Prescriptie achizitiva. Calitate procesual pasiva. Pârâtul are calitate procesuala pasiva deoarece, pe de o parte, este singurul care ar putea pretinde un drept asupra excedentului (fiind mostenitorul donatorilor reclamantului) fiind satisfacut principiul contradictorialitatii. Pe de alta parte, i s-ar impune reclamantului o sarcina excesiva si disproportionata daca i s-ar solicita identificarea celor de la care strabunicii sai au dobândit terenul (s-ar ajunge cu aceste verificari anterior anului 1900, când nu existau evidente privind proprietatea). Impunerea unei astfel de obligatii ar fi o sarcina atât de disporportionata, încât l-ar împiedica pe reclamant sa-si valorifice dreptul în justitie, ceea ce, evident, ar reprezenta o îngradire nejustificata la dreptului de acces la instanta prevazut de Constitutie si de tratatele internationale.
La data de 21.05.2008 a fost înregistrata pe rolul acestei instante, sub nr. 4091/303/2008, actiunea civila formulata de reclamantul Vasile Marian, în contradictoriu cu pârâtul Vasile Constantin, prin care a solicitat sa se constate ca a posedat continuu, neîntrerupt si sub nume de proprietar suprafata de 120 mp teren din Bucuresti, sector 6 si ca de pe urma parintilor partilor au ramas cu vocatie succesorala reclamantul si pârâtul.
În motivarea cererii reclamantul arata ca este proprietarul unei suprafete de teren de 600 mp situat în Bucuresti, sector 6 conform actului de donatie 1389/26.02.1975 autentificat de fostul Notariat de Stat al sectorului 6 Bucuresti si transcris sub numarul 4943/26.02.1975. Arata ca suprafata de teren a primit-o astfel: 300 mp de la mama acestuia, VF care la rândul ei o cumparase de la socrul acesteia VP prin contractul de vânzare-cumparare nr.44446/04.09.1945 dintr-un teren cu o suprafata totala de 600 mp; cealalta suprafata de 300 mp a primit-o prin donatie de la tatal acestuia, defunctul VC (fiul lui VP) si de la bunica acestuia, VA, întreaga suprafata fiind un tot unitar. Reclamantul mai mentioneaza ca s-a nascut si a locuit permanent cu familia acestuia în acest imobil compus din locuinta si curte si ca în anul 2007, vrând sa intabuleze imobilul, a constatat ca terenul este mai mare cu 120 mp, suprafata care a facut parte dintotdeauna din curtea imobilului. Reclamantul sustine ca nu a fost realizata niciodata o expertiza asupra terenului si ca în contractul de vânzare-cumparare este specificat ca fiind de cca 600 mp. Dupa decesul parintilor sai, VC si VA, au ramas cu vocatie succesorala reclamantul împreuna cu fratele sau, VC care nu si-a manifestat niciodata dorinta de a accepta succesiunea pentru imobilul mentionat, acesta nefiind în patrimoniul parintilor la data decesului. Începând cu anul 1975 pâna în prezent, reclamantul a posedat continuu, netulburat, sub nume de proprietar suprafata de 600 mp si suprafata de 120 mp care a reiesit în urma masuratorilor pentru efectuarea cadastrului.
La termenul din 30.06.2008 reclamantul a depus o cerere precizatoare) în care arata ca solicita constatarea faptului ca a devenit proprietar asupra suprafetei de 120 mp din sector 6, Bucuresti prin efectul prescriptiei achizitive. Arata ca celelalte capete de cerere vin în sustinerea actiunii principale. Reclamantul a evaluat provizoriu obiectul cererii, precizând ca valoarea terenului este de 8640 lei. A atasat cererii urmatoarele înscrisuri, în copii certificate: act de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 44446/05.09.1945 de catre Tribunalul Ilfov Sectia Notariat de Stat, certificat de mostenitor nr.61/959 din 11.05.1959 eliberat de Notariatul de Stat al raionului Gheorghe Gheorghiu Dej, certificat de atestare a dreptului de proprietate privata nr. 315/6 din 22.02.1994 emis de Prefectura Municipiului Bucuresti si a Sectorului Agricol Ilfov,
Pârâtul nu a formulat întâmpinare. S-a prezentat în instanta la termenul din 01.09.2008, precizând ca este de acord cu adminterea actiunii si ca nu solicita probe în aparare.
