Prin plângerea inregistrata la data de 09.03.2012 pe rolul acestei instante sub nr. 551/259/2012, petenta I. V. M., în calitate de moştenitoare a lui M. B. M., în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Fondului Funciar Gura Vadului, a solicitat instantei să dispună anularea adresei nr.427/20.02.2012 emisă de intimata Comisia Locală prin care se comunică respingerea ca tardivă a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilui în suprafaţă de 48,6 ha situată pe raza com Gura Vadului (fostă com Tohani) formulată de reclamnată la data de 08.08.2008 şi în consecintă să dispună obligarea pârâtei la întocmirea propunerii de stabilire a adreptului de proprietate cu privire la terenul solicitat de reclamantă şi înaintarea acestei propuneri către intimata Comisi Judeţeană în vederea emiterii hotărârii de validare sau invalidare apropuneri.
In motivarea plângerii petenta a arătat faptul că la data de 08.08.2008 a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilui în suprafaţă de 48,6 ha situată pe raza com Gura Vadului (fostă com Tohani) ce a apartinut autorului său M.M., insă intimata Comisia Locală de Aplicare a Fondului Funciar Gura Vadului a respins cererea fără a verifica dacă reclamanta este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate, cu motivarea că această cerere a fost fomulată peste termenul instituit de Legea 247/2005 care modifică Legea 18/1991 situaţie în care nu se mai impune cercetarea fondului cererii, răspunsul fiind comunicat prin adresa nr.427/20.02.2012.
Petenta a apreciat acest răspuns al intimatei ca echivalând cu refuzul nejustificat al intimatei Comisia locală Gura Vadului de a soluţiona cererea de reconstituire a dreptului de proprietate , fiind astfel încălcate obligaţiile stabilite în sarcina acesteia prin dispoz. art.12 din Legea nr.18/1991 , in sensul că împreună cu oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară ,comisia locală va delimita terenurile solicitate pe vechile amplasamente sau in sole situate în vecinătatea localităţilor acceptate de fostii proprietari dar şi ignorate atribuţiile principale prevăzute de art.5 din HG nr.890/2005.
Petenta a susţinut că este neintemeiată soluţia de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate ca fiind tardiv fomulată, întrucât petenta, cetăţean german, a formulat cererea în anul 2008 luna august ca urmare a dispoziţiilor Legii 312/2005 care si-a produs efectele la data de 01.01.2007 o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană iar potrivit art. 3 din acest act normativ cetăţeanul unui stat membru, apatridul cu domiciliul într-un stat membru sau în România, precum şi persoana juridică constituită în conformitate cu legislaţia unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentru cetăţenii români şi pentru persoanele juridice române, situaţie în care acesată lege a realizat o repunere în teremen a cetăţenilor străini pentru reconstituirea dreptului de proprietate având în vedere continutul art.41 din Constituţia României din 1991 nemodificată care reglementa interdictia cetăţenilor străini de a dobândi dreptul de poprietae asupra terenurilor coroborat cu preved art.41 din legea 18/1991varianata anterioară care condiţiona calitatea de persoană îndeptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra ternurilor de cetăţenia română .
In opinia petentei, în speţă sunt incidente prevederile Legii nr.193/2007 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 , care la art.II stabileşte că persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţele de suprafaţă ce pot fi restituite până la 100 ha teren păşune şi fănete pentru fiecare proprietar deposedat , conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.
In conf cu disp. art. 112 pct 5 Cod pr.civ, in dovedirea cererii, atasat acesteia petenta a depus la dosar copia adresei nr.427/20.02.2012 emisă de intimata Comisia Locală de Aplicare a Fondului Funciar Gura Vadului şi dovada comunicării acestui răspuns.
In drept au fost invocate prevederile art.53 alin.1,art.54 şi următ din Legea 18/1991, art.12 din Legea 1/2000 , art.27 alin.8 din H.G nr.890/2005. preved Legea 312/2005 şi art.II din Legea 193/2007.
