R O M Â N I A
JUDECĂTORIA MOTRU
Fond funciar
Constatare nulităţii absolute parţiale a unui titlu de proprietate emis pentru o suprafaţă de teren ocupată de instalaţiile aferente unei staţii electrice de utilitate publică.
Prin sentinţa civilă nr. ………/30.11.2011,pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ……/263/2011, s-a dispus disjungerea cererii reconvenţionale formulată de pârâta CEZ D… SA .
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 09.12.2011, sub nr. dosar ……../263/2011.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru , reclamanta CEZ D. SA a chemat în judecată pârâta V. M. şi intimatele CLFF M. şi CJFF G. şi a solicitat ca instanţa să constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. ……… /2002, pentru suprafaţa de teren ocupată de instalaţiile electrice aferente staţiei electrice ce 110/20 KV de utilitate publică aflate pe terenul det. V. M. .
În motivarea cererii , reclamanta a arătat că titlul de proprietate a cărui anulare parţială se solicită a fost eliberat de către Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 cu încălcarea dispoziţiilor imperative acestei legi ,lege care stipulează în mod foarte clar în cuprinsul său că nu se poate reconstitui dreptul de proprietate pe terenurile ocupate de lucrări de investiţii.
Că, deşi pe o parte din terenul pentru care s-a eliberat titlul de proprietate se află amplasate instalaţiile electrice aferente staţiei electrice de înaltă tensiune 110/20 Kv R.., instalaţie electrică de interes public, lucrări de investiţii aprobate ca atare, instalaţii electrice ce asigură serviciul public de furnizare a energiei electrice în zonă, totuşi comisia a reconstituit dreptul de proprietate, încălcând prevederi imperative ale legii.
S-a mai susţinut că, la data emiterii titlului de proprietate, instalaţiile electrice existau în teren.
S-au invocat dispoziţiile art. 4 alin. 4 şi art. 5, art. 36 alin. 5, art. 41 şi art. 42 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, art. 5 şi art. 58 alin. 3 din OUG nr. 63/1998, art. 16 şi art. 36 pct. 4 din Legea nr. 318/2003, art. 20 alin. 3 şi art. 41 alin. 4 din Legea nr. 13/2007, art.10 şi art. 11 din Legea nr. 213/1998.
Prin întâmpinare, pârâta V. M. V. a solicitat respingerea cererii, susţinând că, în momentul formulării cererii de reconstituire nr. ……./……03.1991, terenul pentru care a fost emis titlul de proprietate figura în documentele cadastrale ale Primăriei M. ca teren agricol şi nu ca teren de „utilitate publică”, pârâta nefăcând dovada modului în care terenul ar fi devenit de „utilitate publică”, când, în ce dată şi cu ce titlu.
Instanţa a solicitat C. L. F. F. M. să înainteze la dosar toate actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat, răspunsul fiind comunicat cu adresa nr. ……./….01.2012 (fila 15)
Totodată, instanţa a încuviinţat efectuarea în cauză a unei expertize specialitatea topografie, desemnându-se în sedinţa publică din 14.03.2012 expert G. M.şi a unei expertize electro-energetice, desemnându-se în şedinţa publică din 11.04.2012 expert P. C..
Rapoartele de expertiză întocmite de cei doi experţi, au fost ataşate la dosar.
La data de 07.06.2012, pârâta V. M. V. a depus la dosar o completare la întâmpinare (fila 69 din dosar), prin care a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantei CEZ D. SA C. în raport de dispoziţiile art.12 din Legea nr. 213/1998, arătând că reclamanta nu are îndreptăţirea de a apăra dreptul de proprietate publică care apar?ine statului sau unită?ilor administrativ teritoriale. Totodată, a invocat excep?ia necompeten?ei materiale a Judecătoriei Motru în solu?ionarea cauzei, fa?ă de prevederile art. 23 din Legea nr. 213/1998 potrivit cu care litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, jude?elor, comunelor, ora?elor sau municipiilor, sunt de competen?a instan?elor de contencios administrativ.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Reclamanta CEZ D. SA C. a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. …………/2002 emis în favoarea pârâtei V. M. V., pentru suprafaţa de teren ocupată de instalaţiile electrice aferente staţiei electrice 110/20 KV de utilitate publică.