Prin sentinta civila nr. 7963/27.11.2008, devenita irevocabila prin neapelare, instanta a admis actiunea precizata si a constatat ca reclamantul a dobândit pe calea prescriptiei achizitive dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat în Bucuresti, sector 6, în suprafata de 115 mp., identificat potrivit raportului de expertiza nr.8512/09.10.2008 ca fiind lotul nr.2. Pentru a dispune astfel instanta a retinut ca, în fapt, prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 44446/05.09.1945 de catre Tribunalul Ilfov Sectia Notariat de Stat (fila 25) VP (bunicul reclamantului si al pârâtului) a transmis dreptul de proprietate asupra a jumatate din imobilul situat în Bucuresti, compus din teren în suprafata de cca.600 mp si pe care se afla construit un corp de case cu patru încaperi, lui BFC (mama reclamantului si a pârâtului). În contract sunt indicate vecinatatile si se mai arata ca VP a dobândit imobilul prin mostenire de la parintii sai. La data încheierii acestui act juridic VP casatorit cu VA (fosta I) astfel cum reiese din certificatul de casatorie seria CI nr. 796763 (fila 49). La data de 08.10.1958 a decedat VP, astfel cum reiese din certificatul de deces mai sus mentionat si din certificatul de mostenitor nr.61/959 din 09.05.1959 în care se arata ca din masa succesorala face parte jumatate parte indiviza din imobilul situat în Bucuresti, compus din 600 mp teren si constructie, imobil dobândit de la MV, tatal decedat al lui VP. Se arata ca mostenitorii sunt VA în calitate de sotie supravietuitoare si VC, în calitate de fiu, astfel cum reiese din certificatul de nastere seria Na nr. 876769 (fila 94).
La data de 26.02.1975 a fost încheiat contractul de donatie autentificat de Notariatul de Stat Sector 7 Bucuresti sub nr.1389/26.02.1975 si transcris sub nr.4349/26.02.1975 prin care VF, VA si VC, în calitate de donatori, transmit dreptul de proprietate asupra constructiei aflata în Bucuresti, sectorul 7 lui VM, în calitate de donatar. Se mai arata ca terenul aferent constructiei, în suprafata de 600 mp trece în proprietatea statului. La data încheierii acestui act juridic VC era casatorit cu VF (fosta B) conform certificatului de casatorie seria Ca nr.048042, casatorie din care s-au nascut reclamantul VM si pârâtul VC.
La data de 26.03.1979 a intervenit decesul lui VC, iar la data de 18.09.1979 a fost întocmit certificatul de mostenitor nr.511/1979 Se arata ca mostenitorii lui VC sunt VF în calitate de sotie supravietuitoare si pârâtul VC în calitate de fiu. Se mai precizeaza ca reclamantul VM, în calitate de fiu, este strain de mostenire, conform declaratiei înregistrate sub nr.101/1979.
La data de 07.11.1993 a decedat VA iar la data de 08.02.1996 VF. În conformitate cu declaratia pe proprie raspundere atestata sub nr.4/25.11.2008 de avocat, care se coroboreaza cu celelalte acte de stare civila depuse la dosar, reiese ca singurii mostenitori ai defunctei VA sunt reclamantul VM si pârâtul VC, având calitatea de nepoti. De asemenea, din certificatul de calitate de mostenitor nr. 61/26.06.2008 rezulta ca mostenitorii defunctei VF sunt reclamantul si pârâtul, în calitate de fii. Totodata, din adresa Camerei Notarilor Publici din data de 20.06.2008 (fila 23), reiese ca procedura succesorala de pe urma defunctei VF, nu a fost înregistrata pe rolul fostului Notariat de Stat sau al vreunui Birou Notarial Public.
La data de 22.02.1994 este eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate privata nr.315/6 de catre Prefectura Municipiului Bucuresti si a Sectorului Agricol Ilfov (fila 27) prin care se arata ca terenul situat în sector 6, Bucuresti, în suprafata de 600 mp a fost trecut în proprietatea reclamantului VM, în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991.
