Prin sentinţa civilă nr. xxx/07.02.2013, pronunţată de Judecătoria Galaţi, s-a admis contestaţia la executare şi s-a constatat nulitatea absolută a contratului de ipotecă mobiliară nr. 1237/06.03.2012, înregistrat în Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare sub nr. 2012-00023896511040-PP.
S-a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. xxx/2010, S.C. AS S.R.L. a vândut către S.C. G S.R.L. mai multe bunuri mobile, printre care şi tractorul New Holland Ford 8870. Potrivit art. 6.2 din contract, proprietatea bunurilor se transmite de drept cumpărătorului la data achitării integrale a preţului, iar transferul dreptului de folosinţă se realizează după achitarea avansului, adică la data încheierii contractului.
Cumpărătoarea nu şi-a respectat obligaţiile stabilite, deşi a fost notificată în acest sens, în consecinţă, prin actul adiţional nr. 1/2012, părţile au convenit rezoluţiunea contractului, ocazie cu care au fost predate şi bunurile care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, printre care şi tractorul New Holland Ford 8870, care face obiectul executării silite.
În perioada în care a avut folosinţa tractorului, S.C. G S.R.L. a încheiat cu S.C. N S.R.L. contractul de ipotecă mobiliară nr. xxx/2012, prin care a garantat cu tractorul New Holland Ford 8870 restituirea sumei de 310.000 lei datorată de debitoarea S.C. SC S.R.L. Contractul de ipotecă mobiliară a fost înscris în Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare. Întrucât debitoarea S.C. SC S.R.L. nu şi-a achitat datoria către creditoarea S.C. N S.R.L., aceasta a trecut la executarea silită a contractului de ipotecă mobiliară încheiat cu S.C. G S.R.L., sens în care s-a format dosarul de executare nr. xxx/2012.
Din analiza înscrisurilor depuse de părţi, instanţa de fond a reţinut că executarea silită s-a demarat în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă mobiliară, înregistrat în Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare. La data încheierii contractului de ipotecă, proprietatea asupra bunului mobil reprezentat de tractorul New Holland Ford 8870 aparţinea contestatoarei S.C. AS S.R.L., deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare nr. xxx/2010, încheiat de această societate cu S.C. G S.R.L. dreptul de proprietate asupra bunului nu s-a transferat, fiind afectat de condiţia plăţii integrale a preţului.
Potrivit art. 2365 din N.C.civ. aplicabil contractului de ipotecă mobiliară, ipoteca convenţională poate fi constituită numai de titularul dreptului ce urmează a fi ipotecat şi care are capacitatea de a dispune de acesta. Rezultă că S.C. G S.R.L. nu putea să garanteze decât cu dreptul de folosinţă şi nu cu dreptul de proprietate asupra bunului mobil, deoarece nu era proprietara acestuia.
În consecinţă, S.C. G S.R.L. a garantat executarea unei obligaţii de plată cu un bun care aparţine altuia, situaţie comparabilă cu vânzarea bunului altuia. Ca urmare, s-a reţinut că garantarea executării unei obligaţii cu bunul altuia este lovită de nulitate absolută, întrucât reprezintă o operaţiune speculativă, având o cauză ilicită. Pe de altă parte, creditoarea S.C. N S.R.L. a încheiat contractul pe riscul său, întrucât cu minime diligenţe putea verifica dacă bunul mobil se află sau nu în proprietatea garantului, iar susţinerea că posesia echivalează cu dreptul de proprietate nu este aplicabilă, deoarece în cauză este vorba despre un bun mobil înmatriculabil.
Pentru aceste motive, contestaţia la executare a fost admisă.
Împotriva sentinţei civile nr. xxx/07.02.2013 a declarat recurs intimata S.C. N S.R.L. Bucureşti.
Prin motivele de recurs, a invocat că greşit s-a reţinut că în cauză se aplică instituţia vânzării lucrului altuia, deoarece nu a cunoscut faptul că la data încheierii contractului de ipotecă bunul nu aparţinea S.C. G S.R.L.
Chiar şi în ipoteza în care bunul nu aparţinea garantului, potrivit art. 1684 C.civ. stipulaţia vânzătorului potrivit cu care îşi rezervă proprietatea bunului până la plata preţului, nu poate fi opusă terţilor decât după îndeplinirea formalităţilor de publicitate cerute de lege. Prin urmare, susţinerea contestatoarei, potrivit cu care şi-a păstrat dreptul de proprietate, nu îi este opozabilă. A solicitat să se constate că în cauză sunt aplicabile dis. art. 935-940 C.civ. potrivit cu care cel care are posesia unui bun mobil, este prezumat că este proprietar. În acest sens, nu a avut nici un dubiu că S.C. G S.R.L nu are calitatea de proprietar asupra bunului care face obiectul garanţiei obligaţiei de plată. Mai mult, la data încheierii contractului de ipotecă, garantul a declarat că este proprietarul bunului, că acesta nu este afectat de sarcini şi că a plătit preţul cu un ordin de plată.
