Cerere de chemare în judecată formulată de soţi şi semnată doar de către unul dintre ei. Ratificare ulterioară. Efecte
Codul de procedură civilă – art. 67, art. 161
Mandatul dat pe parcursul judecăţii de către soţul care nu a semnat cererea de chemare în judecată celuilalt soţ are ca efect acoperirea nulităţii cererii de chemare în judecată.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,
Decizia civilă nr. 371 din 7 aprilie 2011, F.Ş.
Prin cererea înregistrată sub nr. 18632/325/2008 în data de 25.11.2008 la Judecătoria Timişoara, reclamanţii P.M. şi P.R. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestuia la vânzarea terenului aferent imobilului construcţie înscris în CF 2 Timişoara la preţul pe care-l va stabili instanţa şi să dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra terenului, cu titlu de bun comun prin cumpărare.
Prin sentinţa civilă nr. 19078/22.12.2009 Judecătoria Timişoara a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantului P.M. pentru reclamanta P.R. şi a anulat acţiunea formulată de P.M. în numele reclamantei P.R.; a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active integrale a reclamantului P.M. şi a fost respinsă acţiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată de reclamanţii P.M. şi P.R., însă a fost semnată doar de reclamantul P.M..
La termenul de judecată din data de 20.01.2009, instanţa de fond a pus în vedere reclamanţilor să se prezinte în instanţă pentru a semna acţiunea, iar pentru termenul de judecată următor, din data de 17.02.2009, s-a depus la dosar o adeverinţă medicală în care se menţiona că reclamanta P.R. are afecţiuni medicale şi că nu este deplasabilă, precum şi un înscris sub semnătură privată denumit „împuternicire” în care se menţiona că reclamanta îl împuternicea pe reclamantul P.M. să o reprezinte în faţa instanţelor de judecată şi, în acest sens, să poată formula precizări de acţiune, propune probe, să angajeze apărător sau renunţa la judecată, inclusiv să semneze acţiunea introductivă în numele reclamantei şi să exercite orice alt drept procesual care îi este conferit acesteia prin lege în calitatea de reclamantă.
Potrivit art. 67 Cod procedură civilă „părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar”, iar în ceea ce priveşte forma în care trebuie dat mandatul pentru formularea unei acţiuni sau pentru reprezentarea în judecată, art. 68 Cod procedură civilă prescrie forma înscrisului „sub semnătură legalizată”.
Având în vedere că mandatul dat reclamantului P.M. de către reclamanta P.R. nu îndeplineşte condiţia sus-menţionată şi faţă de împrejurarea că acest viciu nu a fost înlăturat pe parcursul soluţionării litigiului, deşi instanţa de fond a solicitat în mod expres acest lucru la termenul de judecată din data de 17.11.2009 în îndeplinirea rolului său activ reglementat de art. 129 Cod procedură civilă, faţă de dispoziţiile art. 161 Cod procedură civilă, judecătoria a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantului P.M. pentru reclamanta P.R. şi, pe cale de consecinţă, a anulat acţiunea formulată de acesta în numele reclamantei P.R..
Deoarece prin acţiunea de faţă s-a solicitat obligarea Statului Român la vânzarea terenului aferent imobilului ambilor reclamanţi şi intabularea dreptului de proprietate al acestora în cartea funciară, fiind necesară coparticiparea procesuală activă a ambilor reclamanţi şi văzând că acţiunea a fost formulată doar de către unul dintre reclamanţi, respectiv P.M., văzând dispoziţiile art. 137 Cod procedură civilă, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active integrale a acestuia respingând, pe cale de consecinţă, acţiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă integrală.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii.
În motivarea apelului s-a criticat pentru nelegalitate hotărârea instanţei care a soluţionat cauza pe cele două excepţii.
Prin decizia civilă nr. 554/A din 1 iulie 2010, pronunţată în dosar nr.18632/325/2008, Tribunalul Timiş a admis apelul, sens în care a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiş a reţinut că în apel, reclamanţii au depus procura autentificată sub nr. 3904/27.11.2009 despre care au făcut vorbire în cuprinsul motivelor de apel şi care este eliberată anterior pronunţării sentinţei apelate care a intervenit la data de 22.12.2009, fiind confirmate în felul acesta susţinerile apelanţilor, astfel că greşit s-a soluţionat cauza pe excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei.
În ceea ce priveşte cea de-a doua excepţie, s-a reţinut că art. 35 alin. (1) C. fam. consacră mandatul tacit între soţi în ceea ce priveşte administrarea şi folosirea bunurilor comune, mandatul expres fiind cerut doar la vânzarea sau grevarea unui bun imobil comun, nu şi la achiziţionarea unui astfel de bun.