În cuprinsul titlului de proprietate s-a menţionat că s-a stabilit dreptul de proprietate numitei V. V. pentru o suprafaţă totală de 2500 m.p. teren situat pe teritoriul satului R., localitate componentă a Mun. M..
În baza art. 137 Cod pr. civilă, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor invocate.
Astfel, văzând disp. art. 16 din Legea nr. 13/2007 şi în temeiul art. III alin. 1 lit a şi alin. 2 din Legea nr. 169/1997 potrivit cu care nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun, instanţa va respinge excepţiile necompetenţei materiale a instanţei şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei CEZ D. C. invocată de pârâtă. Având în vedere şi concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză de experţii P. C. şi G. M., conform cărora terenul în litigiu care se regăseşte în titlul de proprietate atacat este situat în suprafaţă de 1289 mp în interiorul incintei staţiei de transformare aparţinând reclamantei, iar în suprafaţă de 611 m.p. în afara incintei staţiei de transformare fiind ocupat însă de stâlpi electrici şi de drumul de acces dinspre DN 67 spre incinta aceleiaşi staţii de transformare, instanţa reţine că reclamanta CEZ D. C. şi-a justificat interesul şi calitatea procesuală activă pentru promovarea acţiunii de faţă. Este de menţionat în acelaşi timp faptul că cererea acesteia a fost formulată de fapt pe cale reconvenţională ca urmare a solicitării pârâtei din cauza de faţă V. M. de despăgubiri de la reclamantă în dosarul nr. ……../263/2011, pe considerentul amplasării staţiei electrice pe terenul proprietatea sa. Instanţa reţine totodată competenţa Judecătoriei, ca instanţă de drept comun, pentru soluţionarea cererilor având ca obiect fond funciar.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:
Conform înscrisurilor înaintate de către C. L. F. F. M. la dosarul cauzei şi susţinerilor părţilor, la baza emiterii titlului de proprietate nr. ………. /19.08.2002 au stat cererea de reconstituire nr. ………/……03.1991 formulată de V. V. (fila 40 din dosar), înscrisul denumit „act de donaţie” (fila 18 din dosar) din ianuarie 1948 transcris la Tribunalul M. sub nr. ……../1948 prin care tatăl pârâtei îi dona mai multe terenuri, HCJ nr. ……./15.10.1991 (fila 16) şi procesul verbal de punere în posesie din 20.03.1991.
Examinând actele care au stat la baza eliberării titlului de proprietate a cărui nulitate absolută parţială se solicită, instanţa constată că pârâta V. M. V. a formulat cererea de reconstituire nr. ……/……03.1991, validată la poziţia nr. ……. din anexa Hotărârii Comisiei Judeţene de Fond Funciar G. nr. ……./15.10.1991, aspecte care reies atât din adresa Comisiei locale de Fond Funciar M. cât şi din concluziile raportului de expertiză. Expertul G. M. consemnează în acelaşi timp în raportul de expertiză că prin cererea de reconstituire nr. ……./…….03.1991, pârâta V. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 8 ha pe care a deţinut-o, înainte de cooperativizare în baza actului de donaţie nr. ……/22.01.1948 de la autorul său M. C.. În concluziile sale, expertul constata că, la poziţia nr. 2 din acest act este descrisă o bucată de teren cu lăţime de 25 m, care conform punctului de situare precum şi al vecinătăţilor menţionate, ar putea fi localizată în zona terenului în litigiu. Rezultă astfel că, pârâta a urmat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută de legea fondului funciar în ceea ce priveşte terenul în litigiu. Totodată, instanţa reţine că pârâta este persoană îndreptăţită la reconstituirea suprafeţei de teren validate, aceasta regăsindu-se în actul de donaţie din 1948. În ceea ce priveşte amplasamentul terenului, expertul a menţionat că terenul pe care l-a deţinut anterior pârâta, ar putea fi localizat în zona terenului în litigiu, concluziile acestuia nefiind certe sub acest aspect.
