Spor dispozitiv functionari publici
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 07 iunie 2010, SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE “FORŢA LEGII” pentru sapte membri de sindicat a chemat în judecată pârâtul PRIMARUL COMUNEI R., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată autoritatea sau instituţia pârâtă să aplice unitar pentru funcţionarii publici din aparatul propriu de specialitate, începând cu 1 ianuarie 2010, prevederile art. 30 alin. 5 din Legea-Cadru nr. 330/2009 coroborat cu nota 1 din Anexa nr. III/3, prin emiterea unor dispoziţii în care să includă în noul salariu de bază sporul de dispozitiv care a fost acordat până în decembrie 2009, inclusiv, la valori egale cu sumele calculate pentru luna decembrie 2009 şi să le acorde dreptul menţionat începând cu ianuarie 2010.
În motivare se arată că la data de 29.03.2010, reclamanţii au depus un memoriu la Sindicatul Administraţiei Publice Forţa Legii, prin care sesizau organizaţia sindicală cu privire la faptul că, începând cu luna ianuarie 2010, au fost privaţi de drepturile salariale de care s-au bucurat până în decembrie 2009, întrucât instituţia pârâtă nu a pus în aplicare prevederile legale în materie de salarizare unitară, respectiv prevederile art. 30 alin 5 din Legea-Cadru nr. 330/2009, în sensul includerii în noul salariu de bază a sporului de dispozitiv, care a fost acordat în decembrie 2009, la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Se precizează că reclamanţii au urmat procedura prealabilă cu unitatea angajatoare şi că aceştia au avut şi au calitatea de funcţionari publici în cadrul autorităţii publice pârâte atât în decembrie 2009, cât şi în anul 2010, iar sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare a fost acordat până în decembrie 2009 şi este prevăzut în anexele legii ca făcând parte din noul salariu de bază, fiind obligatoriu să fie inclus în noul salariul de bază, ca şi sporul de vechime: pentru acordarea sporului de dispozitiv a fost adoptată o Hotărâre a Consiliului Local, confirmată ca legală printr-o sentinţă irevocabilă.
Potrivit art. 12 alin. (3) din Legea-Cadru nr. 330 / 2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare “Legea-Cadru”, în anul 2010, salariile şi indemnizaţiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5) din lege, care prevede că în noul salariu de bază se vor introduce sporurile prevăzute în anexele legii şi care au fost acordate în decembrie 2009, iar sporurile prevăzute în anexe rămase în afara salariului de bază sau indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Reîncadrarea personalului este prevăzută la art. 30 alin. (3) din lege şi se referă atât la funcţionarii publici, cât şi la personalul contractual, presupunând atât stabilirea noilor salarii de bază, prin includerea în acestea a sporului de vechime şi a sporurilor prevăzute în anexe, cât şi stabilirea sporurilor care nu se includ în noile salarii de bază, ci se adaugă la acestea.
Sporul de dispozitiv a fost acordat până în decembrie 2009, inclusiv. Acest spor este prevăzut în anexele legii ca făcând parte din noul salariu de bază, fiind obligatoriu să fie inclus în noul salariu de bază, întocmai ca şi sporul de vechime. Pentru acordarea sporului de dispozitiv a fost adoptată o Hotărâre a Consiliului Local, confirmată ca legală printr-o sentinţă irevocabilă.
În ANEXA III/3 IC. Salarii de bază pentru funcţii publice locale, stabilite şi avizate potrivit legii în cadrul aparatului de specialitate al primarilor municipiilor, oraşelor şi comunelor şi al instituţiilor înfiinţate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea consiliilor locale, NOTA nr. 1, se prevede expres faptul că în coeficientul prevăzut în coloana “Bază” sunt cuprinse salariul de merit, sporul de abilitate, sporul de dispozitiv şi sporul de vechime în muncă.
Reclamanţii arată că, în virtutea art. 30 alin. (3) şi (5) din Legea-Cadru nr. 330/2009, instituţia pârâtă trebuia să efectueze reîncadrarea personalului prin includerea sporului de dispozitiv în salariul de bază.
Reclamanţii solicită instanţei să constate nelegalitatea suprimării plăţii acestei părţi componente a salariului în 2010 şi să analizeze legalitatea suprimării menţionate şi să constate că acestea contravin legii şi Constituţiei României.