La pronunţarea sentinţei recurate, instanţa nu a avut în vedere că este un terţ de bună credinţă, aspect în raport de care potrivit art. 1648-1649 C.civ. actele sale sunt opozabile adevăratului proprietar. Totodată nu a avut în vedere că a înregistrat contractul de ipotecă la Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi în rejudecare respingerea contestaţiei la executare ca nefondată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de recurs a constată că între SC AS S.R.L. şi S.C. G S.R.L s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. xxx/2010, care a avut ca obiect şi tractorului New Holland Ford 8870. Potrivit art. 6.2 din contract, proprietatea bunurilor se transmite de drept cumpărătorului la data achitării integrale a preţului, iar transferul dreptului de folosinţă se realizează după achitarea avansului, adică la data încheierii contractului. Pentru transferul dreptului de proprietate, cumpărătorul mai avea de plată suma de 61.000 lei, scadentă la data de 31.03.2011. Ca urmare, până la plata integrală a preţului, cumpărătoarea avea numai un drept de folosinţă asupra acestui bun.
În raport de data la care s-a încheiat acest contract şi de data la care a intrat în vigoare N.C.civ. s-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dis. art.1648 N.C.civ., invocat de recurentă prin motivele de recurs.
Cumpărătoarea nu şi-a respectat obligaţiile stabilite, deşi a fost notificată în acest sens. În consecinţă, prin actul adiţional nr. 1/2012, părţile au convenit rezoluţiunea contractului, ocazie cu care au fost predate şi bunurile care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, printre care şi tractorul care face obiectul executării silite.
În intervalul 20.09.2010 – 20.08.2012, perioada în care a avut folosinţa tractorului, S.C. G S.R.L. a încheiat cu S.C. N S.R.L. contractul de ipotecă mobiliară nr. xxx/2012, prin care a garantat cu tractoru, restituirea sumei de 310.000 lei datorată de debitoarea S.C. SC S.R.L. Contractul de ipotecă mobiliară a fost înscris în Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare. Întrucât debitoarea S.C. SC S.R.L. nu şi-a achitat datoria către creditoarea S.C. N S.R.L., aceasta a trecut la executarea silită a contractului de ipotecă mobiliară încheiat cu S.C. G S.R.L., sens în care s-a format dosarul de executare.
Având numai un drept de folosinţă rezultă că S.C. N S.R.L. a ipotecat lucru altuia.
În raport de data la care s-a încheiat, contractului de ipotecă mobiliară îi sunt aplicabile dispoziţiile Noului Cod Civil în ceea ce priveşte valabilitatea acestuia.
Potrivit art. 2365 din N.C.civ. aplicabil contractului de ipotecă mobiliară, ipoteca convenţională poate fi constituită numai de titularul dreptului ce urmează a fi ipotecat şi care are capacitatea de a dispune de acesta.
Rezultă că textul impune două condiţii pentru naşterea valabilă a contractului de ipotecă convenţională şi anume, constituitorul trebuie să fie titularul dreptului ipotecat, ipoteză îndeplinită în cazul proprietarului, al nudului proprietar, precum şi al celor care deţin dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. În cauză, la data de 06.03.2012, S.C. G S.R.L. nu avea decât un drept de folosinţă asupra bunului, deci nu putea calitatea de constituitor valabil al ipotecii convenţionale.
N.C.civ. nu conţine un text expres care să permită ipotecarea lucrului altuia. În acest sens, formularea limitativă a art. 2365 N.C.civ. trebuie interpretată restrictiv, permiţând doar titularului dreptului să constituie ipoteca.
În ipoteza în care S.C. G S.R.L. ar putea fi considerat un proprietar condiţional, acesta nu putea consimţi decât la o ipotecă afectată de condiţia dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului. Cum această condiţie nu s-a îndeplinit, deoarece la data de 20.08.2012 s-a convenit rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. xxx/2010, ocazie cu care au fost predate şi bunurile, rezultă că S.C. G S.R.L. nu are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat. Cum această condiţie este imperativă, rezultă că instanţa de fond în mod corect a constat nulitatea absolută a contractului de ipotecă.
Pentru considerente similare, înscrierea în arhiva electronică a unui contract de ipotecă nul nu poate produce efecte care să infirme sancţiunea nulităţii.
Potrivit art. 935 N.C.civ. oricine are posesia unui bun mobil este prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului.
Textul instituie o prezumţie relativă. Ca urmare, faţă de caracterul acestei prezumţii, de natura şi valoarea bunului, recurenta avea obligaţia să se comporte diligent, respectiv să ceară dovada plăţii restului de preţ, respectiv să solicite lămuri de la vânzătorul bunului.
Disp. art. 2345 şi art. 2441 NC.civ. sunt aplicabile pentru o ipotecă valabil constituită. În cauză contractul de ipotecă este nul absolut, motiv pentru care recurenta nu poate invoca beneficiile unui creditor ipotecar.
Pentru considerentele mai sus expuse, potrivit art. 3041 şi 312 alin. 1 şi 3 C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat.