Potrivit art. III lit. a din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele emise cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991şi Legii nr. 1/2000.
Analizând raportul de expertiză efectuat în cauză de expert G.M., se reţine că, terenul proprietatea pârâtei V. M. V., identificat în baza titlului de proprietate nr. …….. /19.08.2002, este ocupat parţial de către reclamanta CEZ D. SA C., prin instalaţiile şi construcţiile aferente staţiei de transformare 110 KV/20KV R., respectiv: suprafaţa de 1289 mp identificată conform planului de situare din anexa nr. 1 este localizată în interiorul incintei staţiei de transformare fiind ocupată de stâlpi electrici, transformatoare electrice, cabluri electrice subterane şi aeriene, rampă şi platformă betonată precum şi de alte instalaţii aferente staţiei de transformare. Suprafaţa de 611 m.p. identificată conform aceluiaşi plan de situare din anexa nr. 1 notată cu S2 este localizată în afara incintei staţiei de transformare dar este ocupată de stâlpi electrici şi de drumul de acces dinspre DN 67 spre incinta staţiei de transformare.
Expertul a stabilit totodată că terenul aferent staţiei de transformare 110 KV/20 KV- R. a făcut obiectul Decretului nr. 193 din 17 august 1987, fiind expropriat din proprietatea Cooperativei Agricole de Producţie M., trecut în proprietatea statului şi dat în administrarea directă a Întreprinderii Miniere L., construindu-se staţia de transformare şi instalaţiile aferente, fiind atins astfel scopul exproprierii.
De asemenea, expert C. P. în specialitatea electro-energetică prin raportul de expertiză întocmit şi ulterior prin suplimentul la acest raport a concluzionat că instalaţiile electrice dispuse pe terenul în litigiu alimentează Cariera R. prin Liniile Electrice Aeriene (20KV) nr. 4,5,6 iar prin dimensiunile de anvergură, valoarea de inventar a echipamentelor şi instalaţiilor electrice, nivelul de tensiune de 110KV/20KV şi obiectivele ce le alimentează staţia electrică R. este de utilitate publică şi asigură tranzitul de energie în judeţul G., staţia electrică R. în ansamblul său reprezentând un obiectiv energetic al Sistemului Electroenergetic Naţional.
Acelaşi expert a precizat că instalaţiile şi construcţiile electrice aflate pe terenul în litigiu au fost amplasate cu respectarea dispoziţiilor legale la data edificării lor, că lucrările de construire a acestor instalaţii electrice au început în anul 1989, iar punerea în funcţiune s-a realizat în anul 1992, fiind funcţionale în totalitate. De altfel, şi C. L. F.F. M. prin adresa nr. ……../07.09.2012 (fila 117 din dosar) comunica instanţei că la data eliberării titlului de proprietate, respectiv 19.08.2002, terenul era ocupat.
Art. 2 din Legea nr. 18/1991 stabileşte categoriile de terenuri , în funcţie de destinaţia lor. La lit. e a acestui articol, la categoria terenuri cu destinaţii speciale sunt enumerate printre altele, construcţiile de transport al energiei electrice.
Art. 5 din aceeaşi lege stabileşte categoriile de terenuri aparţinând domeniului public, terenuri printre care sunt enumerate şi cele pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care prin natura lor sunt de uz sau interes public.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 18/1991 terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.
