unanimitate de voturi.
În situatia data, prin interpretarea per a contrario a dispozitiilor art.246 al.2 din Legea societatilor comerciale, a rezulta ca, atunci când fuziunea sau divizarea nu se realizeaza prin înfiintarea unei noi sau unor noi societati – art.238 al.1 lit.”a” din LSC si art.2501 LSC -, aprobarea proiectului de fuziune sau divizare de catre adunarea generala a fiecarei societati care-si înceteaza existenta, nu ar mai fi necesara, fiind suficiente doar raportul si modalitatile de informare a adunarii generale prevazute de art.2432 LSC.
În speta, Curtea retine ca, potrivit raportului de expertiza efectuat în cauza urmare cererii deduse judecatii ce are ca obiect divizarea SC A&N I. SRL, are la baza situatia patrimoniala si balanta contabila a societatii la data de 31.08.2008, si situatia autorizatiilor taxi emise de Primaria Municipiului Constanta, iar activul si pasivul societatii este de 1.350.321,59 lei si un numar de 42 autorizatii taxi.
În mod gresit instanta de fond a retinut ca, în speta nu ar fi fost respectata dispozitia sa privind depunerea la dosar a Hotarârii AGA a SC D. SRL de aprobare a divizarii, ulterioara publicarii în M.O a proiectului de divizare, atât timp cât, astfel cum rezulta din probatoriul administrat în cauza, conform dispozitiilor art.1169 Cod civil, la data de 25.05.2010 aceasta hotarâre a fost depusa la dosar, ea fiind existenta.
Astfel, publicarea în Monitorul Oficial a fost facuta – MO Partea a IV-a nr.3893/21.07.2009 – copia acestuia, existând la dosarul cauzei); proiectul de divizare exista la dosar, însotit de raportul de expertiza asupra divizarii SC A&N I. SRL, fiind aprobate de judecatorul delegat de pe lânga Tribunalul Constanta la ORC; Hotarârea AGA nr.3/01.09.2009 a SC A&N I. SRL; Actul constitutiv actualizat al SC A&N I. SRL; în urma Hotarârii AGA nr.3/01.09.2009, precum si Raportul administratorului SC A&N I. SRL din data de 01.09.2009 cu privire la divizarea societatii; Hotarârea AGA nr.3/01.09.2009 a SC D. SRL, reanexata cauzei în recurs si Actul constitutiv actualizat al SC D. SRL în urma Hotarârii AGA nr.3/01.09.2009, situatie de fapt, urmare careia, în mod gresit instanta de fond a apreciat ca, una dintre societati nu ar fi depus hotarârea sa privind aprobarea divizarii.
În atare situatie, Curtea retinând ca SC D. SRL, la fel ca si celelalte participante la procesul de divizare, îsi exprimase deja acordul cu privire la divizare, prin Hotarârea AGA semnata de toate societatile participante la divizare, vazând si dispozitiile art.232, cu referire la art.238 al.2 si al.3 din Legea nr.31/1990 republicata, apreciaza ca, actiunea este admisibila.
Asa fiind, si admitând recursul în temeiul art.312 Cod pr.civila, Curtea constata ca urmeaza a dispune modificarea în tot a hotarârii recurate, în sensul admiterii actiunii dedusa judecatii, luând act de divizarea SC A&N I. SRL, fara ca societatea sa-si înceteze activitatea, având loc desprinderea unei parti a patrimoniului ce se transmite catre alte 6 societati, respectiv:
-SC B.T. SRL;
-SC T.T. SRL;
-SC R. SRL;
-SC L.T. SRL;
-SC B.L. SRL si SC D. SRL,
conform Proiectului de divizare din 16.03.2009, avizat de judecatorul delegat de pe lânga Tribunalul Constanta la ORC si publicat în MO Partea a IV-a nr.3893/21.07.2009.
Functie de situatia sus-expusa, Curtea dispune înregistrarea mentiunilor privind divizarea SC A&N I. SRL la ORC Constanta, urmând a-i fi comunicata prezenta hotarâre.