Potrivit art. 3 lit. c din Legea-Cadru, unul din principiile consacrate de lege este „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă, precum şi prin alte modalităţi, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcţiei de bază sau în indemnizaţia lunară de încadrare”.
Realizarea trecerii la noul sistem de salarizare trebuia să se efectueze, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea-Cadru astfel încât în perioada de implementare a legii nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care a beneficiat potrivit reglementator anterioare.
Decizia nr.1415/2009 a Curţii Constituţionale, referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a anumitor dispoziţii ale Legii-Cadru menţionează: “Critica de neconstituţionalitate ce priveşte art. 7 alin. (1) din lege este neîntemeiată, etapizarea prevăzută de acest text având drept scop ca în intervalul 2010-2015 niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor în vigoare. Curtea reţine că noţiunea de salariu brut include, potrivit art. 155 din Codul muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar şi indemnizaţiile lunare de încadrare, după caz, cât şi sporurile sau alte adaosuri aflate deja în plată. Desigur, finalitatea este ca după perioada de implementare a legii, în 2015, toţi salariaţii bugetari să fie salarizaţi potrivit prevederilor acesteia. Faptul că unii vor cunoaşte creşteri salariate, iar alţii stagnări din punctul de vedere al salariului brut încasat nu înseamnă că există o discriminare, ci faptul că se încearcă crearea unui sistem unitar de salarizare, prin eliminarea discrepanţelor mari existente în sistemul public de salarizare.”
De asemenea, reclamanta arată că O.U.G. nr. 1 / 2010, prevede la art.6 alin.(1) că în cazul în care drepturile salariate determinate în conformitate cu Legea-cadru şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salariată care se stabilesc în funcţie de acestea.
Dreptul la salariu constituie un drept de remunerare a muncii. Acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu şi contrar echităţii impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituţie, exerciţiul drepturilor poate fi restrâns numai dacă se impune, în condiţii expres definite, numai dacă este necesar, astfel încât măsura să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în nod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
În drept, reclamantii şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, Legii nr. 188/1999, rep., privind Statutul funcţionarilor publici şi ale art. 30 din Legea-Cadru nr. 330 / 2009, O.U.G. nr. 1 / 2010.
La dosarul cauzei reclamantii au depus la dosar înscrisuri.
Instanta a constatat următoarele:
Prin plângerea prealabilă înregistrată sub numărul 814 din 12.03.2010, reclamanţii prin reprezentant legal au solicitat Primarului Comunei R. să acorde, în continuare sporul de dispozitiv precum şi sporul de condiţii vătămătoare, componente ale salariului de bază de care au beneficiat în luna decembrie 2009.
Reclamanţii au depus la dosar Dispoziţia 24/30.01.2008, precum şi Dispoziţia 215/21.05.2009 având ca obiect acordarea indemnizaţiei lunare de dispozitiv, în procent de 25% din salariul de bază, pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din structura subordonată primarului, începând cu luna 1 ianuarie 2007.
În drept, acţiunea formulată este neîntemeiată în raport de dispoziţiile art. 30 din Legea 330/2009 şi art. 18 din Legea 554/2004, pentru următoarele considerente:
Prin Legea – Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a urmărit crearea unui sistem unitar de salarizare pentru întreg personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, caracterul unitar fiind de esenţa reîncadrării personalului (art. 1 şi 3 din Lege).
În conformitate cu dispoziţiile art. 3 litera c) din Legea 330/2009 sistemul de salarizare stabilit prin această lege are la bază luarea în considerare a sporurilor şi altor drepturi de natură salarială, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcţiei de bază sau în indemnizaţia lunară de încadrare ; ori, unul dintre principiile de aplicare îl reprezintă supremaţia legii.
În raport de aceste susţineri, este aplicabil principiul sistemului de salarizare reglementat de art. 3 lit. c) din Legea 330/2009, principiu ce priveşte, în esenţă, recunoaşterea componentelor salariului stabilite prin hotărâri judecătoreşti, acte administrative sau contracte colective de muncă.
În speţă, reclamanţii prezintă ca şi fundament al acordării indemnizaţiei de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază şi cel de 15%, două dispoziţii ale primarului având ca temei în drept dispoziţiile O.M.A.I. nr. 75/2002, astfel cum a fost modificat şi completat prin Ordinul.M.A.I. nr. 496/2003, respectiv HG 281/1991.
