Anularea cererii de chemare în judecată. Art.133 C.pr.civ raportat la art.112 pct.3 C.pr.civ.
Potrivit art. 112 alin.1 pct.3 C.p.civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde(…) 3.obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.
Potrivit art. 112 alin.1 pct.3 C.p.civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde(…) 3.obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.
Pentru identificarea imobilelor se va arăta comuna sau judeţul, strada şi nr., iar în lipsă vecinătăţile(…).
Pentru identificarea imobilelor se va arăta comuna sau judeţul, strada şi nr., iar în lipsă vecinătăţile(…).
Din simpla examinare a motivării cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantele au indicat obiectul cererii ca fiind un teren intravilan, denumit silişte de casă, au menţionat localitatea situării acestuia, respectiv vecinătăţile pe toate laturile, pârâţii regăsindu-se, potrivit susţinerilor acestora, în partea de sud.
Din simpla examinare a motivării cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantele au indicat obiectul cererii ca fiind un teren intravilan, denumit silişte de casă, au menţionat localitatea situării acestuia, respectiv vecinătăţile pe toate laturile, pârâţii regăsindu-se, potrivit susţinerilor acestora, în partea de sud.
Prin sentinţa civilă nr. 7024 din 27.10.2010 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 4412/318/2010, a fost declarată nulă acţiunea formulată de reclamanta V A, în contradictoriu cu pârâţii D.C şi D V. A fost obligată reclamanta la plata către pârâţi a sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că atât în acţiunea de faţă cât şi în litigiul soluţionat în mod irevocabil reclamanta descrie acelaşi mod de ocupaţiune a terenului fără să distingă dacă ocupaţiunea în cauza de faţă priveşte o altă porţiune de teren decât cea revendicată în primul litigiu şi fără să precizeze momentul ocupaţiunii.
Apărarea pârâţilor în sensul că reclamanta ar revendica acelaşi teren cu cel care a făcut obiectul pronunţării prin sentinţa civilă nr. 8936/2001 ar putea fi privită ca reală având în vedere afirmaţia reclamantei din acţiunea de faţă în penultimul alineat al filei doi a acţiunii din care rezultă că nu a reuşit să obţină executarea efectivă a acelei hotărâri dar această prezumţie, neînsoţită de o enumerare a elementelor de identificare a terenului revendicat, nu permite instanţei pronunţarea asupra excepţiei ridicate de pârâţi.
Cum, în ce priveşte delimitarea obiectului cererii, dreptul de dispoziţie este exclusiv al reclamantului, instanţa nu poate prezuma obiectul acţiunii iar comportamentul procesual al reclamantei, prin refuzul categoric al procuratoarei de a identifica terenul conform dispoziţiilor art. 112 Cod procedură civilă şi cu elemente care să permită pronunţarea asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, face aplicabilă sancţiunea prevăzută în art. 133 C.p.c. referitoare la nulitatea cererii de chemare în judecată.
Capetele de cerere referitoare la grăniţuire şi pretenţii sunt subsidiare capătului de cerere referitor la revendicare, motivat de faptul că numai după administrarea probatoriilor în ce priveşte dreptul de proprietate şi ocupaţiunea instanţa poate să stabilească linia de hotar şi să aprecieze asupra eventualelor pretenţii rezultate din ocupaţiune. Aceste motive conduc la concluzia că nu pot fi rezolvate separat ultimele capete de cerere pentru a se face aplicarea dispoziţiilor privind despărţirea, ele urmând să fie soluţionate în raport cu modul folosit pentru acţiunea principală.
Având în vedere că reclamanta şi-a exercitat drepturile procesuale cu rea credinţă şi că au fost acordate mai multe termene în scopul precizării cererii de chemare în judecată iar în această perioadă pârâţii au făcut cheltuieli cu pregătirea şi susţinerea apărării, instanţa având în vedere disp. art. 274 C.p.c., a admis cererea pârâţilor pentru obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii D C şi D V şi reclamantele V I şi C I.
Pârâţii au criticat sentinţa pentru neacordarea cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Reclamanţii au criticat sentinţa pentru greşita aplicare a legii, atât timp cât din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că terenul revendicat este individualizat prin vecinătăţi.
Pârâţii intimaţi au depus întâmpinare la apelul declarat de reclamante, apreciind, în esenţă, că în mod corect s-a făcut aplicarea art. 133 raportat la art. 112 C.p.civ..
Apelurile sunt fondate pentru următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată promovată de reclamante s-a solicitat instanţei de judecată să stabilească limitele proprietăţilor părţilor, iar în urma acestei operaţiuni să dispună obligarea pârâţilor la respectarea dreptului lor de proprietate, respectiv să fie obligaţi pârâţii la plata contravalorii unui salcâm tăiat de pe terenul reclamantelor.
Din motivarea cererii de chemare în judecată se reţine textual că se susţine proprietatea asupra unui teren silişte de casă situat în comuna Schela, sat Gornăcel, cu vecinii: N-Crintea Maria, S-Dijmărescu Vasile, E- drum sătesc, V- pârâul Bălan.
Motivul anulării cererii de chemare în judecată conform art. 133 C.p.civ raportat la art. 112 C.p.civ., reţinut în sentinţa apelată, este acela al neconformării reclamantelor dispoziţiilor art. 112 C.p.civ., neidentificând terenul revendicat.
În aprecierea apelului reclamantelor, instanţa de apel porneşte în analiza sa de la motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, îndeosebi a modului de individualizare a bunului revendicat, mai sus arătat.
Ca atare, obiectul cererii a fost identificat de reclamante conform cerinţelor art. 112 C.p.civ. Eventuale date tehnice se vor stabili în urma unei expertize de specialitate dacă un reclamant nu este în măsură să ofere detalii suplimentare, respectiv se pot observa actele de proprietate ce se invocă. De reţinut însă că sunt respectate cerinţele minime de identificare a obiectului cererii în raport de art. 112 C.p.civ.
Pe cale de consecinţă, în mod greşit s-a aplicat de către instanţa de fond sancţiunea prevăzută de art. 133 C.p.civ., nefiind susţinută de actele dosarului.
Neintrând în cercetarea fondului, respectiv având în vedere cererea apelantelor reclamante de trimitere spre rejudecare a cauzei, în temeiul art. 297 C.p.civ, se va admite apelul declarat de acestea, se va anula sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Apelul pârâţilor se va admite ca efect al anulării hotărârii primei instanţe.
Dosar nr.4412 /318/2010 . Decizia Nr. 73/2011 pronunţată în şedinţa publică din 22 Februarie 2011