La termenul din data de 14.06.2012, petenta şi-a precizat plângerea în sensul că aceasta vizează două notificări privind reconstituirea dreptului de proprietate una din data de 25.08.2008 cu nr.438 privind terenul în suprafaţă de 48,6 ha şi cea din data de 06.05.2008 cu nr.201 privind terenul cu vegetatie forestieră în suprafţă de 19 ha, ambele cereri respinse de către intimată ca fiind tardiv formulate, motiv pentru care solicită obligarea intimatei să întocmească propunerea de stabilire a dreptului de proprietate cu privire la mabele suprafete de teren solictate prin cele două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate şi înaintarea acestor propuneri Comisiei Judetene, depunând o dată cu această precizare copia notificării cu nr.654 din 25.08.2008 şi comunicată initmatei la data de 28.08.2008 şi inregistrată de aceasta sub nr.438.
Intimata Comisia Locală de Aplicare a Fondului Funciar Gura Vadului nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de eart.115 Cod proc civ dar a solicitat prin apărător respingerea ca neintemeiată a plângerii formulate de către petentă cu motivarea că în mod corect Comisia Locală a respins ca fiind tardiv formulate cele două cereri de reconstiuire a dreptului de proprietate în raport de prevederile Legii 247/2005 care stabileste ca termen limită pentru depunerea cererilor data de 30.11.2005.
La termenul din data de 26.06.2012, intimata Comisia Locală a invocat exceptia prematurităţii cererii pe care instanţa prin încheierea de şedinţă a respins-o ca neîntemaiată apreciind că în raport de prevederile art.21 alin.4 din Constituţia României coroborat cu dispoziţiile art.52 alin.1 din Legea 18/1991, parcurgerea procedurii administrative jurisdicţionale în faţa Comisiei Judeţene Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Prahova are un caracter facultativ în virtutea caracterului de autoritate administrativ jurisdictională al acestei comisii iar în ceea ce priveşte procedura administrativă obligatorie în faţa comisiei locale prevăzută de art.9 alin.3 din Legea 18/1991 constând în depunerea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, această procedură a fost respectată de către petentă.
Instanţa a solicitat intimatei Comisia Locală de Aplicare a Fondului Funciar Gura Vadului să înainteze cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de petentă, hotărârea Comisiei Locale prin care s-a dispus respingerea cererilor ca tardiv fomulate precum şi înscrisurile ce au însoţit cererile de reconstituire, intimata depunând doar înscrisurile şi notificarea înregistrată sub nr.201 din data de 06.05.2008 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenul cu vegetatie forestieră în suprafaţă de 19 ha( f.87-126) .
În scop probator petenta a solicitat şi instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri fiind depuse în sedinta din data de 23.05.2012 înscrisurile depuse de aceasta în susţinerea celor două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru a face dovada calităţii de mostenitor al unei persoane îndreptăţite la reconstituire dreptului de proprietate, respectiv autorul său Mihai Marghiloman, a calităţii autorului său de proprietar la terenurilor solictate precum şi faptul deposedării autorului petentei de aceste terenuri .
Conform art. 16 indic 1 din Legea. 146/1997 rap la dispoz Legii 247/2005, acţiunea este scutiră de plata taxei de timbru.
Analizand ansamblul materialului probator instanta a retinut urmatoarele:
La data de 25.08.2008 petenta M.V. I., in calitate de mostenitoare a autorului M B. M., a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de prorietate , înregistrată sub nr.654 şi comunicată intimatei Comisia Locală de Aplicare a Fondului Funciar Gura Vadului la data de 28.08.2008 şi inregistrată sub nr.438, privind un teren în suprafaţă totală de 48,6 ha situate pe raza com Gura Vadului (fostă com Tohani ) compusă din: 31,20 ha teren categoria vie, 13 ha teren fâneată, 2,40 ha teren islaz şi 2 ha teren arabil care în prezent se află în proprietatea statului ca urmare a exproprierii prin Legea Reformei Agrare nr.187/1945 de la autorul B.M. M.