Din raportul de expertiza judiciara în specialitatea topografie nr.8512/09.10.2008 reiese ca suprafata reala a imobilului este mai mare decât cea trecuta în acte, desi nu s-au modificat pe parcursul timpului liniile de hotar, suprafata reala a terenului situat în sector 6, Bucuresti fiind de 715 mp, rezultând astfel un excedent de 115 mp. Aceasta suprafata (curte si teren liber de constructii) a fost identificata prin expertiza ca fiind lotul 2, delimitat de punctele 4,5,6 si 11, expertul procedând si la stabilirea valorii de circulatie a terenului ce face obiectul cauzei, aceasta fiind de 65.996 Euro (în echivalent în lei 255.537). Prin raportare la aceasta valoare reclamantul a achitat taxa de timbru aferenta actiunii, în suma de 5.743 lei (chitantele nr. 2796102/01.09.2008, nr. 1166101/20.11.2008, nr. 8324277/02.06.2008) si timbru judiciar de 5,00 lei.
Prin urmare, instanta a retinut ca reclamantul a stapânit acest excedent de 115 mp, începând cu momentul încheierii contractului de donatie nr.1389/26.02.1975, continuând si în perioada în care suprafata de 600 mp a trecut în proprietatea statului si pâna în prezent.
Aceasta situatie de fapt se coroboreaza si cu informatiile transmise de autoritatile publice: adresa catre VM de la Primaria Municipiului Bucuresti – Serviciul Public pentru Finante Publice Locale, adresa nr.36093/23.06.2008 a Primariei Sector 6 unde se mai arata ca nu exista solicitari de revendicare conform Legii 18/1991 sau Legii 247/2005, adresa nr.744562/26.06.2008 a Primariei Municipiului Bucuresti – Serviciul Evidenta Proprietatii, adresa nr.4091/303/2008 a Primariei Municipiului Bucuresti – Directia Juridic unde se arata ca nu exista notificare pentru imobilul din str. Econom Atanasie Stoicescu.
Fata de aceasta situatie de fapt instanta a constatat ca sunt incidente dispozitiile art.1890, art. 1837, art.1846 si urmatoarele din Codul Civil. Astfel, uzucapiunea de lunga durata reprezinta un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate cu privire la un bun imobil, prin posedarea neîntrerupta a acestuia timp de 30 de ani. Totodata, uzucapiunea reprezinta si o sanctiune indirecta îndreptata împotriva fostului proprietar, care, dând dovada de neglijenta, l-a lasat timp îndelungat în posesia unei alte persoane, permitându-i, prin pasivitatea sa, sa se comporte public ca proprietar. Asadar, actiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune se judeca în contradictoriu cu adevaratul proprietar sau cu mostenitorii acestuia, deci cu o persoana care poate pretinde un drept asupra imobilului în contra celui care invoca uzucapiunea. În cauza, instanta a observat ca excedentul de 115 mp fata de suprafata care este trecuta în acte a fost în posesia familiei V, începând cu VM si M (strabunicii partilor), continuând cu VP si VA (bunicii partilor) si VC si VF (parintii partilor). De altfel, martorii au aratat ca limitele terenului detinut de reclamant nu s-au modificat în timp, la fel cum în expertiza s-a retinut ca nu s-au modificat pe parcursul timpului liniile de hotar. Pentru aceste motive, instanta a apreciat ca pârâtul VC are calitate procesuala pasiva deoarece, pe de o parte, este singurul care ar putea pretinde un drept asupra excedentului (fiind mostenitorul lui VF, VA si VC, donatorii reclamantului) fiind satisfacut principiul contradictorialitatii. Pe de alta parte, i s-ar impune reclamantului o sarcina excesiva si disproportionata daca i s-ar solicita identificarea celor de la care strabunicii sai au dobândit terenul (s-ar ajunge cu aceste verificari anterior anului 1900, când nu existau evidente privind proprietatea). Impunerea unei astfel de obligatii ar fi o sarcina atât de disporportionata, încât l-ar împiedica pe reclamant sa-si valorifice dreptul în justitie, ceea ce, evident, ar reprezenta o îngradire nejustificata la dreptului de acces la instanta prevazut de Constitutie si de tratatele internationale.