Reglementările în vigoare la momentul acordării celor 2 sporuri (momentul emiterii celor 2 dispoziţii ) erau constituite de art. 13 şi 47 din Legea 138/1999, în ipotezele restrânse prevăzute de art. 1 din acelaşi act normativ, precum şi de Ordinele MAI nr. 275/2002 şi 496/2003,acte administrativ normative emise în vederea punerii în aplicare a Legii 138/1999, precum şi art.2 din HG 218/1993.
Ori, prin dispoziţiile art.48 pct.8 din Legea 330/2009, actul normativ ce reglementează sporul de dispozitiv este abrogat, iar Ordinele nr. 275/2002 şi 496/2003 reprezintă acte administrative cu caracter normativ emise în executarea Legii 138/2003, fără a putea produce efecte în afara perioadei de activitate a actului normativ.
Aceeaşi lege (art.48 pct.2 ) abrogă şi HG 218/1993 (cu excepţia art. 21, 22, 23 si 30).
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar argumenta că actul administrativ modifică ordinea de drept şi după ieşirea din vigoare actului normativ primar, efectele sale nu pot fi altfel decât conforme normei de drept în vigoare, altfel spus, cele două ordine ale ministrului afacerilor şi internelor nu pot produce decât efectele permise de Legea 330/2009; astfel, principiul luării în considerare a sporurilor şi altor drepturi de natură salarială, reglementat de art. 3 lit. c) din legea 330/2009 ( invocată de către reclamanţi în cuprinsul cererii de chemare în judecată ) este aplicabil, la un nivel acceptat şi în coroborare cu celelalte principii de aplicare a legii.
Această condiţie de validitate a efectelor actului administrativ normativ ce prezintă ca obiect de reglementare sporuri sau alte drepturi băneşti prezintă o reglementare expresă, potrivit dispoziţiile art. 10 din O.U.G. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, ,,în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele şi acordurile colective şi contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor şi care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 “.
Ori prin Legea 330/2009, conform art. 30, se introduc în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri de Guvern (nu şi prin alte acte normative sau prin efectul hotărârilor judecătoreşti) cu condiţia ca aceste sporuri să constituie componente ale salariului de încadrare la nivelul lunii decembrie 2009.
În nota la anexa III/3, aplicabilă reclamanţilor, se prevede în mod expres că în coeficientul prevăzut în coloana “Bază” sunt cuprinse salariul de merit, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv, iar în coeficientul prevăzut pentru gradul I, respectiv treapta de salarizare a funcţiilor de conducere, este cuprins şi sporul de vechime în muncă.
În ceea ce priveşte neacordarea sporului pentru condiţii vătămătoare, instanţa reţine că reclamanţii, potrivit situaţiilor de reîncadrare prezentate şi înregistrate de către AJPS Dolj, nu au beneficiat la nivelul datei de 31 decembrie 2009, de această componentă a salariului de bază.
Normele legale în vigoare sunt constituite de dispoziţiile art. 9, secţiunea a 3-a din Anexa III – Reglementările specifice funcţionarilor publici – prevede că ,, (1) Funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază. (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii deosebite de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc având la bază buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, avizat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice”.
Din economia textului de lege care reglementează sporul de condiţii vătămătoare rezultă că legiuitorul a acordat competenţe exclusive ordonatorului principal de credite, fără ca instanţa să se poată substitui atribuţiilor acestuia, existând o procedură specială administrativă ce include existenţa unui act administrativ normativ, existenţa a două avize conforme, precum şi existenţa unui act administrativ cu caracter individual privind acordarea sporului de condiţii vătămătoare de muncă .
Totodată, pentru emiterea acestui regulament de către ordonatorul principal de credite era necesară consultarea prealabilă cu reprezentanţii funcţionarilor publici precum şi existenţa unui aviz conform asupra regulamentului, emis de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de către Ministerul Finanţelor Publice, condiţii legale ce nu au fost îndeplinite în cauză.
Aşadar, nefiind respectate condiţiile legale de acordare a acestui spor, instanţa nu se poate substitui autorităţii şi să acorde sporul solicitat de către reclamantă, de vreme ce legea condiţionează acordarea sporului pentru condiţii deosebite de muncă de actul administrativ emis de către ordonatorul principal de credite, cu respectarea procedurii prevăzute de Legea 330/2009.
Pentru considerentele mai sus expuse, văzând dispoziţiile art.18 din Legea 554/2004 instanţa a respins acţiunea formulată, ca neîntemeiată.