Petenta a mai formulat o altă cerere de reconstituire a dreptului de prorietate , înregistrată de intimată sub nr.201 din data de 06.05.2008 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenul cu vegetatie forestieră în suprafaţă de 19 ha ( f.87-126) ce a apartinut autorului său B.M.Mşi a fost expropriată prin Decretul Legea nr.83/1949 .
Prin adresa nr.427/20.02.2012 Comisia Locală de Aplicare a Fondului Funciar Gura Vadului a comunicat petentei faptul că nu a fost respectat termenul legal stabilit pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, motiv pentru care aceste cereri nu au fost soluţionate pe fond fiind tardiv formulate .
Potrivit art.9 din Legea nr.18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si cu vegetatie forestieră se face numai în baza unei cereri care se depune la sediul primăriei din localitatea în cărei rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate.
Alin.3 al art.9 din acelaşi act normativ stabileşte şi un termen limită până la care poate fi depusă această cerere, respectiv 90 de zile de la data intrării in vigoare a legii, sub sancţiunea decăderii din termen, termen care , urmare a succesiunii în timp a legilor care au modificat şi completat Legea nr.18/1991 şi Legea nr.1/2000 , a fost prelungit succesiv, ultimul termen fiind cel instituit prin Legea 247/2005 mai exact, potrivit art.33 din legea nr.1/2000, modificată prin Titlul VI din Legea nr.247/2005, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate si foştii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverinţele de proprietate, procesele-verbale de punere in posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se considera a fi depuse in termen chiar daca acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înştiinţând despre acest lucru si persoanele îndreptăţite. Persoanele fizice si persoanele juridice care nu au depus in termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 si de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.
Potrivit art.44 alin (1) şi (2) din Constituţia României , proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular; cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
Mai mult , prin art. 8 alin. 2 din legea nr. 18/1991 se recunoaşte calitatea de persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate tuturor moştenitorilor persoanelor care au adus pământ în cooperativa agricola de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta.
Acelaşi act normativ prevede prin dispoziţiile articolului 13 că moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor, fiind consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
A rezultat din aceste dispozţii legale că moştenitorii persoanelor ce au deţinut teren preluat din patrimoniul lor, în condiţiile înscrise în actul normativ, cum este si cazul petentei M.V.I. în calitatea de mostenitoarea a autorului M.B.M., sunt îndreptăţiti la reconstituirea dreptului de proprietate ce a aparţinut autorilor lor, prin depunerea cererii de reconstituire aceştia dobândind o – speranţă legitimă la obţinerea exerciţiului efectiv al dreptului de proprietate – dobândind astfel un bun în sensul art. 1 din art. 1 şi al Primului Protocol adiţional al CEDO. .
Prin urmare, pentru a putea beneficia de caracterul reparatoriu al Legii nr.18/1991 şi respectiv al Legii nr.1/2000 era imperativ ca petenta , in calitatea de mostenitoare , indiferent de cetăţenia sa, a autorului M. B.M., deposedat de terenurile sale, să formuleze cererile de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul defipt de lege după cum toti mostenitorii (cetăţeni români) ai persoanelor indreptăţite la aceste măsuri reparatorii, au fost obligati să respecte termenele legale pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate , o situatie contrară ar determina o diferentiere ce nu are o justificare obiectivă.