În continuare, instanta a analizat posesia reclamantului asupra celor 115 mp teren. Astfel, din interpretarea art.1890 cod civil, reiese ca pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani este necesara îndeplinirea a doua conditii.
Prima conditie este aceea ca posesia sa fie utila, adica o posesie propriu-zisa si neviciata. Astfel, conform art.1847 cod civil „ ca sa se poata prescrie, se cere o posesie continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar”. În cauza, instanta observa ca posesia reclamantului asupra suprafetei de teren de 115 mp în discutie, nu este afectata de vreun viciu: discontinuitate, violenta, clandestinitate sau precaritate. Reclamantul a exercitat o posesie sub nume de proprietar, deoarece actele si faptele de folosinta asupra terenului au fost savârsite pentru sine. Aceste acte de stapânire constau în: faptul locuirii la adresa din Str. Econom Atanasie Stoicescu, extinderea constructiilor de pe terenul în discutie, declaratii de impunere date în fata autoritatilor publice, astfel ca în evidentele fiscale, titular de rol fiscal în prezent figureaza reclamantul (aspecte care reies din adresa de la Primaria Municipiului Bucuresti – Serviciul Public pentru Finante Publice Locale – fila 5 si din adresa nr.744562/26.06.2008 a Primariei Municipiului Bucuresti – Serviciul Evidenta Proprietatii – fila 22).
Totodata, reclamantul a detinut în posesie terenul în mod continuu si fara intermitente anormale, actele de stapânire fiind exercitate cu regularitatea pe care natura bunului o impune, fapt care reiese din declaratiile martorilor care afirma ca reclamantul a locuit la adresa din Str. Econom Atanasie Stoicescu de când s-a nascut. Astfel, reclamantul a locuit în mod neîntrerupt la adresa de mai sus si nu a fost tulburat în exercitarea posesiei asupra terenului, în acest sens martorii aratând ca toti vecinii au efectuat masuratori cadastrale, nefiind neîntelegeri sau litigii cu privire la acest teren. Totodata, prin adresa nr.36093/23.06.2008 a Primariei Sector 6 (fila 19) se arata ca nu exista solicitari de revendicare conform Legii 18/1991 sau Legii 247/2005 iar prin adresa nr.4091/303/2008 a Primariei Municipiului Bucuresti – Directia Juridic (fila 33) se arata ca nu exista notificare întemeiata pe Legea nr.10/2001 pentru imobilul din str. Econom Atanasie Stoicescu. De asemenea, posesia asupra terenului nu a fost dobândita sau conservata prin violenta si a fost exercitata în mod public.
A doua conditie pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lunga durata este ca posesia sa fie exerciata în mod neîntrerupt, timp de 30 de ani, indiferent daca posesorul este de buna-credinta sau de rea-credinta. Astfel, în cauza reclamantul a posedat suprafata de 115 mp teren în mod neîntrerupt înca de la data încheierii contractului de donatie nr.1389/26.02.1975 si în perioada în care suprafata de 600 mp a trecut în proprietatea statului, nefiind incidente vreuna din cauzele civile sau naturale de întrerupere a prescriptiei prevazute de art. 1863-1865 cod civil, astfel ca instanta a constatat ca termenul de 30 de ani este împlinit. Astfel, desi terenul a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 alin.2 din Legea nr. 58/1974 (care prevede ca terenurile de orice fel puteau fi dobândite numai prin mostenire legala), aceasta nu echivaleaza cu o suprimare a prescriptibilitatii, deoarece imobilul nu a fost scos din circuitul civil, fiind restrâns doar atributul dispozitiei juridice. Totodata, instanta retine ca reclamantul a exercitat posesia asupra excedentului de 115 mp având convingerea ca dreptul sau de proprietate cuprinde si acest excedent desi, asa cum aratam anterior, nu are relevanta buna sau reaua-credinta.
Fata de aceste considerente, instanta a admis actiunea si a constata ca reclamantul a dobândit pe calea prescriptiei achizitive dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat în Bucuresti, sector 6, în suprafata de 115 mp., identificat potrivit raportului de expertiza efectuat în cauza.
