Plângerea formulată împotriva hotărârii A.G.A. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 6 alin.3 din O.U.G. nr. 116/2009 este inadmisibilă. În cazul dizolvării în temeiul voinţei asociaţiilor nu sunt aplicabile prevederile art.237 din Legea nr.31/1990.
Secţia comercială – Decizia comercială nr.683/17 septembrie 2010
Prin Sentinţa comercială nr. 42/COM/CC/2010 pronunţată de Tribunalul Alba s-a admis plângerea formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice A. şi s-a modificat rezoluţia nr. 2535/2010 a directorului ORC A. pronunţată în dosar nr. 9861/19.04.2010 în sensul că numeşte ca lichidator judiciar al SC K. SRL Sebeş pe ec. D. I.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că, la data de 16.03.2010, s-a adoptat Hotărârea nr. 1/2010 a SC K. SRL, prin care s-a hotărât dizolvarea, lichidarea şi radierea acestei societăţi.
În baza acestei hotărâri, directorul ORC A. a pronunţat rezoluţia nr. 2535/2010, în dosar nr. 9861/2010, prin care a dispus înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii privind dizolvarea, lichidarea SC K. SRL, precum şi numirea lichidatorului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC K. SRL solicitând modificarea sentinţei atacate şi respingerea plângerii formulate de DGFP A.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că pârâta nu are datorii la bugetul statului, acestea fiind achitate încă din 14.05.2010.
În drept s-au invocat prevederile OUG nr. 116/2009.
Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul A. şi petenta DGFP au formulat întâmpinare solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea plângerii.
Verificând recursul pârâtei faţă de motivele invocate, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C.pr.civ., curtea de apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, curtea de apel constată că DGFP A. nu a formulat plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC nr. 2535/2010. Plângerea a fost formulată împotriva hotărârii asociatului unic al pârâtei adoptată la 16.03.2010.
Faţă de obiectul plângerii, curtea de apel constată că acesta nu se circumscrie dispoziţiilor art. 6 alin. 3 din OUG nr. 116/2009, o atare plângere apărând drept inadmisibilă.
Chiar dacă ar fi fost atacată rezoluţia directorului ORC, DGFP A. trebuia să justifice interesul, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 3 din OUG nr. 116/2009. Simpla afirmaţie făcută de DGFP A., întemeiată pe un răspuns al AFP S. neînsoţit de actul constatator al creanţei, nu este suficientă pentru dovedirea interesului. O asemenea modalitate de apreciere a creanţei de către instanţă, în condiţiile soluţionării cererii fără a solicita lămuriri şi fără citarea părţilor, este de natură să deschidă calea abuzului de drept. Dacă ar fi fost solicitate lămuriri, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. 6 teza a II-a din OUG nr. 116/2009, s-ar fi putut constata că debitul invocat de DGFP A. este stins prin plată, aşa cum rezultă din chitanţa seria A nr. 0277362 din 14.05.2010 şi din adresa emisă de AFP S.
Mai mult decât atât, tribunalul nu putea numi lichidator decât în situaţia prevăzută de art. 262 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, câtă vreme dizolvarea societăţii pârâte s-a făcut prin voinţa asociatului unic, în conformitate cu prevederile art. 227 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990, şi nu prin hotărâre judecătorească pronunţată în aplicarea art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Pentru aceste motive curtea de apel, în temeiul art. 312 C.pr.civ., a admis recursul pârâtei SC K. SRL, a modificat sentinţa atacată şi a respins plângerea DGFP A. cu consecinţa înlăturării menţiunii privind numirea lichidatorului.