Art. 42 alin.3 din Legea nr. 18/1991 prevede că nu pot fi atribuite în proprietate suprafeţele de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunătăţiri funciare. Acest text de lege este în concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. 1 teza a II a din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Coroborând textele de lege mai sus menţionate, se reţine că aparţin domeniului public construcţiile de transport al energiei electrice, întrucât acestea sunt amplasate pe terenuri cu destinaţii speciale, folosite în interes public.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 213/1998 şi prevederile Legii nr. 13/2007 care a preluat dispoziţiile Legii nr. 318/2003 care a abrogat OUG nr. 63/1998 potrivit cărora terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului, instanţa reţine că, terenul în litigiu în suprafaţă de 1289 mp, localizat în interiorul incintei staţiei de transformare 110KV/20 KV R., fiind ocupat de instalaţiile şi construcţiile aferente acestei staţii şi suprafaţa efectiv ocupată de stâlpii electrici situaţi în interiorul suprafeţei de 611 m.p , aparţin domeniului public al statului. Prin urmare, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei pentru aceste suprafeţe, s-a făcut cu încălcarea disp. art. 42 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 care exceptează de la reconstituirea pe vechiul amplasament terenurile pe care s-au efectuat investiţii altele decât îmbunătăţiri funciare.
Pe de altă parte, potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia pentru terenurile care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie. Ori, aşa cum reiese din raportul de expertiză menţionat, terenul aferent staţiei de transformare 110 KV/20 KV- R. a făcut obiectul Decretului nr. 193 din 17 august 1987, fiind expropriat din proprietatea Cooperativei Agricole de Producţie M. şi trecut în proprietatea statului. Aşadar, terenul nu se regăsea în patrimoniul Cooperativei Agricole de Producţie M. pentru a se putea reconstitui dreptul de proprietate pârâtei asupra acestuia în baza legilor fondului funciar.
Reţinând încălcarea dispoziţiilor legale amintite, prin reconstituirea dreptului de proprietate reclamantei pentru terenuri aflate în proprietatea publică a statului cu atât mai mult cu cât din concluziile expertului specialitatea topografie reiese că vechiul amplasament al terenului solicitat de reclamantă nu poate fi determinat cu certitudine, iar terenul în litigiu era ocupat de instalaţiile electrice la data emiterii titlului de proprietate contestat, instanţa va constata nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. ………./19.08.2002 cu privire la suprafaţa de 1289 m.p. localizată în interiorul incintei staţiei de transformare şi cu privire la suprafaţa efectiv ocupată de stâlpii electrici situaţi în interiorul suprafeţei de 611 mp.
Nu se va constata nulitatea absolută a titlului de proprietate pentru restul suprafeţei de 611 m.p ce excede suprafeţei efectiv ocupată de stâlpii electrici situaţi în interiorul acesteia, care include şi drumul de acces din DN 67 spre incinta staţiei de transformare, având în vedere că potrivit art. 16 din Legea nr. 13/2007 aceasta este afectată de un drept legal de acces la utilităţile publice în favoarea titularilor de autorizaţii de înfiinţare şi de licenţă, aspect ce nu afectează valabilitatea titlului de proprietate.
Faţă de considerentele expuse, instanţa urmează să respingă excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată de pârâta V. M., să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei CEZ D. C. invocată de pârâtă, să admită în parte acţiunea, să constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. ……../19.08.2002 cu privire la suprafaţa de 1289 mp localizată în interiorul incintei staţiei de transformare situată în tarlaua nr. 91, parcela nr. 12 identificată prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert G. M. şi cu privire la suprafaţa efectiv ocupată de stâlpii electrici situaţi în interiorul suprafeţei de 611 mp identificată prin raportul de expertiză menţionat şi schiţa la acest raport.
Având în vedere culpa procesuală a intimatei C.L.F.F. M. prin nerespectarea atribuţiilor prevăzute de legile fondului funciar în ceea ce priveşte stabilirea amplasamentului ce a făcut obiectul reconstituirii, ce a condus la reconstituirea în mod nelegal a dreptului de proprietate asupra unui teren ce aparţinea domeniului public, în baza art. 276 Cod pr. civ., instanţa va obliga Comisia locală de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1250 lei, corespunzător pretenţiilor admise.
