Contestaţie la executare în materie penală – respingerea cererii formulată de Biroul de executări penale privind constatarea prescrierii pedepsei cu amendă penală , motivat de faptul că cursul prescripţiei a fost întrerupt prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni
Prin contestaţia la executare înregistrată la această instanţă din 23.07.2013 Biroul Executări Penale a sesizat instanţa în temeiul art.461 lit.d C.p.p. solicitând să se constate ca fiind prescrisă executarea pedepsei de 400 lei amendă penală la care a fost condamnat inculpatul C C prin sentinţa penală nr.288/08.06.2010 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin nerecurare la data de 210.07.2010, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin.2 C.p. cu aplicarea art.63 alin.3 teza II C.p. şi art. 74 lit.a C.p. coroborat cu art. 76 alin.1 lit.f C.p.
In drept, contestaţia a fost întemeiată pe disp.art.461 lit.d C.p.p. coroborat cu art.126 lit.c C.p. şi art.129 C.p. S-a ataşat dosarul nr.2198/324/2010 al Judecătoriei Tecuci.
Din examinarea actelor dosarului rezultă următoarele: Prin sentinţa penală nr.288/08.06.2010 a Judecătoriei Tecuci a fost condamnat inculpatul C C la o pedeapsă de 400 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin.2 C.p. cu aplicarea art.75 lit.a C.p. şi 76 alin.1 lit.f C.p.
Hotărârea a rămas definitivă la data de 20,.07.2010 prin nerecurare. Inculpatul nu a achitat amenda penală, iar Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Tecuci a sesizat instanţa cu cerere de înlocuire a pedepsei amenzii penale cu închisoarea – dosar 2054/324/2012 însă sesizarea a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa penală 356/02.08.2012 motivat de faptul că nu a fost îndeplinită condiţia relei – credinţe prev. de art.425 alin.1 C.p. Din considerentele acestei sentinţe rezultă că inculpatul era plecat în Italia de aproximativ doi ani . Intr-adevăr în prezenta cauză, din extrasul de la oficiul Cazier Central – Ministerul de Justiţie Roma ( f.16 şi traducerea în limba română – fila 25) rezultă că inculpatul a săvârşit pe teritoriul Statului Italian mai multe infracţiuni, fiind condamnat, atât la data de 06.04.2005, cât şi la data de 08.01.2013.
Astfel se constată că la data de 8.01.2013 inculpatul a fost con damnat pentru furt în concurs cu o altă faptă pentru care i s-a aplicat atât pedeapsa amenzii, cât şi pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării .
Conform art.127 alin.1 C.p. cursul termenului de prescripţie prev. de art. 126 C.p. se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni .
Aşadar, chiar dacă din fişa de cazier rezultă că inculpatul nu a mai suferit şi alte condamnări în România, aşa cum s-a arătat, acesta a săvârşit fapte penale pentru care a fost condamnat în Italia, fapte care întrerup cursul prescripţiei .
Faţă de aceste considerente, instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru împlinirea cursului prescripţiei de 3 ani prev. de art.126 alin.1/2 C.p. deoarece acesta a fost întrerupt.
In consecinţă, instanţa priveşte sesizarea ca fiind nefondată urmând să o respingă ca atare.