Deşi petenta a considerat că Legea nr.312/2005 privind posibilitatea cetatenilor straini, membri ai Uniunii Europene de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, a repus în termen toţi cetăţenii străini pentru formularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 şi respectival Legii nr.1/2000, legi speciale care reglementează reconstituirea dreptului de proprietate , totuşi conform art.3 al aceluiaşi act normativ, cetăţeanul unui stat membru, poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentru cetăţenii români, ceea ce în speţă implică respectarea termenului prevăzut de aceste legi speciale pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Având în vedere faptul că petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole şi cu vegetatie forestieră astfel cum reiese din cuprinsul notificării din data de 25.08.2008( f.135,136, 137) şi respectiv cea din 06.05.2008 care vizează suprafata de 19 ha teren cu vegetatie forestieră, prevalându-se şi de dispoziţiile Legii nr.312/2005, trebuie subliniată şi excepţia de la regula prevăzută de art. 3 din Legea nr.312/2005, în sensul că dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere se poate dobândi de cetăţeanul unui stat membru al Uniunii, la împlinirea unui termen de 7 ani, de la data aderării României la Uniunea Europeană (art. 5 din Legea n r. 312/2005).
Pe de alta parte, Legea nr. 312/10.11.2005, invocata în sustinerea plângerii, se referă la dobândirea iar nu la reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, reconstituire ce se realizeaza conform procedurii imperative instituite de legile fondului funciar.
Chiar dacă petenta a invocat prevederile Legii nr.193/2007 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, prin care se modifică art.3 din Legea nr.1/2000 în sensul introducerii alin.2/1 potrivit căruia pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se află păşuni şi fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat, aceasta nu semnifică faptul că situaţia petentei, cetatean al unui stat membru al U.E., este un caz de excepţie de la prevederile art. II din Legea 193/19 iunie 2007 care stabileste un termen de 60 de zile de zile de la data intrării în vigoare a legii pentru formularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate decătre persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţele de suprafaţă ce pot fi restituite.
Având în vedere faptul că ambele cereri de reconstituire a dreptului de proprietate au fost formulate în lunile mai şi august ale anului 2008, depăşind cu mult oricare dintre termenele succesiv prelungite de legile fodului funciar, este evident faptul că în mod corect intimata Comisia Locală de Aplicare a Fondului Funciar Gura Vadului nu a fost soluţionate pe fond in sensul întocmirii propunerilor de stabilire a dreptului de proprietate, întrucât aceste cereri au fost tardiv formulate.
Petenta avea obligaţia de a respecta termenele prevăzute de legile fondului funciar astfel cum şi cetăţenii români care nu au formulat aceste cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul legal, au fost decăzuţi din acest drept, putând solicita Comisiei Locale, reconstituirea dreptului de proprietate până la data de 30.11.2005, asa cum si alti cetăţeni germani au procedat – a se vedea prcatica unor instaţe judecătoresti, spre exemplu Tribunalul Sibiu-, întrucât nicio dispozitie legală internă nu putea înlătura posibilitatea dobândirii în patrimoniu de către persoanele ce nu deţin cetăţenia română a unui drept patrimonial ca efect al moştenirii legale, fără a acorda o despăgubire, constituind astfel o imposibilitate legală, discriminatorie de a dobândi un bun, mai ales că odată cu ratificarea de către România a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi protocoalele adiţionale la Conventie, acestea au devenit parte integrantă a dreptului intern iar în caz de neconcordantă între legile interne şi pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului se aplică cu prioritate reglementările internationale conform art.20 din Constituţia României, nu se poate face abstracţie de conţinutul articolului 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie. Fata de dispozitiile art.53 din Legea nr.18/1991 coroborat cu art.33 din Lg nr. 1/2000 astfel cum a fost modificata prin Lg nr. 247/2005 instanţa constată că sunt tardive cererile formulate de petentă în raport de termenul prevazut de 30.11.2005 pâna la care putea formula cerere de reconstituire, astfel ca soluţia Comisiei Locale de Aplicare a Fondului Funciar Gura Vadului privind calificarea cererilor depuse de petentă la data de 06.05.2008 şi respectiv 25.08.2008 ca tardive este corecta în raport de dispozitiile legale enuntate, neexistând motive de anulare a adresei nr.427/20.02.2012 emise de Comisia Locală de Aplicare a Fondului Funciar Gura Vadulu, context în care instanţa urmează să respingă ca neîntemaiată plângerea formulată de petenta Irina Vlăduca Marghiloman.