Dimpotrivă, art. 30 alin. (1) C. fam. prevede că „ Bunurile dobândite de timpul căsniciei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor” ceea ce înseamnă că legiuitorul permite achiziţionarea de către un soţ a unui bun imobil fără consimţământul expres al celuilalt soţ. Prin urmare, chiar şi lipsa participării reclamantei în acest litigiu, textul mai sus citat permite reclamantului singur achiziţionarea unui bun imobil, fără a avea consimţământul soţiei sale, astfel nu se impune coparticiparea procesuală activă a reclamanţilor, astfel cum greşit a apreciat instanţa de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al reclamantului intimat P.M. pentru reclamanta P.R. şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale integrale a reclamantului intimat P.M..
In motivarea recursului, a susţinut că în mod greşit Tribunalul Timiş a admis apelul reclamanţilor reţinând că, anterior pronunţării hotărârii primei instanţe, a existat depusă la dosar procura autentificată sub nr. 3904 din 27.11.2009.
S-a arătat că prima instanţă a solicitat la mai multe termene depunerea procurii, însă reclamanta P.R. nu a dat curs acestei solicitări, depunând la dosar doar o adeverinţă medicală din care rezultă că nu este deplasabilă şi un înscris sub semnătură privată prin care îl împuternicea pe soţul său P.M. să o reprezinte în faţa instanţelor de judecată.
Drept urmare, a arătat că prima instanţă în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 67 C. proc. civ., iar soluţia pronunţată de instanţa de apel este greşită întrucât la vânzarea terenului se impune consimţământul ambilor soţi, context în care reclamantul P.M. nu a avut calitate procesuală activă integrală.
In drept, recursul a fost motivat cu dispoziţiile cuprinse în art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ..
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate şi dispoziţiile cuprinse în art.304 şi urm. C.pr.civ., Curtea a stabilit că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanţii P.M. şi P.R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, ca prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună obligarea acestuia la vânzarea terenului aferent imobilului construcţie, înscris în CF nr. 2 Timişoara, la preţul pe care-l va stabili instanţa şi să dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra terenului, cu titlu de bun comun, prin cumpărare.
Prima instanţă a dispus conform celor mei sus arătate pe motiv că, potrivit art. 67 C. proc. civ., părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar, iar în ceea ce priveşte forma în care trebuie dat mandatul pentru formularea unei acţiuni sau pentru reprezentarea în judecată, art. 68 C. proc. civ. prevede forma înscrisului sub semnătură legalizată, ceea ce nu s-a realizat.
Soluţia instanţei de apel, de desfiinţare a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare este legală, iar recursul nefondat, câtă vreme la dosar există procura autentificată sub nr. 3904 din 27.11.2009, dată anterior pronunţării hotărârii primei instanţe – 22.12.2009, context în care dispoziţiile cuprinse în art.67, respectiv 68 C. proc. civ. au fost respectate.
Posibilitatea ratificării actelor de procedură îndeplinite de o persoană care nu şi-a justificat calitatea de mandatar nu este prevăzută în mod expres în Codul de procedură civilă, însă o asemenea posibilitate nu poate fi contestată şi decurge din însăşi concepţia legiuitorului asupra nulităţilor procesuale. Aceasta pentru că nulitatea trebuie să reprezinte doar un ultim remediu, iar ratificarea actelor făcute de o persoană ce nu a înfăţişat procură de reprezentare este de natură să dea eficienţă întregii activităţi procesuale.
Ţinând seama şi de circumstanţele concrete ale cauzei, Curtea a constat că în speţă este vorba de o acţiune formulată de soţii P. având ca obiect achiziţionarea unui imobil, iar art. 35 alin. (1) Codul familiei consacră mandatul tacit între soţi în ceea ce priveşte administrarea şi folosirea bunurilor comune; alin. (2) teza I din art. 35 Codul familiei prevede că oricare dintre soţi, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are şi consimţământul celuilalt soţ; art. 30 alin.(1) Codul familiei prevede că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor bunuri comune ale soţilor. Din coroborarea celor două texte rezultă indubitabil că art. 35 Codul familiei se aplică în situaţia introducerii unei acţiuni de către unul din soţi prin care se urmăreşte dobândirea unui bun imobil, altfel spus, nu se impune coparticiparea procesuală activă a reclamanţilor.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Curtea a respins recursul declarat de pârât.
